Bun găsit! Îmi plac poveștile, cui nu-i plac? și, mă prind tare bine. Zic și eu :)! Să le spun, să le ascult, să le scriu pentru voi pe cele adevărate, așa cum v-am obișnuit. În contextul acesta, astăzi, am două povești: O poveste adevărată și ”poveste în poveste”, rodul talentului adevărat și al inspirației. Punctul comun? Sensibilitatea, iubirea de frumos, prietenia sau atracția nevăzută, neștiută dintre oameni cu aceleași pasiuni.
Poveste adevărată și ”Poveste în poveste”
Povestea reală, ați ghicit, este a mea și a început în urmă cu aproape doi ani. Mai întâi, am descoperit scrierile ei, pe care le citeam pe nerăsuflate. Apoi, am aflat că este blogger partener la SB și mi-am spus, a câta oară?, ”nimic nu este întâmplător”! Așa trebuia să se întâmple!
O descopeream încet – încet, la fel cum un trandafir își desface petală după petală, întărindu-mi convingerea că talentul este un dar extraordinar.
Admirația era cu-atât mai mare cu cât fiecare ”poveste” avea darul să mă cuprindă în ea, părând a fi scrisă special pentru mine. Mă purta prin etapele vieții, trăiam copilăria, prima dragoste, prima pierdere sau marea iubire. Un scriitor adevărat, care Înșiră(-te) mărgăritare pe firul de mătase al vieții.
Când a venit vremea primei conversații, online, mi-a fost teamă să nu mă lovesc de ziduri, de înălțimi la care nu puteam ajunge. Dar, dincolo de muntele de talent, am găsit, omul. Exact omul care scrie așternându-și sufletul printre cărările cuvintelor, care exprimă sentimente și transmite emoție. Exact omul pe care îl așteptam, pe care îl descoperisem citindu-l.
Afirm asta asumat, în totală cunoștință de cauză, deoarece, am întâlnit oameni, care deși scriu despre sentimente, nu par să le aibă. Sau, nu știu să le arate, transformându-se în ”artiști neînțeleși” ori, metaforic spus, ziduri.
Astfel, mi-am (mai) făcut un prieten, deocamdată, online dar, este ca și cum ne-am ști cu adevărat, de o viață. Mi-aș fi dorit să pot scrie pe măsura talentului ei, dar, tocmai pentru că eu sunt povestitorul, trebuie să vă devoalez despre ce este vorba.
Adriana, despre care am încercat să mai scriu (stângaci, iertare!), mi-a dăruit simplu, pe Facebook, exact când mister Zuck s-a gândit să mă blocheze.
A scris doar atât: ”o poți pune pe blogul tău, ca guest post, dacă vrei! Ți se potrivește! Tu și ai citit povești, și vei citi nepoților, tu visezi încă, poți fi și adult, și copil! Poate va plăcea cititorilor tăi!”
L-am luat ca pe un dar neprețuit, pentru care îți mulțumesc din tot sufletul meu, Adriana!
Poveste în poveste, Adriana Tîrnoveanu, iunie 2019/guest post
Socotind din șapte-n șapte, în întoarceri de idei,
Nesupusele încifrate, ghicitori cu ochi de zmei,
Buzdugane aruncate-n păduri ca de mesteacăn,
Umblet viu de alba-neagra, ba revine, ba iar pleacă,
Zumzet cu cămașă albă, și chimir încins pe trupul
De nălucă prinsă-n aburi, căutând, din ochi, haiducul,
Pocnete-n miros de izmă și de pietre înnămolite,
Caravane colorate trec și ele, cam uimite;
Var și pepeni, pești și prune, și o pălărie adâncă
Se zăreau în coviltirul, unde un copil mănâncă;
O femeie cam ochioasă și cu panglici împletite
Parcă deochea norocul privitorului de clipe;
Numeri iar din patru-n patru: patru sate, patru ape,
Doua pâlcuri însărcinate și-alte două cam uscate,
Vuiet lung de gârlă-n zarvă, forfote de titirezi,
De te-ntrebi de toate astea au vreo noimă sau visezi?
Te trezești cu fața udă pe-un caiet cu foi uzate,
Cauți urme de poveste, primești semnul într-o carte,
Te adaugi-n acțiune, pleci și tu în pribegii,
Simți că îți citește mama din povești pentru copii,
Iar în bucle transpirate pui și tu o fundă roz,
Numeri iar ca-n textul sacru, șapte, patru, trei întors,
Și schițezi, cu ochii minții, drumul sării, drum vestit,
Te oprești lâng-un mesteacăn, te simți tare obosit;
Adormi iar, clipind complice, ca tu știi să scrii povești,
Deși totul se va șterge când o fi să te trezești!
