Septembrie 2026 sau,

e toamnă iar în calendar

Salutare, dragi prieteni! E toamnă iar în calendar. Vara s-a sfârșit, dar mai avem speranțe, deoarece se pare că vor mai fi zile însorite.  Nu știu voi, dar eu una, nu știu când a trecut vara aceasta! A fost atât de atipică, atât de capricioasă, de imprevizibilă… ! Dar mai ales, atât de provocatoare. Pentru mine, bineînțeles.

În orice caz, tot am oareșce regrete în suflet legate de sfârșitul verii. Totuși, niciodată nu am așteptat atât de mult septembrie. Este luna mea, cum îmi place să spun, o iubesc și o aștept în fiecare an. Însă, când am spus de septembrie 2026, m-am gândit la el altfel. L-am perceput în altă cheie. Sau, notă!?!

Cumva, ca o eliberare. (!?!) Ca și cum ai vrea să scapi cât mai repede de ceva nefast. Nu, nu vă imaginați că vara- tocmai trecută-, mi-a adus doar lucruri sau întâmplări neplăcute. Nicidecum. Mulțumesc și sunt recunoascătoare pentru toate celelate câte mi le-a oferit. De fapt, înțelept este să primesc și să mulțumesc la fel pentru toate câte au fost. Bune și/sau rele.

Septembrie 2026 – echilibru

Doar că, nu ai cum trece ușor peste anumite lucruri. Ca și cum nu s-ar fi întâmplat. Unele dintre ele au fost ceva, ce niciodată, dar niciodată nu le-aș fi crezut posibile. Nici măcar în visele mele cele mai urâte. Cu toate că, pot spune că am trecut prin multe în bucata mea de viață de până acum.

În fine, nu despre asta vreau să vă vorbesc (scriu) acum. Ci despre, aproape … toamnă. Despre septembrie 2026 în care mi-am pus multă speranță și încredere. Știu, de regulă, prin definiție, luna aceasta este una foarte intensă. Plină de întâmplări și evenimente din toată gama. De la fericite, la cele mai dureroase. Așa a fost și este de muuulți, foarte muți ani.

Este luna în care m-am născut, dar și cea în care am pierdut cel mai drag, iubit și important om din viața mea. Sunt multe asemenea, dar aș vrea să știu exact când  și cât să poposesc în fiecare din ele. Îmi doresc să reușesc să găsesc echilibrul sănătos, cel care îmi face bine. NE face bine nouă tuturor, în general.

A trăi în trecut, în prezent și în viitor

Stați, nu este nimic abracadabrant, mistic sau mai știu eu ce magie de nu știu ce culoare. Este despre abilitatea de a trăi în trecut, în prezent și în viitor, deodată. Ei bine da, este un exercițiu de echilibristică. Ceva nou (și) pentru mine. Cred însă că nu este imposibil. De fapt, fără să știu, cred că am încercat acest tip de exercițiu.

De câțiva ani trăiesc ceva asemănător, dar nu am știut ce nume să-i dau. Sau, în ce fel să gestionez lucrurile. Uneori, am rămas mai mult blocată în trecut. Nici nu e de mirare, când e vorba despre pierderea tatălui. Cum să poți trece doar așa, în grabă, fugitiv peste așa ceva? Fără să retrăiești amintiri, întâmplări, clipe, zile petrecute împreună. Cum să nu-ți pui întrebări, să nu cauți explicații, acolo unde de fapt, nu sunt.

Alteori, nu am știut cât să zăbovesc asupra evenimentelor fericite sau mai puțin fericite petrecute în prezent. M-am bucurat, dar m-am lăsat influențată cumva de teama de viitor. Pe de altă parte, am fost pre mult focusată pe ”cum va fi în viitor”. Un fel de a visa cu ochii deschiși. Mai clar, am uitat să cobor cu picioarele pe pământ. Dacă vreau, găsesc și explicații în favoarea mea, dar nu vreau. Mai bine mă gândesc la septembrie 2026. 

Uneori, am rămas prea mult în unul din cei 3 

Ce îmi este foarte limpede, trebuie să existe un echilibru între trăirile din trecut, din prezent și din viitor. Să știu exact în care să zăbovesc, când, cât și mai ales când trebuie să plec de acolo. Septembrie 2026 și-a făcut deja intrarea, prima săptămână deja s-a consumat.

Timp în care au avut loc întâmplări în care am trăit cei trei ”timpi”. Dacă am reușit să pun în echilibru prezentul, trecutul și viitorul? În opinia mea, întotdeauna este loc de mai bine. Dar, realizez că am făcut pași importanți, iar asta este important.

Buburuza a început școala și, bineînțeles m-am întors în timp. Mi-au trecut prin minte momentele de început ale lui Patrick. De aici, uhhh, câte amintiri, câte întrebări și câte gânduri! Ce mai contează sentimentele, dorințele, întrebările, regretele, etc!?! Cele mai dureroase sunt însă comparațiile. Pe care, la drept vorbind nu prea ai cum să le eviți. 

Și uitarea e scrisă în legile omenești

Am înțeles însă că acestea provoacă durere și am ieșit de acolo. Exact la timp, din moment ce au încetat durerile din piept. Regretul, nu prea am reușit să-l evit, nici să-l șterg. Dacă septembrie 2026 mă va face să nu-mi mai doresc să-i șterg unele zile din calendar, ar fi perfect.

