Bun găsit, prieteni dragi! Că viața este o carte cu capitole dintre cele mai diverse și sofisticate, ne-am convins. Cu toate acestea, ne lăsăm surprinși, plăcut sau mai puțin plăcut, impresionați, curioși sau derutați. Între astfel de sentimente create de experiențele reale, nu ai cum să te plictisești.
De altfel, acesta este unul dintre motivele pentru repetata mea expresie: ”viața e frumoasă, trebuie doar trăită”. Să trăiești firesc, să ai ochi să vezi, să ai minte și suflet, să recunoști, să apreciezi. Mi-am propus să vă spun o poveste reală, cu oameni pe care îi știam, dar nu suficient. De fapt, nu le cunoșteam o latură anume: omenia.
Cuprins
Omenia nu este o meserie, hobby sau pasiune
La o primă vedere, toți părem empatici, buni, grozavi în tot ce facem. E doar o atitudine la care ținem și pe care o afișăm așa, de bună impresie. Pentru unii dintre noi, modestia nu dă pe- afară, ceea ce le face această falsă imagine destul de facilă.
Alții, nu simt nevoia să arate sau să strige în gura mare, nici să folosească masca de om bun. Doar fac lucruri, pe care unii nici nu le cred posibile. Își văd pur și simplu de treabă, iar omenia este mereu prezentă. Face parte din ei, așa cum face parte un organ vital pentru organism.
Pentru că, vedeți voi, omenia nu este o meserie. Nici un hobby sau vreo pasiune. Este ceva ce simți cu naturalețe că vrei să faci. Ba mai mult, cred, dacă ar fi să fie o definiție, omenia nu e ceva ce”trebuie”. Ci un fel de îndemn venit din partea ”creierului” inimii. Și nu este o metaforă, deoarece știți bine că inima are propriul creier.
Omenia – trăsătură definitorie
Dar, să povestesc, așa cum am promis, despre omenia pe care am descoperit-o la Mihaela. Pe Mihaela o știu de mulți, foarte mulți ani. Aș fi putut spune până de curând, că o știu chiar foarte bine, însă nu ar fi fost corect. Știam că este foarte bătăioasă, muncitoare, familistă- soție, mamă, bunică.
Mai știam că este tipul omului vesel, cu simțul umorului, în compania căruia te simți bine. Un om pe care, cu siguranță ți l-ai dori prieten. Prietenul acela bun, despre care eu spun că este ca vinul: cu cât se învechește, cu atât este mai bun. Care nu se erodează, care nu te abandonează, nu te lasă baltă la greu.
În câteva rânduri am avut ocazia să văd sau să aflu, că este și săritoare. Ce nu știam eu despre Mihaela este că face niște gesturi extraordinare. Că omenia este una dintre trăsăturile definitorii, parte a felului său de a fi. Și trebuie să înțelegeți că nu este niciun fel de construcție laudativă în jurul unui om. Iar pentru a mă face înțeleasă și mai bine, vă voi povesti puțin mai în detaliu despre asta.
Faceți cunoștință: Mihaela omul
Mihaela este un om foarte ocupat și implicat: este antreprenor. Nu orice fel de antreprenor. Împreună cu familia, lucrează într-un domeniu pe cât de important, pe atât de greu: agricultura.
Cred că nu este nevoie să aduc argumente pentru a demonstra cât de important este acest domeniu. Cât despre greutate, cum vă știu oameni informați, cu siguranță cunoașteți cu ce probleme se confruntă fermierii. Pe lângă acestea, să fim realiști: fie ploaie, fie caniculă, fie ger sau zloată, ei sunt în câmp.
În lanurile de grâu, porumb, floarea soarelui și alte asemenea culturi. Dar nici asta nu constituie neapărat o problemă în sine. Utilajele de înaltă tehnologie pe care le dețin le ușurează considerabil munca. Prezența omului însă, atunci când culturile au nevoie, clima, timpul, perioada sunt foarte importante. De neîlocuit.
Îmi veți spune că fiecare alege să facă ceea ce face. Corect. Iar eu nu despre alegeri sau greutățile activității pe care și- au ales- o vreau să vorbesc. Mihaela nu se plânge, deci nici eu nu o voi face. Este vorba despre omenia, care indiferent de campanie sau orice alte acțiuni necesare desfășurării muncii ei, nu este neglijată.
Unul dintre exemplele de omenie
Cu alte cuvinte, Mihaela este tipul omului care nu se prevalează de nicio scuză pentru a nu fi acolo unde cineva are nevoie de ajutor. Vă gândiți la voluntari și voluntariat? Ei bine, e mai mult de atât. Deaorece, cu toată sinceritatea, și cu tot respectul, nu știu pe nimeni care să facă măcar ceva asemănător.
