Freelancer după un avertisment brutal

Viața nu e doar lapte miere și nu se reflectă în imagini instagramabile. Viața e cu bune, dar și cu rele. Când viața îți dă confort, alegi să rămâi acolo, să faci ”casă” cu el. Când te trezești însă în fața prăpastiei, dacă nu părăsești zona de confort, riști să cazi în ea. Povestea de astăzi este despre o altfel de trecere de la angajat la antreprenor sau freelancer.

În general, cei care părăsesc rolul de angajat, o fac din dorința de mai bine, de mai mult. Din dorința de ”a munci pentru ei”. În cazul meu, lucrurile au stat cu totul altfel. Să părăsesc o astfel de zonă nu a fost o dorință. Aș spune că s-a datorat mai degrabă unui avertisment brutal pe care mi l-a dat viața. Un infarct suferit în timp ce lucram ca angajat (model), a dat totul peste cap. Tot ce știam despre siguranță, despre carieră, despre viitor, se duseseră pe apa sâmbetei.

Odată cu demisia datorată stării de sănătate, m-am trezit în prăpastie. Rămăsesem fără job, fără salariu fix, de fapt fără niciun fel de venit. Dar cel mai greu și insuportabil sentiment pe care îl smțeam era cel al inutilității. Inima mi se vindecase, dar depresia își făcea ușor-ușor cuib în mintea mea. Dintr-un om activ, devenisem unul fără planuri, fără direcție… fără rost!

Tranziția de la angajat la antreprenor; când viața îți dă planurile peste cap

Aveam nevoie de acțiune, de activități noi, de un nou drum. Uite-așa am descoperit eu, cum se poate face trecerea de la angajat la antreprenor, freelancer în cazul meu.  Nu bazat pe planuri de afaceri, ci refuzând să mă las doborâtă de circumstanțe. Îmi amintesc de parcă a fost ieri, prima zi în care m-am trezit fără graba de a ajunge la birou, deoarece nu mai aveam unul. Liniștea casei părea că îngustează spațiul, sufocându-mă.

Ca angajat, prin contractul agreat, timpul meu, al tău, are un preț. Ca freelancer de nevoie, acesta s-a transformat într-o resursă flexibilă și terifiantă. Simplul angajat este plătit pentru timpul său, dar antreprenorul este plătit pentru valoarea și rezultatele livrate.

Fără un venit stabil, în primele luni de freelancer am trăit un fel de test al adapabilității. Conștientizam în fiecare zi, că dacă nu produc ceva valoros, nimeni nu mă va plăti de drag. Doar pentru simpla mea prezență pe această lume. Cât despre mentalitate…! Nu-i deloc  simplu să treci de la mentalitatea de simplu executant, la o mentalitate antreprenorială autentică. Nici pentru mine nu a fost, ba dimpotrivă, a fost chiar dureros.

Sindromul impostorului și adevăratele provocări

Cum să explic mai clar? Întâi au apărut întrebările de genul: ”Dacă rămân fără puținii bani din economii, înainte să câștig?” Dacă nu am clienți?” ”Dacă succesul ca angajat a fost doar un noroc, o întâmplare?” Tipul de întrebări care te consumă extraordinar. Refuzam să cred că eram victima sindromului impostorului, însă exact despre asta era vorba. Devenea tot mai clar cu fiecare întrebare, care suna în creierul meu precum ciocănelul unui judecător.

Dincolo de aceste frământări, provocarea cea mai mare abia acum urma. Dacă v-ați gândit că a fost vorba despre aceea de a învăța să scriu, să creez conținut, aflați că v-ați înșelat. Îmi plăcea să scriu, era o pasiune pe care o lăsasem pe hold. Să (re)învăț să scriu a fost relativ ușor. Să-mi vând munca la un preț corect a fost adevărata încercare.

Știți și voi, în cazul angajaților, salariul se negociază o dată pe an. Pe când, ca freelancer trebuia să negociez fiecare contract. Dacă aș povesti despre nodul în gât pe care l-am simțit la prima ofertă trimisă… ! Era mare cam cât un măr domnesc. Și asta nu pentru că nu știam ce implica proiectul respectiv: multă muncă, documentare, experiență.

Comunitatea antreprenorială este vitală

Ci fiindcă mi se părea că prețul pe care îl ceream era prea mare. Adevărul gol-goluț era că îmi era frică să cer bani, de parcă cerșeam, nu era prețul pentru munca mea. Oscilam între a fi fermă în ceea ce privește prețul corect și indecizie. Sintagma ”mai bine cer mai puțin și primesc contractul decât să primesc un refuz” părea să câștige teren. Atunci am realizat că teama de a cere bani era de fapt frica de respingere mascată.

