Bun găsit, dragilor! Febra cadourilor pentru Ziua Îndrăgostiților ne-a cuprins pe toți. Fie pentru Valentine’s Day ori pentru Dragobete, de ce nu pentru ambele!? Uneori însă alergăm după cadouri care mai de care mai sofisticate, mai deosebite, mai scumpe, uitând de sentimente. Cadouri sau iubire, recunoștință …?!?

Cadouri sau iubire? 

Da, aveți dreptate, tocmai despre sărbătoarea iubirii vorbim iar întrebarea nu are sens. Dar, credeți-mă pe cuvânt, are, deoarecere se întâmplă și altfel. De aici și întrebarea: Poți oare cumpăra dragostea, aprecierea, respectul, recunoștința, cu un cadou? Oricât de scump sau inedit ar fi el? Ei bine, întrebarea (shakespereană au ba) este: cadouri sau iubire?

Desigur, dorința de a dărui tot ce visează cel iubit este de nestăvilit. Cel puțin din punctul meu de vedere, căci doar despre asta este vorba, așa se întâmplă. Mi-aș dori să pun lumea la picioare, să adun stelele într-un buchet sau, chiar Luna de pe cer să o pot dărui celor mai dragi.

Chiar și când cel (cei) drag (dragi) nu își exprimă clar dorința, tot cauți cadoul cel mai cel. Să îi oferi ceea ce descoperi că și-ar dori. Iar atunci, dăruindu-i cadoul dorințelor pe care le-ai aflat sau intuit, satisfacția va fi și mai mare. Extraordinară.

Iubire, cu sinceritate!

Depindem însă de partea financiară. De banii puși deoparte sau nu, în orice caz, de veniturile pe care le avem. Din păcate! Sau, din fericire. Deoarece, doar așa reușim să ne mai trezim un pic. Cadouri sau iubire? Să ne amintim și să revenim la sentimentele alea simple și sincere. Apelăm de multe ori la expresia ” gestul contează”, dar oare și conștientizăm asta?

Adică, cum ar veni, cam cât de sinceri suntem când o spunem? Bag seama că ne cam folosim de expresii sau vorbele înțelepteților lumii, doar de dragul conversației. Sau, și mai și, pentru a ne arăta gradul de, cultură. În fine, să revenim la oile, pardon, tema noastră: cadouri versus sentimente. La cadouri simple, la recunoștința, că cel drag (cineva) s-a gândit la noi.

Bineînțeles, se poate și cadouri și iubire. Vă asigur, e adevărul gol-goluț și, e absolut minunat, extra-nemai-mega…! Dar nu despre asta este orba. Ce vreau eu să evidențiez, este cazul în care, vorba lui Pristanda (Caragiale): ”Şi la mine, coane Fănică, să trăiţi! Greu de tot… Ce să zici? Famelie mare, renumerație mică, după buget, coane Fănică.”

Viața între ”wow” și ”bleah”

În traducere, atunci când prin portofel (și carduri) bate vântul și apar tot felul de greutăți. În acele momente, iubirea rezistă? Iubim și în cazul în care cadourile pe care ni le dorim nu le putem primi? Sau oferi? Cu alte cuvinte, ce preferăm: cadouri sau iubire?

În viață, trecem prin momente fele de fel. Ne confruntăm cu situații din tot spectrul oferit de viață. Sunt urcurșuri și coborâșuri, sunt perioade wow și perioade ”bleah”. Dacă reușim să trecem cu brio prin ele, se întâmplă și pentru că avem parte de iubire adevărată.

O iubire care are formă și conținut. Înseamnă că avem lângă noi persoana care știe a aprecia, a înțelege, a fi recunoscătoare. Știe a iubi. În cel mai profund și larg sens al cuvântului iubire. Iar pentru asta este recunoștința. Și nu e nevoie de cadouri, dacă avem lângă noi asemenea persoană.

Din propria experiență

Fiind că am trecut prin fel și fel de etape, pot spune apăsat și cu mâna pe inimă: cadourile nu înseamă nimic fără sentimente, fără iubire. Așa zisa fericire pe care o vedem afișată de unii, de multe ori ascunde lipsa iubirii. Sunt însă și cazuri fericite: și cadouri și iubire.

Îmi amintesc de perioade în care primeam cadouri pe care nici în vis nu credeam să le primesc. Cum să descriu în cuvinte cum m-am simțit? Cu siguranță înțelegeți, ați trăit și voi asemenea momente. Aproape nu știi cum să mulțumești.

