Bun găsit, prieteni! Cu puțin timp în urmă am scris despre luna iubirii. Fără pretenția de a influența clasamentele care împart oamenii în categorii pro și contra celebrării iubirii. Vreau însă să transmit în continuare mesajele mele către voi, cu scopul de a conștientiza, de a vă proteja și trăi sentimentele care fac bine. Și mai avem un motiv: Dragobete- sărbătoarea iubirii la noi.

Dragobete sau, sărbătorește și prețuiește iubirea

Legenda lui Dragobete atât de frumoasă, atât de, a noastră. Dar nu vă voi spune acum legenda lui Dragobete. Cu siguranță o știți iar dacă nu, o veți găsi undeva- online sau offline. Profit doar de sărbătoarea noastră de iubire, Dragobete care se sărbătorește pe 24 februarie. Am vrut să mai las câteva gânduri pro iubire. 

 Într-o lume cu mai multe aspecte nefaste, cu situații care au efect stresant, soluția miraculoasă este una simplă. Și veche de când Pământul: iubirea. A iubi, iubire. Zilele trecute a citit o postare care m-a determinat să acord o și  mai mare importanță acestor sentimente. Să privesc cu mai mare atenție și recunoștință la cel de lângă mine acum, nu când va fi prea târziu. A fost ca un pahar cu apă rece peste ochi. 

Convingerile mele țineau până acum strict de experiențele proprii. Experimentasem boli, căderi, chiar pierderea unui părinte. Înțelesesem importanța leacului numit iubire, primisem vindecare cu ajutorul acestuia. Mi-au trebuit ani să mă vindec, nefiind capabilă să înțeleg că eram binecuvântată.

„Iubirea, ca și lumina, nu rămâne ascunsă.” – Rabindranath Tagore

Aveam în jurul meu omul care mă susținea, mă înțelegea (aproape mereu). Care mă iubea necondiționat și mi-a fost alături la bine, dar și la greu. Știam, dar nu vedeam clar. Nu știu de ce, noi oamenii suntem niște ființe tare ciudate.

De ce trebuie să trecem prin momente grele, uneori la limita dintre viață și moarte, pentru a realiza ce este atât de clar. Oare de ce nu vedem ce este în fața noastră, lângă noi, și trebuie să bâjbâim de parcă ne-am afla în întuneric? Doar iubirea este ca și lumina, nu?

Ce a trezit în sufletul meu postarea respectivă a fost exact ce pierdusem oarecum din vedere. Până atunci, nu mă gândisem ce înseamnă să nu mai ai cu cine sărbători iubirea. Nicio clipă nu mi-a trecut prin minte, că viața celui pe care îl iubesc se poate sfârși pe neașteptate. Că omul cel mai drag îți poate fi smuls fără să fii pregătit în vreun fel.

Viața e numai una, nu ne permitem s-o irosim

Am ales să scriu din nou cu speranța că vom învăța ceva din exeriențe reale. Pentru că, te trezești, că ai vrea să mai sărbătorești iubirea. Regreți că nu ai luat în serios Dragobete sau orice altă ocazie de a celebra iubirea. De a rosti cuvintele știute, simple, dar miraculoase.

Din păcate, nicio superputere, nimeni și nimic nu poate aduce înapoi ce am pierdut. Da, viața este frumoasă, cu o condiție: să știm să o trăim. Să ne bucrăm în fiecare clipă de ea.

Crunta realitate este că nu avem mai multe vieți, astfel încât să ne permitem s-o irosim pe cea primită în dar. Ca Dragobete într-un an. Să-l sărbătorim cât suntem. Cine garantează că vom mai avea un Dragobete împreună?

Trăiește, iubește, sărbătorește!

Viața nu ține cont de vârstă, de circumstanțe sau alte motive pe care, cu siguranță i le-am putea servi. Viața este nedreaptă uneori, generoasă alte ori. Trebuie doar luată în serios și trăită cu intensitatea ultimei clipe pe care am avea-o la dispoziție. Care ar fi motivul atât de puternic pentru care amânăm să sărbătorim iubirea?

Oare ce ne- ar putea distrage atât de tare încât să tratăm ziua de Dragobete, ca o zi oarecare? Să uităm că orice zi de viață petrecută împreună cu cel  drag este de fapt o sărbătoare? Citiți-i sau ascultați-i pe marii profesori, înțelepți sau învățați din experiențele altora. Sau chiar ale voastre.