Se spune că ” și uitarea e scrisă înlegile omenești”. De n-ar exista, nu am putea merge mai departe. Alte școli de gândire, afirmă că poți ierta, dar nu uita. Opinia mea este că totul este să nu te întorci acolo prea des sau să rămâi prea mult. 

Sunt conștientă însă că e treaba mea, nu a lui septembrie 2026. Ori a oricărei alte perioade, luni sau unei zile. Iar eu sunt un biet muritor supus greșelii. Nu, nu-mi doresc și știu că nici nu există perfecțiune. Voi mai greși, dar am încredere.

Încrederea înseamnă grija de tine

Încrederea este un sentiment (l-aș numi element) care, de fapt înseamnă grija de tine. Mă veți contrazice și v-aș invita să o faceți, dar înseamnă invitație la retorică. Eu nu voi aștepta argumentele și întrebările, voi nu le veți adresa. So, voi pleda eu pentru. Încrederea în mine (tine) este sursa fericirii, a liniștii și a succesului.

Propun un exercițiu simplu. Gândește-te ce înseamnă sau cât timp pierzi întrebându-te tot timpul dacă ai ales bine. Dacă ai procedat cum trebuie, dacă ai luat decizia bună, ai răspuns corect, etc. Incertitudinea, indecizia, provin din lipsa de încredere în tine. Iar încrederea în tine, acceptarea de sine, aprecierea nu înseamnă deloc aroganță sau autosuficiență.

În ceea ce mă privește, sunt un pic restantă (și) la acest capitol. Progresul costatat, privind la mine, cea din trecut, mi-a dat însă un impuls. Un plus de încredere. Deci, consider că sunt pe drumul bun.

Septembrie 2026: fără temeri

Argumentând însă, doar un pic așa, lucrurile se văd în felul următor. Pornesc exact de la ceea ce am spus puțin mai sus și anume, să șterg unele zile. Ei bine, nu mai vreau. Lasă că nu se poate, asta o știam și când nu gândeam așa. Acum, mi-am schimbat opinia. Să fie oare ”vina” lui septembrie 2026 !?! În primul rând nu mă mai tem. Iar eu cred că asta vine din încrederea căpătată în mine. Acesta este sentimentul meu.

Astfel, pot privi spre viitor, acum, aici, în prezent, fără a rămâne blocată în trecut. Îmi pot doza amintirile, astfel încât să nu mă mai las copleșită. Bineînțeles, lipsa, durerea, nu pot fi suprimate sau înlocuite. Tocmai de aceea, amintirile nu trebuie uitate sau îndepărtate. Ele reprezintă sursa, izvorul din care poți alimenta energia pentru trăirile din prezent.

Așadar, am încredere că voi putea trăi evenimentele viitoare ale lunii septembrie 2026 fără a mă lăsa copleșită. Însă, oameni suntem. Greșim, deoarece nu ne putem încadra în niște limite stricte. Nu suntem roboți, ci oameni cu sentimente, unici, fiecare în felul său. Prin urmare, pot fi greșeli, iar atunci când se întâmplă, nu este cazul să ne învinovățim.

 E septembrie 2026

Dar, e toamnă iar în calendar. Septembrie 2026. Prima lună de toamnă e deja aici. Astăzi, una este din zilele mele. Căci, umblă vorba prin târg, cum că am prea multe zile aniversare și onomastice. Mai exact, câte 2 din fiecare. :) Dar ce vină am eu?!! Eu primesc cu drag și inima deschisă, fiecare urare, când vine, de câte ori vine, dacă vine. 

În septembrie 2026 m-am trezit iarăși spunând, privind lucrurile în ansambu, că e ”altfel”. Știu, mă cam repet, dar o spun cu toată sinceritatea: așa se vede. Putea fi interpretat ca subiectivism, dacă nu aș fi luat pulsul și nu aș fi aflat și alte opinii.

Dragii mei, pare că scrierea aceasta a luat o tentă motivațională. Cred că m-a furat un pic trăirea prea intensă a prezentului. E oarecum firesc, căci cu asta ne ocupăm cam tot timpul. :) Totuși, privind ”altfel”, sper că nu am scăpat controlul aspra echilibrului despre care tocmai vorbeam.

Ei bine, nu-mi doresc să merg pe această linie. Adică, blocată într-un anumit timp. Revin la septembrie 2026. La acest septembrie pe care l-am așteptat, în care mi-am pus speranța. În care cred cu tărie, că îmi va fi acel septembrie, acea toamnă în care mă voi împrieteni cu toate zilele.

Ce urmează

Îmi place să cred că mi-am învățat lecțiile. Că nu am trecut prin experiențe fără să învăț ceva. Vreau și cred că pot, să trăiesc cu adevărat fiecare clipă, primind și acceptând totul așa cum vine. Iar peste toate, voi avea puterea de a mulțumi și a fi recunoscătoare pentru tot. Pentru viață. Viața mea, căci am o viață și despre asta este vorba.

Urmează testul suprem, evenimentele lui septembrie 2026. Ziua mea de naștere, ultima din serie :-P, evenimentul de familie frumos și așteptat, două comemorări. Wish me luck! cum ar spune englezul. Voi ce spuneți, ați vrea să vă țin la curent, să aflați cum am făcut față lui septembrie 2026? Aștept impresii, idei, comentarii.

Cu sinceritate și drag,

Mirela

Mulțumesc pentru vizită!