Concret. S-a întâmplat ca un senior singur, să facă o criză de gonartroză cu hidrartroză, plus alte complicații. Medicul de familie la care era înscris intrase deja în weekend. Era Vineri, ora 11 cu aproximație. Prin urmare, doar peste 4 zile putea merge în vizită, timp în care seniorului i se putea întâmpla orice. Spre exemplu, AVC, infarct. De altfel a fost foarte aproape. De două ori, la limită.
A doua oară, chiar după ce a ajuns medicul și i-a prescris medicamente care făceau mai mult rău. Ba, unul figura și pe lista neagră. Asta este însă altă discuție, acum ne întoarcem la Mihaela și omenia de care dă dovadă.
Prezentă acolo unde e nevoie
Mihaela era în plină campanie de treierat grâu și evident, nu putea fi contactată. I-a fost lăsat un mesaj pe telefon, cu situația pe scurt. Când a văzut mesajul, s-a dus direct la seniorul care avea nevoie de ajutor. A făcut fotografii, a vorbit cu medicul specialist, a mers la farmacie (la vreo 20 km distanță).
De asemenea, i-a adus un cadru pentru a se deplasa. Cu alte cuvinte a organizat și a luat măsuri, astfel încât seniorului să îi fie facilă minima deplasare. Practic, i-a salvat viața. De fapt, senioara așa îi și spune: ”salvatoarea”. Și asta nu este tot.
Ori de câte ori cineva are nevoie de ajutor- și sunt destui-, ea e prezentă acolo. Fie că este vorba de medicamente, de cumpărături, mâncare, plata facturilor sau situații urgente de sănătate. Fără alte explicații, fără să dea telefoane, fără a face paradă din asta.
Dacă nici asta nu se numește omenie, spuneți- mi voi cum se numește. Credeți că nu era îndreptățită să se odihnească după munca prestată? Atenție: sper că ați înțeles deja, nu o face pentru bani sau alte foloase, interese. Pur și simplu asta simte.
Să facem cunoscut omul și omenia
Sigur, gândiți că este meritul ei că omenia face parte visceral din ea. A părinților care i-au dat viață, a Universului că i- a trimis mesajul. Și, aveți dreptate. Însă în fața unui om ca Mihaela, mulțumirile, recunoștința și plecăciunile sunt prea puțin lucru. Putem face ceva în plus: să distribuim vestea. Să facem astfel încât un astfel de om, omenia sa, să fie cunoscute de cât mai mulți oameni.
Spuneam în introducerea articolului că nu o cunoșteam pe Mihaela întrutotul. Nu și această latură, deși ne știm de atâția ani. Poate că nici nu aș fi avut ocazia să i-o descopăr dacă nu aș fi fost eu însămi martora la toate acestea. Mulțumesc că exiști, Mihaela! Aprecierea și respectul meu sunt puțin lucru, dar trebuie să le exprim.
Cunosc câțiva oameni care au omenia ” la purtător”. Despre unii am mai și scris, la fel despre fundații sau asociații care se ocupă de diverse acțiuni sociale, de binefacere etc. Mărturisesc sincer însă, nu am cunoscut omenia la aceste cote.
Unii, preferă să plătească pentru ajutorarea semenilor. Ar fi putut- o face și Mihaela. Dar, ea preferă să facă lucrurile, nu să plătească pentru ele. Pe de altă parte, în cazurile despre care eu am aflat, banii nu ar fi avut nicio importanță.
Seniorii României – o povară
Și știți de ce? Pentru că în România, seniorii nu sunt tratați cu respect. Dimpotrivă, sunt considerați o povară. Deoarece, atât seniorii cât și satele României sunt abandonate. Nimeni nu este interesat de viitorul satelor. Trăim vremuri pe care nu ni le-am fi imaginat iar omenia este pe cale de dispariție.
Din acest motiv am ales să scriu despre un om și omenia sa. Prea multe știri macabre, prea multe evenimente crude, prea multă ură. Am vrut să supun atenției voastre, dragi prieteni, omenia în starea cea mai pură. Simplu, concret, fără broderii și divagații, fără înflorituri. Nici măcar literare.
La final
Aș mai putea scrie mult despre omenia și acțiunile Mihaelei. Mă tem însă că veți abandona lectura datorită lipsei de timp de care toți suferim. Prefer să mă opresc aici, în speranța că am punctat esențialul și v-am stârnit interesul. Și bineînțeles, reiterând rugămintea de a distribui vestea.
Până data viitoare, fiți oameni înainte de toate!
Cu bucurie și drag,
MM
Dacă v-a plăcut ce ați citit, distribuiți și prietenilor. De asemenea, abonați- vă pentru a afla primii noutățile.
S-ar putea să găsiți ceva interesant și aici:
Felicitări Mihaela!!!Felicitări pentru articol !!!!!!!!!!
Ce articol frumos ai scris! Esti un om deosebit!
Mulțumesc!
Te îmbrățișez cu drag!
Despre omenie ai vorbit foarte frumos si ai atins puncte la care nici nu m-as fi gandit. Felicitari oricum Mihaelei
Minunat articol, felicitări!
Ar trebui sa fim mult mai umani, mai empatici.