Cinci aniversări și o singură poveste

 … 16, 41, 42, 66, 31, 34, …, doar numere. Care se repetă. A căror semnificație poate fi una dintre cea mai importantă pentru mulți dintre noi. Ei bine, pentru mine sunt ca niște bijuterii neprețuite. Și nu întâmplător. Ci fiindcă în familia mea, luna martie nu vine niciodată liniștită. Vine cu cinci zile de naștere.

Cinci aniversări, nici mai mult nici mai puțin. Privesc calendarul și mă gândesc dacă nu ar fi mai simplu să îi sărbătorim separat. Ar fi chiar ceva logic, nu? Cinci aniversați, cinci personalități și gusturi diferite. Cinci ocazii de a-mi dezlănțui creativitatea. Ajung însă cumva la aceeași concluzie: tot mai bine este să-i adun pe toți la aceeași masă. Așa ajung ca în jurul datei de 21, când casa începe să semene cu un fel de stup. O reuniune de familie în toată regula.

Sună telefoanele, cineva întreabă dacă vin verișorii gemeni, altcineva anunță că întârzie… Eu sunt cea care mă frământ și mă întreb inevitabil: ce mâncăm? Ce să pregătesc? Iar asta nu e din cauză că nu le cunosc gusturile și preferințele. E pentru că, indubitabil ajung la aceeași concluzie. Răspunsul corect este: pui la ceaun cu sos de usturoi fiert înăbușit.

Cinci aniversări și puiul la ceaun

O rețetă deloc complicată sau genul care să-l vezi în meniuri sofisticate. Ba dimpotrivă, o rețetă simplă. Doar că este genul de preparat care are ceva ce nu se poate reproduce. Este vorba despre gustul care te duce instant înapoi, în copilărie. Ceva care a trecut testul timpului. Pentru mine, reprezintă gustul copilăriei.

Parcă văd bucătăria în care mama făcea minuni din lucrurile simple. Ceaunul pus pe foc și mirosul puiului care se rumenea încet. Aroma sosului de usturoi turnat peste pui și lăsat să fiarbă înăbușit, câteva clocote. Încet-încet, devenea mai blând, mai rotund, până când se transforma într-un sos perfect pentru bucățile fragede de carne. 

Văd și masa. Fără să fie o zi specială. Fără a fi vreo mare aniversare, momentele erau ca de sărbătoare. Totul se întâmpla firesc, simplu, natural. Se spuneau povești, se stătea mai mult decât era plănuit, se mai cerea o porție. Verișorul venit în vacanță mânca toată mămăliga cu sosul, cerând pâine pentru carne. (:)) Iar mama privindu-ne, avea acea siguranță că a reușit să ne atingă sufletele. Încă o dată.

Lucrurile care rămân

Fără să-mi dau seama, am înțeles ce înseamnă lucrurile care rămân. Acum, după ani și ani, în martie, când adun cei cinci aniversați la aceeași masă, de fapt încerc să recreez sentimentul de atunci. În bucătăria mea, lucrurile se întâmplă aproape identic cu cele din bucătăria mamei. În ceaun, puiul începe să se rumenească încet. Când e aproape gata, torn usuroiul și las să fiarbă la foc domol.

Casa se umple de aroma care are ceva aparte, ceva ce seamănă cu ceva liniștitor. Îmi amintesc de mama și momentele pe care le crea odată cu mâncarea gustoasă. Abia acum îmi dau seama cît de importante sunt ingredientele de încredere. Când gătești pentru cei dragi, îți dorești ceva simplu: să știi că ai făcut alegerea potrivită. Să fii sigură că preparatul de pe masă este așa cum trebuie să fie. Astfel, deloc întâmplător, de ani buni aleg carnea de pui Fragedo de la TRANSAVIA. 

Și nu din cauză că ar avea nevoie de explicații elaborate, ci dimpotrivă. Fiindcă este ingredientul care face parte din rutină: îl alegi încă o dată, și încă o dată, fără a sta pe gânduri. Deoarece calitatea calitatea constantă se integrează perfect în viața ta cotidiană. Devine printr-un fel discret, parte din viața ta. Fix la fel cum se întâmplă cu micile ritualuri din familie. Se apropie ora stabilită pentru aniversarea aniversărilor.

Pe cine aniversăm?!!

Invitații încep să sosească iar bucătăria devine neîncăpătoare. Ne mutăm în living, unde masa este deja aranjată de sărbătoare. Unul dintre aniversați aduce un tort, altcineva deschide o sticlă de vin. Cineva întreabă dacă mai e loc la masă iar alt invitat pune întrebarea: Până la urmă, pe cine sărbătorim astăzi? Simt că eu sunt cea care trebuie să răspundă și asta fac.

-Adevărul e că astăzi îi sărbătorim pe toți cei cinci ”berbeci”. Toată lumea râde și aplaudă. Când se face liniște, continui: Într-un fel mai sărbătorim ceva: faptul că, în fiecare an reușim să ne adunăm toți la masă. Într-o lume din ce în ce mai agitată, prinși în programele tot mai încărcate, pare tot mai greu să ne adunăm la aceeași masă. Uneori e nevoie mai mult decât de un pretext.

În cazul nostru, avem unul foarte solid, cele cinci aniversări din luna martie. Plus una, dacă mă gândesc bine. ”Adevărat, la mulți ani! Să ne trăiți mulți, mulți ani! Să ne gătiți și să ne strângeți la fel încă mulți ani!” Inima mi se umple de fericire, la fel cum se umplea în copilărie.

Tradiția din fiecare martie

Eu știu însă că motivul adevărat este dorința de a păstra lucurile simple care ne leagă. O masă caldă sau un preparat care amintește de acasă, de copilărie, de mama. Mai sunt și ingredientele în care ai încrederea totală. A sosit momentul în care puiul la ceaun, cu sos de usturoi fiert este adus pe masă.

Pentru câteva clipe, conversațiile se opresc. Doar zgomotul făcut de tacâmurile date la o parte se aude. Farfuriile se întind ca într-un ritual, rând pe rând. Aud pe cineva spunând ”miroase exact ca atunci”. Un aniversat nu se mai abține: fraților, nu mai rezist! Și-l văd rupând o bucată de pâine pentru a o înmuia în sos. Adevăratul festin acum începe! Povești, râsete, amintiri, glume. Ca prin farmec apar una după alta și voia bună e la ea acasă.

Cei cinci aniversați uită pentru câteva ore cine e mai mare, cine e mai nou intrat în familie. Aceasta e familia mea, adunată din nou la masă. Îi privesc cu drag. Cinci aniversări! Aniversările nu sunt despre numărul de ani, ci despre continuitate. Despre gesturile simple repetate, devenind încet, tradiții. Gusturi care ne adună pe toți la masă și ingrediente cu ajutorul cărora recreem sentimentul de ”ca la mama acasă”.

Lucruri care rămân

Lucruri despre care cred că nu trebuie să se schimbe, pentru că fac parte dintre lucrurile bune, demne de încredere. Lucrurile simple de genul: o rețetă simplă din copilărie, o masă în familie, un ingredient de încredere. Cred că sunt cu adevărat lucruri care contează. Lucruri care rămân. Care trec testul timpului.

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2026

Sursa foto: pexels; arhiva personală