Bun găsit! Povestea pandantivului cu perlă naturală – este povestea adevărată a unei bijuterii din caseta mea. Bijuteriile sunt mai mult decât niște accesorii. Bijuteriile au fost și sunt o formă de manifestare a personalității celui care le poartă. Înclin să cred că sunt chiar o formă universală de adorație. Fiecare bijuterie reprezintă o poveste a realizării ei și una știută (doar) de cel care alege să o poarte. V-ați prins, este vorba despre bijuterii și poveștile lor (mele).
Cuprins
Povestea pandantivului cu perlă naturală
Istorie…
Curioasă să aflu cât mai multe lucruri despre istoria bijuteriilor și metalelor din care sunt realizate, am descoperit, că acestea erau purtate încă din antichitate. Ele reprezentau însă, mai mult un privilegiu al clasei nobiliare, simbol al statutului social. Dar și chintesența sănătății, credinței și vulnerabilității. Superstițiile multor popoare sunt presărate cu trimiteri la puterea magică a aurului și argintului – simbolul bunătății, purității și luxului. Spre exemplu, incașii considerau aurul “sudoarea soarelui” și argintul “lacrimile Lunii”.
Contemporaneitate…
Astăzi, bijuteriile sunt purtate indiferent de vârstă, sex sau statut social. Libertatea conceptuală și tehnologia avansată dau frâu creativității artiștilor bijutieri. Print-o îmbinare fină între metode manuale și cele mai noi, moderne tehnici, bijuteriile au atins un grad de finețe extraordinar. Există bijuterii create pentru a fi puse în evidență prin strategii specifice, pentru a fi în tandem cu vestimentația sau bijuterii sezoniere.
Să ne amintim numai de cea care a redat feminitatea modei, punând în valoare ținutele cu ajutorul bijuteriilor, Coco Chanel. Creatoarea care, “Cu un pulover negru și câteva șiraguri de perle a revoluționat moda“ – cum avea să spună Christian Dior.
Coco Chanel susținea că orice femeie ar trebui să își poată accesoriza corespunzător ținuta, indiferent de posibilitățile materiale. Astfel, ea a realizat și purtat, coliere din perle artificiale și bijuterii din alte metale decât cele din aur sau argint.
Povestea pandantivului cu perlă naturală
Dar, dincolo de felul în care purtăm bijuteriile, felul în care le armonizăm cu vestimentația, bijuteriile reprezintă un anume stil. Bijuteriile mele poartă o astfel de amprenta unică, personală, unele dintre ele fiind chiar creații unicat. Printre bijuteriile mele, își găsesc locul cele din aur, argint, cele dantelate, lucrate în filigran, manual, de o finețe și un farmec aparte. Preferate sunt și cele cu pietre prețioase sau semiprețioase: ametist verde, onix, perle, diamant, acvamarin sau chihlimbar. Spre exemplu, am bijuterii pe care le port în funcție de starea pe care mi-o dă piatra respectivă și povestea ei.
Iar poveștile bijuteriilor mele sunt la fel de prețioase ca bijuteriile. Toate îmi sunt dragi, dar, am ales să vă destăinui una dintre ele, pentru farmecul și încărcătura aparte. Povestea pandantivului cu perlă naturală, a început în vacanța în care am descoperit și insula Tenerife. Sau, poate că povestea se născuse cu mult înainte, de când începusem să-mi doresc perle.
Povestea
Despre frumoasa insulă nu știam mare lucru la acel moment, prin urmare era firească dorința de a vedea/afla cât mai multe. Ne-am consultat ghidul, ne-am înarmat cu hărți și am pornit în excursii și vizitele recomandate.
Astfel, în programul nostru a fost cuprinsă și vizita la un magazin – atelier de perle. Grupul a fost preluat de o domnișoară amabilă și drăguță care ne-a făcut un tur al locului. În tot acest timp, ne-a descris procesele de prelucrare a bijuteriilor, tipurile de perle naturale, de cultură, de apă dulce, japoneze Akuya, de apă sărată, tahitiene, etc. Ne-a explicat despre procesul de producere al perlei naturale de cultură, forme, dimensiuni … O adevărată lecție!
Rămăsesem pur și simplu fascinată de toate minunățiile acelea! De la perlele albe sidefii, la cele roz sau negre, de la cercei lungi de argint cu perle, la coliere, inele sau brățări. Diverse obiecte și seturi din sidef, perle mari, perle rare, ma simțeam ca Alice în Țara Minunilor. Și, tocmai când priveam extaziată la o bijuterie extrem de frumoasă (și scumpă!), aud glasul de clopoțel al domnișoarei: “Și acum, vă voi adresa o întrebare din ceea ce v-am explicat. Cine răspunde corect la întrebare, va putea pescui o scoică din acvariul nostru. Ce dimensiuni are perla …” Ah! m-am “pierdut” de ceva timp printre splendoarea perlelor și bijuteriilor fel de fel, nu știu răspunsul”. Îmi reproșam în gând că am ratat momentul, când aud glasul băiatului meu (18 ani): ” 23 mm.”.
