• Poveste adevărată și ”Poveste în poveste”

    Bun găsit! Îmi plac poveștile, cui nu-i plac? și, mă prind tare bine. Zic și eu :)! Să le spun, să  le ascult, să le scriu pentru voi pe cele adevărate, așa cum v-am obișnuit. În contextul acesta, astăzi, am două povești: O poveste adevărată și ”poveste în poveste”, rodul talentului adevărat și al inspirației. Punctul comun? Sensibilitatea, iubirea de frumos, prietenia sau atracția nevăzută, neștiută dintre oameni cu aceleași pasiuni.

    Poveste adevărată și ”Poveste în poveste”

     

    Poveste adevărată și ”Poveste în poveste”

     

    Povestea reală, ați ghicit, este a mea și a început în urmă cu aproape doi ani. Mai întâi, am descoperit scrierile ei, pe care le citeam pe nerăsuflate. Apoi, am aflat că este blogger partener la SB și mi-am spus, a câta oară?, ”nimic nu este întâmplător”!  Așa trebuia să se întâmple!

    O descopeream încet – încet, la fel cum un trandafir își desface petală după petală, întărindu-mi convingerea că talentul este un dar extraordinar.

    Admirația era cu-atât mai mare cu cât fiecare ”poveste” avea darul să mă cuprindă în ea, părând a fi scrisă special pentru mine. Mă purta prin etapele vieții, trăiam copilăria, prima dragoste, prima pierdere sau marea iubire. Un scriitor adevărat, care Înșiră(-te) mărgăritare pe firul de mătase al vieții.

     

     

    Când a venit vremea primei conversații, online, mi-a fost teamă să nu mă lovesc de ziduri, de înălțimi la care nu puteam  ajunge. Dar, dincolo de muntele de talent, am găsit, omul. Exact omul care scrie așternându-și sufletul printre cărările cuvintelor, care exprimă sentimente și transmite emoție. Exact omul pe care îl așteptam, pe care îl descoperisem citindu-l.

    Afirm asta asumat, în totală cunoștință de cauză, deoarece, am întâlnit oameni, care deși scriu despre sentimente, nu par să le aibă. Sau, nu știu să le arate, transformându-se în ”artiști neînțeleși” ori, metaforic spus, ziduri.

     

    Poveste adevărată și ”Poveste în poveste”

     

    Astfel, mi-am (mai) făcut un prieten, deocamdată, online dar, este ca și cum ne-am ști cu adevărat, de o viață. Mi-aș fi dorit să pot scrie pe măsura talentului ei, dar, tocmai pentru că eu sunt povestitorul, trebuie să vă devoalez despre ce este vorba. 

    Adriana, despre care am încercat să mai scriu (stângaci, iertare!),  mi-a dăruit simplu, pe Facebook, exact când mister Zuck s-a gândit să mă blocheze.

    A scris doar atât: ”o poți pune pe blogul tău, ca guest post, dacă vrei! Ți se potrivește! Tu și ai citit povești, și vei citi nepoților, tu visezi încă, poți fi și adult, și copil! Poate va plăcea cititorilor tăi!”

     

    L-am luat ca pe un dar neprețuit, pentru care îți mulțumesc din tot sufletul meu, Adriana!

     

    Poveste adevărată și ”Poveste în poveste”

    Poveste în poveste, Adriana Tîrnoveanu, iunie 2019/guest post

    Socotind din șapte-n șapte, în întoarceri de idei,
    Nesupusele încifrate, ghicitori cu ochi de zmei,
    Buzdugane aruncate-n păduri ca de mesteacăn,
    Umblet viu de alba-neagra, ba revine, ba iar pleacă,
    Zumzet cu cămașă albă, și chimir încins pe trupul
    De nălucă prinsă-n aburi, căutând, din ochi, haiducul,
    Pocnete-n miros de izmă și de pietre înnămolite,
    Caravane colorate trec și ele, cam uimite;

    Var și pepeni, pești și prune, și o pălărie adâncă
    Se zăreau în coviltirul, unde un copil mănâncă;
    O femeie cam ochioasă și cu panglici împletite
    Parcă deochea norocul privitorului de clipe;

    Numeri iar din patru-n patru: patru sate, patru ape,
    Doua pâlcuri însărcinate și-alte două cam uscate,
    Vuiet lung de gârlă-n zarvă, forfote de titirezi,
    De te-ntrebi de toate astea au vreo noimă sau visezi?
    Te trezești cu fața udă pe-un caiet cu foi uzate,
    Cauți urme de poveste, primești semnul într-o carte,
    Te adaugi-n acțiune, pleci și tu în pribegii,
    Simți că îți citește mama din povești pentru copii,
    Iar în bucle transpirate pui și tu o fundă roz,
    Numeri iar ca-n textul sacru, șapte, patru, trei întors,
    Și schițezi, cu ochii minții, drumul sării, drum vestit,
    Te oprești lâng-un mesteacăn, te simți tare obosit;
    Adormi iar, clipind complice, ca tu știi să scrii povești,
    Deși totul se va șterge când o fi să te trezești!

    ,,Dormi copile, dormi-n pace, mama-ți spune, iar, povești!”

    Deși tu parc-ai fi mama; parcă nu e, parcă ești!

    Ce contează dacă somnul te-nvăluie tiptil,
    Când te culci, adult ești sigur, când visezi rămâi copil!
    Plămădește noaptea taine; tu le simți aievea-n trup:
    ,,Ce păcat că nu e mama, în povestea cu haiduc!”

    De-ar fi fost, din nou, aievea, să-ți citească înc-un rând,
    Zău dacă n-ai spune-n șoaptă: Gata, mama, acum mă culc!

    Cu siguranță v-a plăcut, nu-i așa? De fapt, nu cred că există cineva căruia să nu-i placă o asemenea poveste! Aștept răspunsul în comentariile voastre.

     

    Până data viitoare, bucurați-vă de povești frumoase!

     

    UniquebyMM

    Categories: Cultură/artă/carte, Guest Post

    Etichete: , ,

    24 thoughts on “Poveste adevărată și ”Poveste în poveste”

    Lasă un răspuns

    Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.