Stilul vestimentar și prima întâlnire

Bun găsit, dragilor! Vă mai amintiți prima voastră întâlnire? Se spune că prima iubire și prima întâlnire nu se uită niciodată. Emoțiile, fiorii, grijile și frământările prin care treci, sunt unice. Ce -ați spune dacă v-aș provoca să vă amintiți ce ținută ați ales la prima întâlnire? Sunt tare curioasă să aflu cum v-ați descurcat! Până atunci, veți afla povestea primei mele întâlniri.

Stilul vestimentar și prima întâlnire

Fire romantică, visătoare și sensibilă îmi imaginasem de multe ori cum va decurge prima mea întâlnire. Cu toate acestea, am fost luată prin surprindere totală de propunerea primei întâlniri, prin clasa a XI-a. M-am fâstâcit și m-am pierdut într-atât încât nici nu am reținut mare lucru în afara orei și locului. Vag, parcă îmi aminteam că era vorba despre un film nou în oraș,  plimbare în parc, cofetărie.

Din acel moment, pentru mine s-a declanșat nebunia: cum să mă îmbrac? Deja aveam niște chestii la care țineam, gen haine la comandă după imaginația mea, dar acum era altceva, doream să fiu unică cu adevărat. Să-l surprind cu ținuta mea, cu felul în care îmi aranjez părul, machiajul, parfumul etc.  Și, am început crearea propriilor scenarii. Dacă machiajul și parfumul erau rezolvate, știam ce-mi place și pentru nimic în lume nu aș fi schimbat ceva, îmbrăcămintea și aranjarea părului îmi dădeau adevărate dureri de cap.

Încercări 1, 2, 3, …?

De pe umeraș îmi făceau cu ochiul pantalonii deschiși, subțiri și cămașa roșie. Croiala clasică, ușor lejeră mă avantaja, iar pantofii cu toc asortați dădeau impresia de alungire a siluetei. Am o problemă (complex) cu înălțimea, prin urmare trebuie să țin cont de asta. Ținuta părea în regulă, îmi dădea încredere, mă simțeam sexy și atrăgătoare. Cerceii mei preferați lucrați manual, părul lăsat liber în care prind mărgeluțele acelea speciale și  plicul negru. Deasupra îmi voi pune paltonul, cam asta ar fi tot.

Mă tot învârteam în fața oglinzii, cu mâinile în buzunare, nu prea știam ce să fac cu ele :), îmi puneam paltonul, îl scoteam.  Bun, îmi place, mă simt bine dar oare roșul nu este prea îndrăzneț? Dacă îi transmit un mesaj greșit? Trebuie ceva mai ”cuminte”, e prima întâlnire, nu vreau să dau niciun motiv de necuviință. Dialogam cu mine însumi încercând să-mi răspund îndoielilor și, bineînțeles, am trecut la următoarea încercare.

Pantaloni, rochii, fuste etc.

La a doua încercare, am îmbrăcat o rochie elegantă cu linie cambrată ce-mi scotea în evidență corpul. Tocmai îmi adusese vecinul o geacă de blugi din afară pe care o puteam pune peste rochie, pantofii cu toc și părea varianta perfectă. Părul strâns sus într-un soi de Conni Francis lejer, ca accesoriu, brățara de sidef și sunt gata. Totuși, rochia pare cam strâmtă, nu mă simt chiar în largul meu, trec la altă variantă.

A, știu, îmi pun rochia din mătase albastră, merge cu cizmele  sau nu, pantalonii albi, bluza din voal și sacoul cel nou. Sau, mai bine blugii.  Ah, vreau să fiu șic, interesantă, vreau, Doamne, oare ce vreau? De ce nu e aici prietena mea Doinița? Poate venea ea cu o opinie, o idee, ceva.

Timpul trecea, maldărul de haine încercate creștea, iar eu intrasem deja în panică atunci când a sunat telefonul. Norocul meu că era mama  și nu băiatul cu care urma să mă întâlnesc. Am scurtat cât am putut convorbirea și am trecut la următoarele încercări. Fuste, blugi, iar rochii și tot așa până am privit ceasul constatând că mai aveam un sfert de oră la dispoziție să ies din casă.

A fost momentul în care am ales și îmbrăcat în viteză pantalonii și cămașa, adică exact prima ținută încercată. Evident, până am ajuns la întâlnire au apărut din nou îndoiala și frământarea iar obrajii mei erau mai ceva decât culoarea cămășii. Ah, uitasem să-mi pun șnurulețul acela negru de catifea pentru gulerul cămășii! Se asorta așa bine cu mărgeluțele din păr ! ):

Finalul

Am ajuns la fix, mi-am primit trandafirul roșu în tonul cămășii mele :) și am intrat la film. Băiatul a fost plăcut surprins, chiar m-a complimentat, totul era perfect, până la plimbarea prin parc.

Pantalonii mei deschiși la culoare au devenit gri (:)!), dar nu am avut puterea să spun ceva. Greșeala mea, când ești îndrăgostit numai la detalii nu-ți stă mintea, nu reținusem clar faza cu plimbarea. Dar cum mi-aș fi amintit eu toate astea dacă nu aș fi avut parte și de această, picanterie?

Atunci mi-am dat seama că trebuia să țin cont și de detalii, locuri, activități în alcătuirea ținutelor mele. Și, da, să mă simt eu bine, confortabil, împăcată, sigură, atrăgătoare.  Privind în urmă, pot spune că stilul meu adevărat a contat în formarea opiniilor prietenilor, soțului meu. De fapt, nu trebuie să fii altcineva sau altceva decât ceea ce ești, pentru că ești unic(ă).

Așa a decurs prima mea întâlnire, pe la 18 ani. Abia aștept poveștile voastre cu privire la ținutele pe care le-ați purtat și nu numai :). Până data viitoare, fiți frumoși atrăgători, unici!

UniquebyMM

Am scris despre ținuta abordată și prima întâlnire, pentru proba nr 24 Superblog 2018.

Sursa: answear.ro; arhiva personală