,,Dormi copile, dormi-n pace, mama-ți spune, iar, povești!”
Deși tu parc-ai fi mama; parcă nu e, parcă ești!
Ce contează dacă somnul te-nvăluie tiptil,
Când te culci, adult ești sigur, când visezi rămâi copil!
Plămădește noaptea taine; tu le simți aievea-n trup:
,,Ce păcat că nu e mama, în povestea cu haiduc!”
De-ar fi fost, din nou, aievea, să-ți citească înc-un rând,
Zău dacă n-ai spune-n șoaptă: Gata, mama, acum mă culc!
Cu siguranță v-a plăcut, nu-i așa? De fapt, nu cred că există cineva căruia să nu-i placă o asemenea poveste! Aștept răspunsul în comentariile voastre.
Până data viitoare, bucurați-vă de povești frumoase!
UniquebyMM
Nu o cunosc personal pe Adriana, dar o stiu din articolele ei scrise pentru SuperBlog, din comentariile pertinente pe grup. Nu stiu cum s-a facut ca nu ne-am intalnit pana acum in offline, dar sigur stiu ca as avea numai de castigat.
Mi-a placut tare mult acest articol, imi place tare mult abordarea ta! Nu o cunosc pe aceasta doamna, insa pare o femeie pe cinste!
Frumos scrie Adriana. SI eu tot din familia SB am habar de ea. Uite ca nu stiu sigur daca am vazut-o pana acum sau nu. Mai ales daca la galele trecute am fost cu copiii, de unele persoane habar nu am daca au fost prezente sau nu.
Foarte frumos! Tot de la SB am aflat si eu de ea!
O stiu pe Adriana din mediul online. Este un om minunat, iar scrierile ei, nu au cum sa nu ajunga sufletele cititorilor, ca niste margaritare gingase asa cum este si ea..
Adriana e un OM foarte frumos care scrie povesti la fel de frumoase! Cred ca atunci cand reusim sa visam, sa ramanem copii macar in suflet, viata noastra poate fi o poveste frumoasa.
Adriana este un om foarte discret. Eu am cunoscut-o virtual prin intermediul unei povești cu o nuntă cu motocicliști postată pe blogul ei. :) Nu râdeți, chiar așa a fost. Mi-a plăcut atât de mult povestea încât o urmăresc și acum.
Ati scris foarte frumos despre Adriana, m ati dus parca intr o poveste. Nici eu nu o cunosc personal dar am mai citit o cand si cand.
Povesti frumoase sunt peste tot, dar nu avem ochi sa le vedem si inima deschisa sa le intelegem.
Și mie îmi place tot ceea ce face Adriana- e un super-talent în tot ceea ce face. Și eu o urmăresc, din umbră, de foarte mult timp.
Ce povesti frumoase! Si povestea ta, despre omul Adriana, dar si povestea ei.
O poveste de poveste ! Frumoasa de tot..!
Cat de frumos ai scris, mi-a plăcut la nebunie povestea !
Foarte frumoasa legătură dintre voi și felul în care ți-ai arătat admirația pt. Adriana. :)
Cat de frumos ai povestit! Nu o cunosc pe Adriana, insa am savurat randurile pe care le-ai scris.
Foarte frumos! Nu o cunosc pe Adriana insa din descrierea ta, deja imi place. Frumoase prietenii leaga blogosfera:)
Ma bucur sa aud ca vorbesti atat de frumos de ea. O cunosc dupa nume, dar nu am interactionat niciodata cu ea!
foarte frumos ! vorbesti atat de fumos de ea. Imi place stilul abordat de povestire in rama ! Felicitari !
Povestile faine mereu imi dau o stare de bine in suflet!! Tare faine cuvintele tale despre Adriana. 😘😘
Mi-a placut mult poezia, mestesugite cuvinte! N -am avut ocazia sa o cunos pe Adriana, poate la urmatorul Superblog…
Mereu ne surprinzi cu povesti frumoase si pline de emotie! Nu o stiam pe Adriana, dar acum vreau sa citesc si mai multe povesti scrise de ea😊
Ce frumos scris! Am simțit emotia din spatele cuvintelor! Este un articol viu :D
Mulțumesc pentru aprecieri!
Ma bucur ca ai putut sa imparti cu noi scrierile ei! Foarte frumos rimeaza si ma duce cu gandul la copilarie, cand citeam multe poezii ce folosesc cuvinte precum buzdugan, zmei, chimir, plamadire, taine, etc. :)