Mulțumesc pentru răbdare, încredere și susținere!

Bun găsit, prieteni! Intenționat am lăsat să se scurgă puțin timp de la încheierea competiției SuperBlog din această primăvară. Am dorit să dau  răgaz sentimentelor, emoțiilor, opiniilor adunate în timpul competiției.  Să  se sedimenteze, decanteze, astâmpere. Acum, când totul s-a liniștit, a  venit vremea să exprim câteva opinii despre Spring SuperBlog 2019. Înainte de toate însă, vreau să vă mulțumesc vouă, prietenilor mei de aici. Mă înclin și vă mulțumesc pentru răbdare, pentru încredere și pentru susținere! Chapeau!

Mulțumesc pentru răbdare, încredere și susținere!

Unele probe ne-au pus la grea încercare (și pe mine și pe voi!), dar se pare că am făcut echipă bună, reușind să trecem peste tot. M-am străduit, pe cât posibil să păstrez stilul cu care v-am obișnuit și, cred că mi-a ieșit, voi ce părere aveți?

Dar, să revenim la competiție! Am reușit să duc la bun sfârșit toate probele, obținând pentru a patra oară titulatura de finalist,  pe locul 28. Am  luat și ceva premii, deși, era loc de mai bine. Poate că asta mă va motiva să fiu mai bună, habar nu am, dar indiferent ce îmi va rezerva viitorul, a fost (încă) o experiență. Dar, nu am de gând să mă lamentez sau să mă plâng!

Puțin de tot, mă voi referi la nemulțumirea față de mine. Aș putea spune că nu am fost conectată la maximum, că primăvara sau alte cauze de ordin subiectiv desigur, m-au afectat astfel încât nu am dat totul. Numai că ar însemna doar niște scuze, ori eu nu vreau să mă scuz. ”Qui s’excuse s’accuse” cum spun francezii și au dreptate.

Rubrica ”așa da”

Din ”culisele” SuperBlog. La rubrica ”așa da” vreau să evidențiez un juriu #neobișnuit, care m-a uns pe suflet și nu datorită faptului că (întâmplător), am primit premii.

Mi-au plăcut pentru că au oferit punctajul defalcat și, cel mai important, au primit feedback -ul membrilor juriului asupra articolului. Eu una, am apreciat foarte mult atitudinea și se pare că nu sunt singura, din pulsul pe care l-am luat de pe grup.

Cel mai tare juriu

Exemplific pentru a mă face mai bine înțeleasă. Mie mi-au sugerat să măresc fontul pentru a (vă) ușura cititul dar și alte indicații pe care le-am primit cu deschidere și interes. Drept pentru care, am luat/voi lua măsuri. Motivele acestea și obiectivitatea, m-au determinat să declar că juriul de la Dodo pizza a fost cel mai tare! 

Încredere și susținere!

De multe ori, am fost fix sub linie cu punctajul, ratând premiile. Îmi înțelegeți sentimentul, cu siguranță! Și, susținerea voastră a contat din nou! Dar nu premiile sau ambiția de a duce până la capăt competiția este miza participării mele la SuperBlog! 

În viziunea mea, exercițiul, lecțiile învățate, experiențele de care am parte, oamenii- bloggeri sau cititori sunt argumentele care mă mână în competiție. Și, gala/galele, evident! Cred totuși, că dincolo de toate acestea, este și un soi de virus, de care scapi cu greu sau nu mai scapi :).

Pe de altă parte, nu mă pot abține, sincer, personal, mi s-a părut cea mai nashpa ediție. Scuze pentru nashpa, dar știți că nu-mi iese mimatul, prin urmare m-am exprimat fix așa cum am simțit. A fost singura ediție la care am vrut să renunț chiar dacă, repet, nu-mi place să fac lucrurile pe jumătate.

Așa nu sau, nu-ți pierde încrederea!

Bineînțeles este părerea mea ”proprie și personală” și tot la fel de subiectivă. Am și o explicație: juriile care cer ceva în brief și jurizează altceva, mai simplu spus, nu știu ce vor. Dar, repet, nu vreau să mă lamentez, nu dezvolt mai mult de-atât. Radu a scris un articol explicit. 

Dincolo de rezultatele mele, bucuriile sau tristețile, de probe, provocări și experiențe, cea mai importantă calitate a acestei platforme de concurs este să adune oameni. Aici am reușit să cunosc bloggeri, să leg prietenii și, chiar să ne ajutăm. 

Abia aștept să îi revăd pe cei care i-am cunoscut la prima ediție și gală sau să îi descopăr pe ceilalți. Cu unii mă văd la diverse evenimente organizate în București, ținem legătura online sau telefonic. Am avut și câteva inițiative (eșuate) de întâlniri la o vorbă și o cafea, dar, nu este timpul trecut și nici nu au intrat zilele în sac.

Superblog, Răbdare, încredere și îndeplinirea obiectivelor

Întâmplător (sau nu), nu am ajuns la cele două gale ale edițiilor de primăvară. Mi-ar fi plăcut să trăiesc emoțiile acelea unice, să fiu parte al fiecărui punct din agenda minuțios alcătuită de Claudia. Am aflat câte ceva din programul galei de la Neptun și, recunosc, era tare tentant. De altfel, ca de obicei, cu implicarea și pasiunea pusă, Claudia și Albert reușesc să ne surprindă plăcut.

Și mi-am mai dorit ceva: să întâlnesc personal (offline :)) managerul Hotelului Miorița din Neptun. A … și pe Oni Onet :)! Mai sunt câteva nume și motive, dar mă opresc aici. Și, nici nu-mi pierd speranța! Cine știe ce ne rezervă viața ?!?

Concluzii

Pentru atenuarea părerilor de rău, mă consolez cu gândul la vacanța în care voi pleca peste câteva zile. Cu toate acestea, dacă vreți să știți care sunt planurile mele de viitor cu privire la SuperBlog, nu știu să vă răspund. Tocmai de aceea vorbeam despre scurgerea timpului.

Vă îndemn totuși să rămâneți aproape de mine și cu siguranță veți afla. Altfel, nu veți ști adevăratele motive ale hotărârilor mele, crezând că am fost răpită de extratereștri, a fost vreun atac zombi, tsunami etc … :-P  :). Altfel, să fim sănătoși până la următoarea ediție!

Sunt curioasă, câți dintre voi ați participat la SuperBlog? Care sunt opiniile voastre în legătură cu acest concurs? Aștept răspunsurile voastre în comentarii.  

Până data viitoare, bucurați-vă de toate experiențele oferite de viață!

UniquebyMM