Povestea sosului canarian și rețeta autentică

Bun găsit! Povestea sosului canarian și rețeta autentică. Știu că încă mai avem de așteptat până să plecăm în călătoriile și vacanțele mult visate. Știu de asemenea că în țară se fac pregătiri pentru a primi din nou pe cei doritori. Cu toate acestea, deocamdată doar gândurile, imaginația și amintirile ne țin ancorați în tot ce ține de realitatea călătoriilor.

Dorul ne seacă sufletul dar nu ne lăsăm, cel puțin eu una, nu! Voi avea grijă să-l alimentez mereu pentru a rămâne suficient “combustibil” pentru vremurile grele. În acest context, zilele trecute când Insulele Canare și-au sărbătorit ziua, printre urările trimise prietenilor, mi-am amintit de o întâmplare. O povestioară legată de prima mea vacanță în Tenerife și mâncarea specific canariană.

Povestea sosului canarian și rețeta autentică

Printre multiplele avantaje pe care le oferă călătoriile, vacanțele, se află și mâncarea specifică zonei sau țării pe care o vizitezi. Îmi place să încerc tot ce are de oferit locul în care mă aflu, mâncărurile specifice, băuturile, dulciurile. Cu atât mai mult când este vorba de alte țări, alte culturi, tradiții, vreau să aflu cât mai mult. Iar prima experiență, vine întotdeauna la pachet cu foarte multe provocări.

Înainte să aterizezi în Tenerife, dacă norocul îți surâde, prima imagine văzută prin geamul avionului îți va rămâne mult timp în minte. Este priveliștea extraordinară a vârfului Teide peste care soarele își trimite razele, de parcă îl aprinde. Parcă țâșnește printre nori, scăldat într-un spectru de nuanțe galben aurii iar poalele îi sunt înfășurate de nori pufoși ca într-o mantie. Când ai văzut imaginea asta, ești sigur că ai privit la ceva unic, de care te-ai îndrăgostit.

După experiența aceasta, privită de sus, mai ales atunci când nu ești pregătit, ai două posibilități: ori te aștepți ca aceasta să reprezinte apogeul celor oferite, fie te gândești că este doar începutul. Pe mine, m-aș încadra în prima categorie deși, undeva într-o cămăruță a sufletului meu exista speranța că insula mai are (și) altceva de oferit. Și pentru că vorbeam de dor, imaginea aceasta este cea mai bună exemplificare a celor spuse.

Mâncarea în Tenerife

Într-adevăr, speranța sau intuiția, mi-a demonstrat că insula avea să mă surprindă cu mult mai mult decât imaginea. La capitolul mâncare, au fost feluri care mi-au lăsat aceeași impresie de neuitat. În Tenerife poți mânca cine gourmet cu meniuri care conțin rață marinată cu sos de fructul pasiunii, sos de avocado cu Kimchi, găluște umplute cu creveți și scoici, cu cremă de conopidă, nucă de cocos și fructul pasiunii și texturi de ciocolată. Dar și meniuri formate din preparate uimitor de simple și extraordinar de gustoase în același timp.

Sosurile în general, nu pot spune că sunt preferatele mele, dar cele canariene, credeți-mă, sunt grozave. Prima cină la restaurant a fost o experiență minunată, când am gustat sosul mojo verde canarian. În momentul în care ne-au fost aduse pe masă, vreo patru feluri de sos, le-am privit cu aceeași detașare și gânduri de ignorare. L-am lăsat pe soțul meu să se bucure de fiecare savoare oferită de cele patru tipuri de sosuri colorate, până mi-am spus că trebuie să încerc și eu.

Povestea sosului mojo verde

Chiar dacă erau sosuri, era ceva nou, trebuia măcar să văd despre ce este vorba. În plus, papas arrugadas – cartofii cu sare, fierți în coajă,  specific canarian-“cereau ceva”, spre exemplu, un sos. Mmm … cum era! Curcubeu pe cerul gurii – e prima exprimare care mi-a venit în minte! Abia după câteva mese delicioase la restaurantul devenit preferatul nostru, am aflat că sosul acesta este ideal pentru peștele proaspăt și carnea macerată. Nici nu realizasem de fapt că tonul care trona roșu de mândrie în farfuria mea se completa atât de perfect cu sosul mojo verde.

 Bineînțeles că mi-am cumpărat sosul și pentru acasă, dar mi-a plăcut atât de mult încât am făcut rost și de rețetă. Când mi-e dor, pe lângă fotografiile și filmulețele pe care le vizionez, pregătesc și sosul canarian mojo verde. Vă las rețeta mai jos, poate vă inspiră. Este ușor de făcut, este delicioasă și sănătoasă.

Rețeta

Avem nevoie de:

o căpățână de usturoi

o legătură de coriandru

50 mililitri de oțet

250 mililitri ulei de măsline

1 linguriță de chimen

1 linguriță de sare

Povestea sosului canarian și rețeta autentică

Pregătim ingredientele, curățăm usturoiul și îl zdrobim ușor, spălăm și alegem frunzele de coriandru. Amestecăm bine usturoiul cu puțină sare, chimen și oțet până obținem un amestec omogen. Adăugăm frunzele de coriandru tocate și amestecăm din nou, turnând uleiul puțin câte puțin. Potrivim de sare după gust, eventual adăugăm condimente în funcție de preferințe. Se da la rece și se servește după plac, recomandate fiind așa cum spuneam, pentru pește, carne macerată, cartofi.

Rețeta de mojo verde este autentică din Canare și oferă posibilitatea înlocuirii coriandrului cu pătrunjelul sau, se pot folosi ambele. Abia aștept să-mi spuneți în comentarii, dacă știați despre sosul mojo verde canarian și dacă l-ați încercat. Dacă da, cum vi se pare? Sunteți tentați să folosiți rețeta? Ce experiențe de acest gen aveți ca amintiri din călătoriile, vacanțele voastre?

Până data viitoare, umpleți sufletele cu amintirile frumoase din călătorii voastre!

UniquebyMM

Mulțumesc foarte mult pentru vizită! Dacă v-a plăcut povestea, mai poftiți!

Notă: rețeta autentică de sos mojo verde canarian aparține restaurantului El Cine.

P. s. Regret că nu am fotografii proprii cu sosul dar voi remedia. :)