Sala plină din fața mea îmi dădea senzația de sufocare. Atâția ochi îndreptați spre mine, atâtea figuri ce nu păreau deloc prietenoase! Păreau chiar că mă privesc neîncrezători, sceptici în ceea ce are de spus un tânăr de 17 ani. Fiori reci îmi treceau pe coloană, iar tot ce îmi trecea prin minte era că nu voi reuși. Mă aflam acolo pentru a-mi reprezenta liceul într-o competiție de antreprenoriat pentru tineri. Proiectul meu era simplu, gestionarea emoțiilor tinerilor cu ajutorul unei aplicații. O aplicație pe care o numisem EmoBoss (tu ești șeful emoțiilor).

Curajul de a vorbi despre emoții și ajutorul tehnologiei (AI)

În fața mea se aflau antreprenori, profesori cu experiență în domeniile lor. Misiunea lor era să ne asculte pe noi tinerii ce avem de spus. Urma prezentarea proiectului meu, dar în acel moment … s-a dus tot curajul. Tocmai eu, cea care nu reușește să-și stăpânească emoțiile…, tocmai eu…, nu, nu voi reuși să conving.

Am închis ochii pentru o secundă, pe care de atunci, am numit-o ”secunda de aur”. Mi-am amintit ce mi s-a spus de câte ori îmi lipsea curajul: ”Să nu renunți niciodată la ideile tale! Poți face orice îți propui, ai încredere. Fii tu, fii cât mai naturală!”

Credeam cu tărie în proiectul meu, prin urmare am deschis ochii și am început să povestesc. Cu glasul tremurat, dar cu toată sinceritate și încrederea, ca și când era cel mai bun proiect. Spun povestit, deoarece, nu am citit nimic de pe foile pe care mi le pregătisem cu atâta sârguință.

Curajul de a vorbi despre emoții

În timp ce pe ecran rulau schițe, date, etc., ușor-ușor vorbeam cu mai mult curaj despre algoritmi și inteligența artificială. Am fost sinceră, am fost eu, cea care știa exact ce simte când ești supus presiunii online, stresului, emoțiilor. Surprindeam câte o privire, o înclinare a capului,  să fie mustrare sau o aprobare?!

Vorbeam despre stresul la care sunt supuși tinerii. Despre lipsa de înțelegere a unor profesori ”setați” pe educația formală și cât de greu e să ceri ajutorul. Reacția sălii mi se părea ostilă, era prea multă liniște. Părea că auditoriul nu înțelege de ce trebuie să apelăm la o aplicație care să detecteze niște tipare de tipul: ”Fă o plimbare în aer liber”, ”Ia o pauză”, ”Relaxează-te, ascultă muzică”, etc.

Dar tot ceea ce credeam că deslușesc, nu reflecta deloc realitatea. La sfârșitul prezentării mele, s-au auzit câteva aplauze, apoi cineva a spus: ”E chiar interesant, copile! Aplicația asta ar putea fi folosită și de noi.” Nu era un proiect extraordinar, nemaiauzit. Reușisem însă să transform problemele cu care mă confruntam, în ceva practic. Era victoria mea, dincolo de ceea ce se vedea: curajul de  a vorbi despre ceva ce nimeni nu recunoaște.

Curajul și ”secunda de aur”

De altfel, am obținut și un loc pe podium: un modest loc 3. În schimb, eu câștigasem enorm: îmi învinsesem frica de a vorbi în public. Frica pe care mi-o dăduse presiunea sălii, a responsabilității de a-mi reprezenta cu brio liceul. Proiectul mi-a dat curajul de a mă face auzită.

Fusese ”acum ori niciodată”. Secunda de aur care mi-a dat curajul să fiu o voce, vocea colegilor mei. Să mă fac auzită și să fac cunoscută ideea pentru a -i ajuta pe cei care se află în situații asemănătoare. Mai mult, a fost lecția mea de antreprenoriat pe care am învățat-o în cele câteva zeci de minute. O lecție despre leadership, curajul privit ca o competență.

Oameni pe care îi credeam sceptici privind utilizarea tehnologiei, îmi aprobaseră proiectul. Dăduseră undă verde pentru ca aplicația să fie implementată și testată. Însemna mult, foarte mult pentru mine, dar și pentru colegii mei. Era nevoie în continuare de multă muncă, dar nu de una singură.  Aveam nevoie de echipă, de organizare și sincronizare, de feedback.

