Salutare, buni și dragi prieteni! De ceva vreme nu am mai vorbit despre cărți. Fie din cauza timpului, fie din cauza activităților de tot felul sau a vacanței, cert e că a lipsit. Am ales însă ca la început de an, musai să scriu pe această temă. Mă gândesc eu așa, că planetele s-au aliniat pozitiv în acest sens și iată-mă cu o carte nouă: O mamă – scrisă de Alejandro Palomas, autorul cărții ”Un fiu”.

O mamă – scrisă de Alejandro Palomas

Desigur, musai nu înseamnă ceva forțat (obligat), ci dimpotrivă, o plăcere deosebită. Vine dintr-o mare pasiune pentru citit și dragoste pentru cărți. Din nevoia de a recomanda sau cel puțin a vă povesti despre cărțile citite. După cum ați observat, numesc cărțile prietenii mei cei mai buni. Chiar pot spune”perfecți”, fără teama de a greși. Deoarece cărțile nu abandonează, nu trădează, nu mint, deci, e perfect. Părerea mea. :)

Așadar, să pornim a povesti. La sfârșitul anului trecut am primit 2 cărți de la Editura Rao: O mamă, scrisă de Alejandro Palomas și Cu ochii pe tine– scrisă de Samantha M. Bailey. Dar știți și voi cât de plină de activități este ultima lună din an.

Astfel, pasiunile rămân un pic în urmă. Altfel spus, cel puțin eu am citit mult mai puțin. Așa puțin, fără a ști din ce motiv, am ales să citesc O mamă. În primele zile ale anul am reușit să termin cartea despre care vreau să povestesc.

O mamă: Amalia

Amalia este mama a trei copii: Olga, Emma și Fer. Ca orice mamă, își dorește să păstreze legătura puternică dintre puii săi și să-i știe cât mai aproape. Ceea ce este destul de greu, odată ce puii își iau zborul din cuib. Amalia însă este o mamă aparte. Toate mamele sunt (așa cred) eroinele copiilor lor, modelele lor curajoase, demne, frumoase.

Amalia este o mamă, un personaj cu totul aparte. Ea reușește să-și protejeze familia și să o țină unită folosindu-se de metode doar de ea știute. Pare că folosește o rețea invizibilă cu ajutorul căreia repară și rezolvă fiecare problemă apărută în viața copiilor săi. Autorul cărții O mamă descrie noaptea de Anul Nou în care vor fi din nou cu toții.

De când soțul Amaliei divorțase de ea, mereu se întâmpla câte ceva care împiedica pe careva să ajungă. De câteva ore însă avea certitudinea că de această dată vor fi cu toții. În timp ce pregătește și așază masa alături de Fer, discuțiile duc în zona întâmplărilor din viața familiei.

Personaje

Olga este considerată ”mâna de fier”, creierul familiei, cea care rezolvă lucrurile. Acționează imediat, cu sânge rece, ”taie răul din rădăcină”. De la acționarea tatălui în judecată până la decizia legată de soarta mamei în anii finali de viață. Olga este cea care scoate castanele din foc ale familiei. Cu toate astea, are problemele ei. Iar Amalia vrea să fie fericită și împlinită.

Emma este genul acela care pare că trăiește în altă lume. Lipsită de abilitatea de a comunica, vorbea exact atunci când trenbuia să tacă. Din senin anunță decizia luată împreună cu iubita ei Olga Olga, de a se muta la țară. Amalia simte că Olga nu este tocmai potrivită pentru Emma, că nu o iubește. Doar o mamă poate simți și înțelege lucruri care par invizibile celorlalți.

Portretul unei mame

Cât despre Fer, este sensibil și foarte apropiat de mama sa. Suferința provocată de părăsirea iubitului său, doar Amalia știe să o aline. Ajutorul ei nu este vizibil, ci dimpotrivă, pare mai degrabă inexistent. Amalia nu este o mamă care reprezintă doar portretul mamei curajoase și devotate. Ea se regăsește în portretul celorlalți membri ai familiei. 

A copiilor săi care au nevoie de susținerea și energia ei pentru a-și înfrunta provocările vieții. În cartea O mamă, Amalia este prpria reflexie, imaginea din oglindă. Este imaginea care demonstrează capacitatea condiției umane de a o transforma în cea mai bună versiune a sa.

Ea știe că noaptea aceea de sfârșit de an este puternică, intensă. Va fi mult râs, vor fi  secrete și minciuni, dar și destăinuiri păstrate mult timp. Noaptea aceea este timpul în care va trebui să acționeze. Cartea O mamă este ”portretul emoționant al unei femei foarte curajoase, unic și extrem de amuzant” – cum scrie El Mundo.

”… să-mi rămână ceva palpabil de care să mă pot agăța (…)”

Ei bine, dacă atunci când am ales să citesc cartea nu am înțeles de ce am făcut-o, pe parcurs, a venit și înțelegerea. Tot ce pot să mai spun este că mi-a plăcut. M-a dus cu gândul la mama, m-a purtat până la începutul rolului meu de mamă. M-a înduioșat, m-a trecut prin stări pe care le-am întâlnit, le-am trăit. Iar răspunsul autorului la întrebarea ”de ce a scris O mamă” este mai mult decât edificator.

”M-am hotărât să scriu Una madre (O mamă) pentru că, atunci când a mea nu va mai fi aici, să-mi rămână ceva palpabil de care să mă pot agăța (…) o parte din ea la care să mă pot întoarce mereu, să recitesc ceea ce avem și, astfel, să nu o pierd niciodată.

Ea nu știe că eu scriu ca să n-o pierd. 

Și nu voi înceta să scriu pentru că, poate, dacă nu mă opresc, timpul va curge mai încet și, între două călătorii, vom continua să ne bem ceaiul împreună.” 

La final

Am văzut multe provocări sau targete fixate în legătură cu cititul. Eu nu mi-am făcut niciodată un plan, dar am avut mereu ca dorință să citesc cât mai mult. Însă, pentru a considera că pasiunea mea este hrănită, să citesc în fiecare zi este suficient. Uneori mai mult, uneori mai puțin, atât cât timpul, activitățile etc. îmi permit. Voi ce ați mai citit, ce mai citiți? Aveți recomandări? Le aștept cu mult drag.

Până data viitoare, citiți și vă veți deschide mintea!

Cu bucurie și drag,

MM