Povestea pandantivului cu perlă naturală
“Corect! Bravo, felicitări! Te rog să vii la acvariu, să pescuiești o scoică.” În timp ce eu aproape că nu reușeam să-mi revin din uimire, scoica era deja în plin proces de eliberare a perluței. “Cui dorești să o oferi?” întreabă domnișoara? “Mamei” – sună răspunsul lui și domnișoara explica cum poate fi montată într-un inel, pandantiv etc. Emoționată de toată situația, cu ochii jucându-mi în lacrimi (de-adevăratele!), răspund mai mult intuind întrebarea, că aleg varianta pandantivului din aur. Mi-am primit bijuteria ambalată în cutiuța specială, împreună cu certificatul de garanție, aflată încă sub imperiul amalgamului de sentimente.
Câtă fericire, ce emoții și ce trăiri am avut, este greu de redat în cuvinte, chiar și acum. Știu, veți spune că era ceva firesc, dar mie mi s-a părut totul, o poveste scrisă special pentru mine. Ar fi putut răspunde oricine din grupul celor 25 -30 de persoane, “copilul” ar fi putut alege să ofere prietenei lui perla câștigată. Dar, a fost să fie așa cum se întâmplase!
Probabil, vă imaginați cu cât drag și câtă iubire port acest pandantiv și acum. Ori de câte ori îl port, simt că îmi transmite o anumită energie, o stare specială și, că am o conexiune aparte cu A. De atunci, iubesc și mai mult perlele și bijuteriile cu perle. Iar povestea acestei bijuterii este una dintre cele mai dragi, mai importantă și reprezentativă pentru mine.
Sunt convinsa că vă plac bijuteriile, dar aș vrea să aflu ce bijuterii preferați? Ce povești stau în spatele bijuteriilor voastre și care este cea mai dragă, frumoasă, importantă? Aștept cu drag răspunsurile în comentarii.
Până data viitoare, să aveți parte de bijuteriile cu poveștile lor, așa cum vi le doriți!
UniquebyMM
Dacă v-a plăcut povestea, mai poftiți! Și nu uitați să share-uiți!
Povestea bijuteriei a fost scrisă pentru proba nr. 9 SuperBlog 2019 (Venda Jewelry)
Ce frumoasă poveste!!
contrar asteptarilor, nu prea ma omor cu bijuteriile. tin la cerceii mei tare mult (am vreo 8 cu totul), dar si la un inel antistres deosebit, pe care il am de la o persoana draga
Ce frumos si documentat articol ??
Am cateva bijuterii deosebite si toate ascund povesti frumoase.
Un articol cuprinzator ! Mi-a facut placere sa il citesc :)
Cea mai importantă e verigheta. Îmi plac toate bijuteriile.
Mie imi plac tare mult accesoriile, cam fiecare are povestea ei. ? ?
Pentru mine fiecare bijuterie pe care o am reprezintă o poveste, de fiecare data când ma uit la bijuteria respectiva îmi aduc aminte de momentele dragi din viața mea.
Îmi plac foarte mult bijuteriile, dar prefer să aleg doar din argint, sau aur alb, în combinație cu pietre semiprețioase.
Cum aleg partea etică, nu am bijuterii ce conțin perle naturale.
frumoasa poveste, am si eu niste cercei cu o poveste, chiar draguta, poate ma apuc de povestit, mercic de idee!
Cel mai important pentru mine e inelul de logodna, unul simplu, din argint si care inseamna enorm de mult.
Imi place sa vad la cineva o bijuterie finuta, dar eu nu prea port.
Inelul se logodna si verigheta inseamna mult pentru mine. In urma cu 2 ani am adaugat pe lista mea de bijuterii de suflet un set personalizat in forma de fluture. Nu ma despart de ele! ❤️
Bijuteriile spun mereu o poveste superba. Imi plac si mie dar nu la fel de mult ca altadata.
Tare faina povestioara! Imi plac mult bijuteriile cu perle, mi se par elegante si misterioase, dar pline de feminitate. ??
Sunt foarte frumoase bijuteriile, dar si povestea din spatele acestora
Super documentare! Bravo si mult succes.
Mulțumesc!
Cel mai important pentru mine e un inel pe care l am primit de la parintii mei cand am facut 19 ani, din pacate mi a ramas mic si a trebuit sa il dau mamei.