Curajul, inovația, echipa – gândire antreprenorială

Trebuia să învățăm să facem toate acestea împreună, să procedăm ca într-o mică afacere. Să gândim în spirit antreprenorial. Totul făcut cu claritate și viziune, cu responsabilitate. Oamenii care mi-au aprobat proiectul m-au făcut să înțeleg și mai bine care este rolul inteligenței artificiale. Acela de a veni în ajutorul nostru, nu de a ne lua locul.

Cred că și ei au înțeles că inteligența artificială nu poate reda emoția, dar poate ajuta în dezvoltarea abilităților. Altfel, nu văd de ce mi-ar fi acceptat și premiat ideea. Aplicația noastră chiar avea nevoie de ajutorul AI. Cu ajutorul AI-ului reușeam să facem dintr-un jurnal emoțional, un instrument interactiv.

Cu alte cuvinte, e important să știi să folosești inteligența artificială. Dar asta nu este suficient. Cel mai important este să știi de ce o folosești și în ce măsură poate contribui. Ce implicații are în proiectul, activitatea sau afacerea ta. Cui folosește și cum.

Vocea adolescenților se aude la Tribul Antreprenorilor

Astăzi, inteligența artificială este peste tot, practic, face parte din viața noastră. În contextul acesta, tinerii se simt puțin debusolați. Simt că nu pot face față acestor timpuri folosindu-și doar cunoștințele teoretice. Lumea cu care se confruntă cere și altceva. Este vorba de curaj, de gândire critică, empatie, dar și abilități digitale.

Ceea ce înseamnă că au nevoie de spații care să combine educația clasică cu mentoratul antreprenorial și cu tehnologia inteligentă. Iar cel mai bun exemplu este Tribul Antreprenorilor, o comunitate care aduce împreună tineri curioși și antreprenori cu experiență.

Scopul comunității este să ofere contexte reale de învățare, colaborare și exprimare. Cu ajutorul platformei Skool – Tribul Antreprenorilor membrii pot participa la ateliere de gândire antreprenorială. De asemenea, pot primi feedback de la mentori și descoperă cum se împletesc curajul personal cu inovația tehnologică. Tinerii au nevoie de sprijin, au nevoie de încurajări pentru a-și descoperi propria voce.

Rolul mentorilor

Trebuie susținuți, ajutați, dar nu doar pentru a-și putea susține discursurile. Ci mai ales în  implicarea lor în proiecte cu impact social. În curajul de a fi ei înșiși, unici, umani. Iar acesta poate deveni primul pas spre un antreprenoriat conștient. Despre acest lucru este vorba în inițiativele cum sunt Tribul Adolescenților sau programe ca Rise & Speak.

În Tribul Adolescenților sunt antreprenori care au ales să fie mentori. Rolul acestora este uriaș în formarea noii generații de antreprenori. Sunt parteneri de conversație cu experiențe de succes, dar și eșecuri. Din această perspectivă, care au trăit astfel de experiențe pot explica cum se simte presiunea unui eșec. Despre adaptabilitate, despre curaj sau, despre ”beția” succesului. Cu ajutorul mentorilor și a instrumentelor potrivite vocea unui tânăr va putea fi auzită. Mai mult, ea va deveni inspirație pentru o comunitate și curajul de a-și exprima ideile.

La sfârșitul prezentării proiectului meu, atunci, la 17 ani, mentorul echipei ne-a spus ceva ce nu am uitat niciodată. Tehnologia (incluzând AI-ul) nu rezolvă problemele. Dar oamenii care au curajul să vorbească despre ele, cu siguranță. Cuvinte care mă ghidează prin lumea de astăzi, lume condusă de AI. Ele îmi amintesc că inovația apare atunci când tehnologia și empatia merg împreună.

La final

Lumea inteligenței artificială este cea în care trăim și căreia (încă) ne adaptăm. Dar adevărata putere pe care o deținem este autenticitatea umană. Vorbind cu curaj despre emoții, ignorând glorificarea perfecțiunii. Folosindu-ne vocea, ideile și tehnologia pentru a ne ajuta, pentru a ne înțelege pe noi și pe ceilalți.

La fel cum eu am înțeles atunci, prezentând aplicația EmoBoss, că cel mai curajos lucru a fost să-mi recunosc vulnerabilitatea. Vulnerabilitate pe care am reușit să o transform într-un aplicație care poate fi utilă și altora. Viitorul aparține tinerilor care vor transforma inteligența artificială în cel mai bun ajutor. Sau aliat. 

Articol scris pentru SuperBlog 2025

Sursa foto: Tribul Antreprenorilor, pexels.

Multumesc pentru vizită!