Chiar și după primele contracte ca freelancer, îndoiala apărea, încercând să-și câștige loc sigur. ”Poate nu sunt un freelancer adevărat” sau, ”Dacă am fost aleasă din întâmplare?” ”Poate este doar o simplă recompensă pentru tot ce am pierdut.” Cam asta era ce mă măcina în acea perioadă. Aveam senzația că e doar un succes fragil pe care nu mă pot baza. 

Ce m-a ajutat totuși în acele momente? Comunicarea cu câțiva prieteni pe care mi-i făcusem în această nouă ”misiune”. De aici am tras concluzia că o comunitate de antreprenori este vitală. Aceasta îți validează valoarea, certifică expertiza, evitând căderea în spirala muncii pe nimic.

Ce oferă Tribul Antreprenorilor

Diferența dintre freelancerul (antreprenorul) singur și unul care este parte a unei comunități? De unul singur ești aproape sigur că numai ție ți se întâmplă. Ca membru al unei comunități, vei constata că toți antreprenorii de succes se confruntă cu același tip de îndoieli. Eu, am trăit aceste îndoieli și am simțit ajutorul puținilor prieteni.

Dacă aș fi avut atunci sprijinul unei comunități de antreprenori, aș fi evitat cele câteva luni de rătăcire. Singurătatea freelancerului nu este doar o expresie sau o poeste. Ea există cu adevărat.  Iar în cazul meu, cu atât mai mult, cu cât veneam după o traumă medicală. Care deja mă izolase de oameni și care mă aruncase la limita depresiei.

Cu Tribul Antreprenorilor aș fi înțeles că prețul corect nu este despre mine ca persoană. Este despre munca mea (a ta), despre ceea ce rezolvi, ce oferi unui client. Tribul Antreprenorilor este comunitatea care face diferența dintre abandon și reușită. Ce primești de la o comunitate activă:

• Experiențele reale, sesiuni practice, nu teorie. Înveți cum să scalezi diverse activități fără a ajunge la epuizare. Ceea ce eu nu doar că nu-mi mai doream, dar nici inima mea nu își mai poate permite. Vezi și înveți cum poți gestiona situații și clienții dificili.
• O oglindă a realității– exemple în care vezi cum atunci când antreprenori de suscces au blocaje, sindromul impostorului se risipește.
• Sprijin în momentele critice. Comunitatea nu îți va oferi doar felicitări cu ocazia realizărilor. Vei primi sprijin și îndrumări, o orientare în cazul în care lucrurile nu merg cum trebuie.

Am primit a doua șansă

Ca angajat ești o piesă într-un mecanism, ca antreprenor însă, repreprezinți tot mecanismul. Exact așa este și Tribul Antreprenorilor: un ecosistem, un loc unde poți pune toate întrebările care te frământă. Unde poți vorbi despre blocaje cu oameni care au trecut prin situații critice asemănătoare cu ale tale. Care știu și înțeleg că sănătatea este unul dintre cele mai importante active ale afacerii.

Resurse și acces la mentoratul Tribul Antreprenorilor poți găsi pe pagina lor dedicată de Skool.

Dacă am ajuns să vă povestesc despre toate acestea, se înțelege că nu m-am întors la rolul de simplu angajat. Sunt un freelancer care și-a redescoperit utilitatea și capacitatea de a se reinventa. Practic, mi-a oferit o a doua șansă. Iar astăzi, pot spune că viața de freelancer a început după un stop plantat brutal în drumul vieții.

Important este să nu mergi singur pe acest drum al antreprenoriatului. Indiferent cât de greu este, indiferent cum ai ajuns să iei această decizie. Fie că este din dorința de mai bine sau ești forțat de o situație brutală, ca a mea. Antreprenoriatul mi-a dat puterea de a merge mai departe. M-a făcut să înțeleg care este rolul comunității antreprenoriale și forța acesteia.

Caută-ți tribul!

Dacă aș fi făcut parte din această comnunitate de antreprenori aș fi simțit că nu sunt singură. Nu m-aș fi lăsat pradă sindromulului impostorului, nu m-ar fi măcinat teama de prima zi fără salariu fix. Acum, spun tuturor celor care pornesc pe această cale: Caută-ți tribul (de antreprenori)! Învață de la cei care au reușit și nu uita nicio clipă, că nu este ușor, dar nu trebuie să fii singur.