 „Dragostea e la fel ca o boală pe care dacă nu o tratezi se agravează… și ca orice floare pe care dacă nu o uzi se ofilește.” – Octavian Paler

Priviți doar în jur și este practic imposibil să nu dați peste un exemplu, un gând (o postare, căci online ul este spațiul cel mai utilizat). Veți vedea, descoperi, constata că este mai mult decât pare. Iubirea este pur și simplu sănătate. Toate cuvintele frumoase adresate în cuplu, gesturile tandre, mângâierile și bucuria reprezintă un dans, o muzică a întregului corp. O vindecare  miraculoasă a trupului și a minții. 

Ce ne-ar putea determina să nu rostim cuvintele atât de simple, dar cu atâta încărcătură emoțională, omului iubit? Un deadline al unui proiect? O obligație din fișa postului la job? O delegație în interes de serviciu sau o conferință încununață de succes?

Ce rost ar mai avea toate acestea, proiecte, reușite, succese, dacă nu te vei mai putea bucura cu omul iubit? Și ce succes poate fi mai mare, mai important decât minutele, orele petrecute cu cel drag? O mângâiere, un gest, o atenție din partea ta, din partea lui. Nimic mai mult, nimic mai puțin decât bucuria de a vă avea unul pe celălalt. 

„Iubirea nu se poate măsura, dar poți s-o dăruiești fără măsură…” – Maica Tereza

Asta înseamnă să sărbătorim iubirea! Indiferent că e Dragobete, Valentine’s Day sau orice altă zi. Că este inventată sau o inventați. Să dăm drumul sentimentelor, să uităm de inerentele supărări, de cotidienele probleme, de lipsuri sau mai știu eu ce mândrii și orgolii prostești. Rostiți cuvintele magice ”te iubesc” ce vin din inimă! Au atâta putere! Vindecă și sunt aducătoare de bucurii. 

La ce bun să le mai spui atunci când nu mai ai cui? Degeaba plângi, degeaba disperi, degeaba ceri iertare sau te rogi! Poate doar în plan divin să mai aibă vreun rost. Dar aici, aproape de tine, de inima ta, de sufletul tău, pe Pământ, nimic nu se va mai întâmpla la fel.

Cum am sărbătorit 

Încă nu am povestit nimic despre cum am sărbătorit de Valentine’s Day. A fost o zi extrem de plină până pe după- amiază, chiar spre seară. Apucaserăm să ne spunem ”te iubesc”, să ne facem urări în stilul nostru. Probabil și voi aveți propriul limbaj al iubirii, deci nimic nou. Apoi, ne-am luat mic-dejunul și cafeaua împreună.

Ziua întreagă am avut parte de tot felul de rezutate, vești, întâmplări. Bune și mai puțin bune. Mi-aș fi dorit să mergem în oraș să mâncăm, dar n-a fost să fie. Prin urmare, seara, când am ajuns acasă am pregătit o cină cu felul preferat.

Simplu, sincer, pe gustul nostru

Într-unul din drumurile noastre am oprit la cofetăria preferată. Nu cred că v-am spus până acum despre această cofetărie, dar poate o voi face la un moment dat. În orice caz, are produse extraordinare, minuni pe cerul gurii.

El știe cât îmi plac produsele acestei cofetării și m-a rugat să aleg ce vreau. Am am luat câteva feluri mini prăjituri. Cât a fost singur, a luat trandafiri. Eu am luat șampanie. Ajunși acasă am cinat, am băut un pahar de șampanie la lumina lumânărilor, am povestit.

Sărbătorim (și) Dragobete

Am văzut un film frumos pe Netfix, ne-am amuzat și am lăsat toate supărările deoparte. Nimic complicat, nimic soficticat sau ieșit din comun. Dar ne-a fost atât de bine! În loc să lăsăm să treacă peste noi ziua târându-se și afectându-ne cu neplăcerile ei. Tot noi le rezolvăm, oricum, în măsura în care depinde de noi. Cu alte cuvinte, de ce să ne facem viața amară, când avem alternative?  

Săptămâna aceasta, vineri mai exact este Dragobete. Da, cu sifuranță vom sărbători și  Dragobete. Probabil vom proceda cam în același fel. Sau, dacă totul va decurge bine, poate ajungem la un restaurant. Mă gândesc că ar merge un mic răsfăț. O aroganță, cum îmi place mie să spun.

La final

Dar nici așa nu ar fi ceva ieșit din comun. Aleg întotdeauna ceva ce nu pregătesc acasă, ceva lejer de băut (poate un cocktail), ceva dulce și un frappe. Oricum, totul în limitele normalului. nimic costisitor, nimic care să poarte amprenta prefăcătoriei, a falsității. Exact cum și ce simțim, venit din inimă. Și inimoși suntem, iubitori așișderea. Asemeni lui Dragobete!

Până data viitoare, iubiți-vă mult!

Cu drag și prețuire, MM