Martie, capitolul special din povestea mea

Bun găsit, dragilor! Dacă e martie, ne placee să spunem că e primăvară. Adevărat, e doar în calendar, dar avem așa o speranță în plus că se va și instala. Întâmplător sau, chiar nu am documentat acest lucru (legătura), în martie sunt și mărțișoarele. Și, nu în ultimul rând, Ziua Internațională a Femeii. Pentru unii însă, cum se întâmplă și pentru mine, dacă e martie, e plin de aniversări. În afara celor amintite, pe care le marchează toată lumea.

O lună plină, frumoasă, plină de voioșie dată de multiple motive. Spre exemplu, când spui martie, spui SuperBlog. O platformă unde se adună branduri și bloggeri care încă nu au renunțat la scris. Cei mai ”devreme născuți”, știu despre ce este vorba. Ba, poate chiar și printre cititorii mei se numără cunoscători, dat fiind că am scris de multe ori.

Despre ultima prestație nu am scris, deoarece nu prea existau motive de mândrie. M-am înscris cu gândul să-mi îngrâng teama de a participa la câte probe pot. Să scriu fără a mă simți vinovată că plec în vacanță și nu termin ce am început. Așa am făcut.

Martie – un loc aparte în viața mea

Numai că, nu m-am simțit deloc bine să termin pe ultimul loc. Îmi place să duc la bun sfârșit ceea ce încep și basta. Bref, am mai participat și la gală. Unde am avut minunata ”onoare” a fi primul vorbitor. Pentru că, nu-i așa, cum stă bine unei gale, se începe cu ultimii clasați și se termină cu premianții.

Ce vrea să spună autorul este cu totul altceva decât neputința și eșecul pe care le-a(m) simțit. Ce anume? E martie, e competiție! Deja s-a dat starutul înscrierilor SuperBlog ediția de primăvara. Iar pe mine mă încearcă așa…, cum să spun?!! Să-i spun nostalgie, să-i spun curiozitate, să-i spun dor??! De altfel, cred că e un amalgam din toate acestea, și câte or mai fi. Care îmi dă un impuls (a se citi ”mâncărime în degete” :-P ) să scriu. Să mă înscriu.

Dincolo de acest sentiment care mă zgândără ca un început de alergie, mai există un eveniment. Strâns legat de competiția în care bloggeri își pun la încercare talentul și arta de a mânui cuvintele. Sau tastele. Se pare că luna martie este una dintre cele mai intensă, mai marcantă. Pentru mine. O lună a începuturilor și a deciziilor extrem de importante și fericite.

Firul nevăzut care leagă momentele importante din viața mea

De pildă, tot în această lună și-au făcut loc începuturile mele în ale bloggingului. În urmă cu 9 ani (mă întreb când au trecut), exact la început de martie, s-a născut Unique by MM. Deci, încă o aniversare! Merită sărbătorit pentru tor ce reprezintă pentru mine, pentru toate realizările.

Și, ca un berbec autentic, blogul, nu eu (:)), la 6 luni de la înființare, hop la SuperBlog. Cu alte cuvinte e multă emoție (și subiectivism) când vorbesc despre SuperBlog. Însă, mă pot detașa pentru a vă recomanda să intrați, pe platformă.

Citiți regulamentul, termeni & condiții, testimoniale,  intrați în comunitate, înscrieți-vă, testați-vă competențele. Aș spune și limitele, deși ar fi valabil doar despre cele ale imaginației și talentului. Cele de timp nu mai reprezintă neapărat o presiune, termenele probelor fiind acum foarte, relax.

Pentru a vă tenta și mai tare, vă mai spun ceva: competiția, adică sponsorii, pun la bătaie premii faine. Din ce am văzut când am tras cu ochiul ultima dată, sincer, chiar m-au tentat. Să mergem însă mai departe!

Povestea mea din martie

Revenind, desigur la aniversările personale din minunatul martie. De- ar fi să respect o cronologie, lista ar arăta în felul următor. Prima aniversare de după cele amintite, este pe 10 martie când aniversăm căsnicia. Zi pe care am marcat- o din primul an, fiind aniversarea la care ținem foarte mult. Uneori ne-au fost alături părinții, prietenii, familia. Alteori, am fost doar noi doi.

Indiferent în ce formulă s-a desfășurat, sărbătoarea noastră a fost și este întotdeauna plină de recunoștință și iubire. Niciodată nu am trecut peste ea, indiferent de vreme și/sau vremuri. Bineînțeles, nici nu avem de gând să o facem, până la… finalul poveștii.

Nefiind un top, ci o enumerare cronologică, următoarea aniversare este la fel de importantă. Ziua celui cu care împart bucurii, tristeți, bune și rele. Singurul mereu prezent. De nedespărțit, din prima zi în care ne-am spus ”Da”. Desigur, exceptând zilele în care am fost absolut nevoiți să nu fim împreună.

Luna care mi-a schimbat povestea de mai multe ori

Aceeași zi de martie, alt aniversat. Luna care mi-a schimbat povestea vieții de mai multe ori. Din toată iubirea noastră, dar mai ales pentru că cineva acolo sus a vrut să dea un semn, la aniversarea iubitului a sosit pe lume primul născut. Obișnuiește să-mi spună și acum că a fost cel mai frumos cadou pe care i l-am dăruit. L-a(m) considerat un cadou. Pentru amândoi a fost așa: un mesaj al Universului, al divinității, un semn. O bucurie. 

Pentru copil a fost mai greu. Neînțelegând de ce își aniversează ziua de naștere în aceeași zi cu a tatălui. Desigur, asta până a mai crescut și lucrurile au devenit clare. Atunci când  perspectiva i s-a schibat. Iar din ziua în care aniversa exact vârsta la care tatăl l-a primit cadou, a înțeles și mai multe. Pentru că, la doar o zi diferență primit același dar.

Și uite-așa am mai făcut loc unui berbec în familie. Al treilea. Lista nu se încheie încă, deoarece nu putea fi completă fără fete. Prin urmare, cum stă bine unei familii serioase ( :-P ), avem și două reprezentante ale sexului frumos.

Luna în care viața mea a prins contur

Le-am primit cu mare drag, aniversându-le cu aceeași bucurie și recunoștință. Fetele încheie lista. Dar asta numai pentru că datele lor de naștere sunt pe final de martie. Altfel, sunt la fel de iubite și apreciate ca și băieții. Eu, deși vă veți întreba cum mă descurc cu 5 berbeci, și ce berbeci! :) le mulțumesc că fac parte din viața noastră.

Așadar, am trecut în revistă, desigur printr- o prezentare foarte scurtă, evenimentele marcante ale acestei luni. Aniversările lunii (mele) martie de care sunt tare mândră. Absolut de toate! De la început, până la sfârșit. Mă fac să mă simt completă, împlinită, fericită.

Mai rămâne de elucidat marea întrebare: mă înscriu sau nu mă înscriu la SuperBlog ediția Spring 2026? Articolul poate fi considerat unul de înscriere, dar poate fi și doar așa, un articol de suflet. Bineînțeles, mi-ar prinde bine să aflu dacă mă veți urmări și mai ales, dacă mă veți sprijini. Credeți că puteți lăsa un comentariu în sensul acesta? Mulțumesc! Știu că mă pot baza pe voi!

Cu drag și bucurie,

Mirela

Mulțumesc pentru vizită!