Mă întrebam dacă merit sau cum să fiu la înălțimea acestor cadouri. Bineînțeles, eram convinsă că sunt cadouri din iubire. Iubirea era cea carea scotea cele mai bune și frumoase părți ale noastre. Da, eram fericită, maxim de fericită. Dar numai pentru că aveam parte și de iubire.

Și totuși, există iubire …

Însă am avut și perioade grele, în care bugetul nu suporta astfel de cheltuieli. Nu erau cadouri de tipul celor pe care le primeam, dar nici nu le simțeam lipsa. Cum aș fi putut, când mă trezeam în aromă de cafea, viorele proaspete culese dis de dimineață din pădure!?

Cu astfel de gesturi mai are rost întrebarea: cadouri sau iubire? Nu știu voi, dar eu cred că toate cadourile și toată iubirea din lume sunt în aceste gesturi simple. Simple doar în aparență, simple doar pentru cineva care trăiește și simte cu adevărat iubirea.

Bun. Am vorbit despre cazul în care economiile, bugetul nu suportă cadouri. Mă refer desigur la cele costisitoare. De fapt, ce m-a determinat să scriu aericolul pe această temă a pornit de la ”goana” de care aminteam chiar în introducere. M-am trezit deodată într-o situație mai puțin plăcută din punct de vedere al sănătății.

Cadouri, cu orice preț?!

Nu știu unde duce drumul meu, dar merg mai bine când te țin de mână –

Alfred de Musset

În jurul meu, oriunde priveam, orice citeam, am descoperit o disperare pentru cadourile de Valentine’s Day. Bine, o mare discuție este și cea dacă suntem pro sau contra acestei sărbători, dar asta este altă poveste. Aflată pentru o scurtă perioadă cu posibilități reduse de a mă ocupa de cadouri, am făcut un remeber al anilor petrecuți în doi. 

Așa am ajuns la concluzia că sunt fericită să fiu în viață și că sunt iubită. Nu am nevoie de cadouri, punct. Ci să fiu ținută de mână în timp ce unul sau altul din organele corpului meu își fac de cap. Sunt mult mai bine cu mângâierile, cu încurajările și cu ”te iubesc” urile primite.

Cum spuneam, am trecut prin multe, dar am făcut-o împreună. Oky, e o bucurie, o plăcere și o, să spunem încununare a iubirii și recunoștinței, cadoul. Dar nu este cazul să ne dăm de ceasul morții. Nu e nevoie să ne dăm peste cap pentru asta. Să nu ne lăsăm afectați, frustrați sau mai știu eu cum, din cauză că nu am reușit să dăruim cel mai cel cadou.

Când iubești profund, găsești întotdeauna ceva nou în persoana iubită – Blaise Pascal

Iubirea are multe forme

Gesturile simple, sincere, pornite din inimă sunt cele mai prețioase cadouri. Iubirea nu este măsurabilă și nu este de vânzare. M-am gândit acolo, pe patul de spital: la ce mi-ar fi folosit să spunem, o bijuterie, o vacanță, o casă? Sau, orice alt cadou, minunat de altfel. În locul mâinii care m-a ținut, al cuvintelor și mângâierilor? Cu nimic.

Am convingerea că nu m-ar fi alinat și nu m-ar fi ajutat să depășesc momentele, starea. Știu că omul care îmi este și în astfel de momente (unul din n exemple) mă iubește. Fiindcă iubirea  are multe forme, pot spune că mi-am primit cadoul. 

Mulți spun și ”iubirea nu are nevoie de sărbători specifice, iubirea se poate sărbători oricând”. Adevărat, dar de ce să nu ne bucurăm de o sărbătoare în plus? Vedeți voi dragilor, în viață se poate întâmpla orice. Și apoi, vin regretele, dar din păcate uneori nu doar că sunt tardive, dar sunt și inutile.

La final

Well, cam asta am avut de spus pentru astăzi. Deși, probabil ar fi trebuit să numesc acest articol ”Pledoarie pentru iubire” sau ”Declarație de iubire”. Am ales însă varianta ”Cadouri sau iubire” deoarece am vrut să subliniez opinia mea. 

Concluzia este că iubirea estea cea mai importantă. Desigur, vorba bunicii ”deagostea trece prin stomac”, dar și ”dacă dragoste nu e, nimic nu e”. Așadar, iubiți și lăsați-vă iubiți! Cu sau fără cadouri.

Până data viitoare, trăiți povestea iubirii voastre!

Cu bucurie și drag,

MM