Oameni în compania cărora te simți minunat

Bun găsit! S-a întâmplat vreodată să întâlnești oameni în compania cărora te simți minunat deși nu i-ai văzut niciodată? Mie mi s-a întâmplat! Rar, dar mi s- a întâmplat. Am învățat că așa este ea, viața: surprinzătoare. Ultima dată când mi s-a întâmplat asta a fost spre sfârșitul lunii noiembrie.

Oameni în compania cărora te simți minunat

Se apropia weekendul și aveam în plan un spectacol de teatru dar nu era nimic bătut în cuie. Faptul că nu găseam bilete disponibile mi-a creat o ușoară indispoziție am trecut însă peste și mi-am văzut mai departe de ale mele. Și, în ultimul moment s-a produs surpriza: bilete la teatru, plimbare, seară prelungită în oraș. Dar surpriza și mai mare a fost când am făcut cunoștință cu doi oameni minunați. Ar fi trebuit să nu fiu atât de surprinsă din moment ce însoțeau pe cineva tare-tare drag și apropiat nouă dar există întotdeauna și excepții. Sau, altfel spus, nu ne înconjurăm întotdeauna de oameni de calitate. Dacă sunteți curioși să aflați cum se petrece frumos împreună cu oameni pe care abia îi cunoști, rămâneți aici.

Spectacolul teatrului de revistă Constantin Tănase sala Savoy, Hai, hai, România, a fost așa cum mă așteptam: excepțional. Emoție, veselie, energie, talent. Cam ce se trăiește de obicei în asemenea cazuri am trăit și noi. Hrană pentru ochi, suflet și minte. Afară, de parcă ne-ar fi dat întâlnire, l-am întâlnit pe actorul Vasile Muraru care s-a lăsat fotografiat cu grupul nostru. Mulțumim, maestre!

La pas prin București

Apoi, am luat orașul la pas, chit că bătea un vânt ce prevestea ninsoare. Crezând că toamna n-a plecat, eu m-am îmbrăcat în ton cu ea, nicidecum cu temperaturile mici de afară dovedindu-se o idee mai puțin bună :). Bucureștiul este frumos iar luminile scot în evidență valoarea clădirilor cu arhitectură deosebită de parcă abia așteaptă să fie remarcate, descoperite.

Ziua, în tumultul obișnuit, oamenii grăbiți și preocupați nu-și permit nici măcar preț de câteva momente să le mai admire. Doar turiștii sau cei aflați în tranzit fac asta, și-atunci ne dăm seama și noi, ceilalți că ar trebui să ne acordăm mai mult timp pentru bijuteriile arhitecturale existente.

Oricum aș vrea s-o dau, adevărul este că ne-am mândrit cu ce am putut arăta din București, noaptea, în scurtul timp avut la dispoziție. Am ghidat pașii celor două doamne aflate în vizită prin celebrul Centru Vechi imortalizând cele mai interesante clădiri, locuri etc.

De la primul salut, prima strângere de mână, am simțit căldura și deschiderea doamnelor abia cunoscute. Uneori sunt sceptică și  gândindu-mă că aparențele pot înșela îmi las puțin timp pentru ”deliberări”.

Muzică, mâncare, voie bună

Pentru că am vrut să prelungim seara în aceeași formulă și atmosferă foarte plăcută, am ales să cinăm la Restaurantul Crama Domnească. Cum bine știm, la o masă cu mâncare bună întotdeauna suntem mult mai vorbăreți, mai deschiși mai relaxați. Recunosc, nu mai fusesem de mult timp la Crama Domnească.

Restaurantul este unul dintre locurile cele mai vechi din București, înființat între ruinele Palatului Voievodal Curtea Veche care păstrează mărturii din secolul XIII. Eram tare curioasă să văd dacă s-a păstrat stilul de epocă, tradițiile românești, taraful.

Intrând pe ușa restaurantului mi-au revenit în minte amintirile zilei sărbătorite chiar în cramă, locul vechilor pivnițe voievodale de vreo 500 de ani.

Crama Domnească

Surprinși plăcut la vederea costumelor, dușumeaua din lemn, șemineul de epocă, ne-am lăsat conduși la masa din salonul domnesc. Mise-en- place-ul era făcut în stil tradițional dar am fost puțin mâhnită de ștergarul nu tocmai curat. Până să studiem meniurile aduse imediat, am fost înconjurați de câțiva membri ai tarafului Leonard Iordache (fiul celebrului Toni Iordache).

Muzica veche românească a destins atmosfera corespunzător, antrenându-ne în glume și întâmplări povestite reciproc. Toate astea, printre felurile de mâncare tradițional românească, timpul scurgându-se fără să ne dăm seama.

Dacă friptura ar fi fost puțin mai pătrunsă și papanașii mai pufoși, mai gustoși, totul ar fi fost de nota zece. Totuși, pentru a da o notă finală îmi voi rezerva dreptul la o nouă încercare.

Seara s-a încheiat stabilind planul pentru a doua zi, urmând să petrecem după-amiaza la noi acasă. Aceeași atmosferă plăcută de parcă am fi fost prieteni de zeci de ani!  Am întâlnit niște oameni extraordinari, care erau pe aceeași lungime de undă cu noi. Ce pasiuni am descoperit că au? Călătoriile și florile, printre altele! Ce planuri ne-am făcut? Deja am acceptat invitația de a vizita zona din care provin. Sunt convinsă că ne vom simți la fel de bine. Abia aștept să ne reîntâlnim!

Ați avut și voi astfel de experiențe? Ați întâlnit astfel de oameni? Dacă da, sunt nerăbdătoare să aflu în comentariile voastre.

Până data viitoare, alegeți prietenii cu care rezonați, iubiți oamenii, viața și tot ce vă pasionează!

UniquebyMM