Zestrea Lizei Panait – spectacol total al creativității: modă, muzică, artă

Salutare, prieteni! Creația- sub toate formele ei- este înainte de toate, mesaj. Trăire și emoție cât poate cuprinde un corp omenesc. Fiecare urmă lăsată pe o pânză, fiecare vers dintr-un poem, sunet scos de un instrument sau creație vestimentară, transmit emoție. Iar  emoțiile nu sunt decât mesagerii lumii noastre interioare.

Rostim adesea cuvintele: artă, talent, pasiune. Înțelegem însă ce se află în spate?!! De unde pornesc, ce transformări se produc pentru ca produsul final, creația să ajungă în fața noastră. Cum reușesc să transmită acele stări pe care uneori, cu greu le putem descrie. Despre toate acestea vreau să vă povestesc puțin. Din unghiul unui mare iubitor de frumos, de artă, creație, de valori.

Totul are un început, iar povestea ce se așterne în fața voastră, nu face excepție. Ea pornește de la ideea de sustenabilitate. La fel de bine aș putea spune că își are rădăcinile în zestrea fiecăruia dintre noi. Zestrea primită, păstrată, îmbogățită și dată mai departe. De fapt, este continuitate. Foarte concret și la obiect: sustenablitate și continuitate în modă.

Zestrea – prima formă de sustenabiliate

Poveștile își au fomula lor magică, ”a fost odată…”! Povestea mea se vrea îndreptată spre ceva, altfel, spre altceva. Iar credința mea este că voi reuși să vă țin aici, în poveste, până la sfârșit.

Cufărul sau lada de zeste a bunicii a fost obiectul cel mai fascinant și tentant al copilăriei mele. Până să văd și să-i aflu adevăratul rol, mintea țesea povești cu zâne și comori. Ce-i drept, nu eram prea departe. Zestrea bunicii chiar conținea niște comori de neprețuit. Atât material cât și emoțional.

Când am început să înțeleg lucrurile, mi-am promis: ”Când voi fi mare voi avea propriul cufăr.” M-am ținut și, nu m-am ținut de propria promisiune. Mă refer la obiectul de mobilier în sine. Dar cu siguranță am dezvoltat un cult al valorilor moștenite. Se spune că noi românii avem moștenirea înrădăcinată în propriul ADN. Aș putea fi unul dintre cazurile confirmate. 

”Mare” fiind (:-P )), am avut șansa să fiu martorul unui eveniment care mi-a reamintit de toate acestea. De fapt, două evenimente: acesta fiind continuarea viziunii începută cu un an în urmă, prin Terra Nostra. Și anume, un viitor durabil se clădește prin respectul față de trecut și felul înțelept în care ducem mai departe moștenirea primită.

Colecția Zestrea semnată Liza Panait

Proiectul susținut de Guvernul României, organizat de Asociația Humaniterra împletește într-o armonie perfectă, memoria identitară și grija pentru resurse. Sintetizat într-o formă unică, Colecția Zestrea semnată de creatoarea Liza Panait.

S-a întâmplat într-o seară de vară, 11 august. Într-un București topit de căldură, când ai crede că totul e doar rutină pusă pe slow motion. Un eveniment  care a schimbat totul, transformând o seară oarecare, într-una memorabilă. Trezind parcă întreg orașul la viață, Zestrea a fost un show total al creativității. În fashion, în muzică, lumini, culori, spectacol.

Explicit, creații vestimentare unice realizate din resturi (materiale și fire), semnate Liza Panait. Muzică live interpretată de Ducu Bertzi, scenografie, imagini video, mise en scène, Viorel Panait. Am spus spectacol!?! Cred că nu este tocmai cuvântul potrivit. Eveniment manifest ar fi mult mai corect. Deoarece, a avut mesaj. Mesajul creatorului care a fost transmis clar, direct, prin cea mai plăcută formă, creații vestimentare.

Zestrea – O colecție aparte

Am descoperit la această colecție, ceva aparte. Ceva ce nu vei găsi niciodată dând search pe Google. Tocmai de aceea am ales și eu această abordare a poveștii. Aici, aparte  ar avea semnificația de adevărata zestre. Naturalețea, normalitatea, sufletul creatorului, valorile în care crede. Exact ceea ce își dorește privitorul, publicul. Lucruri care vorbesc despre creator, așa cum este el cu adevărat. Nu perfecțiune, ci autenticul, realitatea, viața. Așa, imperfectă cum este ea.

Am simțit suflet și poveste în fiecare creație. Cu fiecare fir, cu fiecare împunsătură de ac, fiecare pictură, bucată de material brodată sau rând tricotat. Privitorul (iubitor de frumos și creație) își dorește să intuiască migala și pasiunea omului. Cu toate că, îmbinarea materialelor tricotate și croșetate manul sau mano-mecanic și tricotaje industriale reciclate era perfectă.

Ținutele colecției permit să se întrevadă naturalețea, emoția, personalitatea creatoarei. Amprenta unică, povestea despre identitate și feminitate a fiecărei piese, dezvăluie puțin din toate. O părticică din iubirea și respectul pentru tradiție și pentru oameni. O frântură din emoția omului care a creat fiecare piesă. Sinceritatea și sensibilitatea artistului. Căci, asta este de fapt: artă.

(Mini)lecția de sustenabilitate

La fiecare creație apărută pe podium m-am întrebat, câți dintre noi știu cum să folosescă ceva din outle-ul personal. Cât din grămada de haine gata să ajungă la gunoi au refolosit? Sau, măcar am făcut ceva în sensul acesta? Am donat astfel de haine sau materiale, centrelor de recuperare textile? Ce știm sau, ce am înțeles de fapt despre sustenabilitate? Despre grija față de natură, față de planetă? 

Îndrăznesc să merg și mai departe. Câți dintre noi și-au imaginat măcar, ce ținute unicat ar putea ieși din resturi de fire, din haine ieșite din uz?!! Unele ajung de noi direct la gunoi, din motive de ”trend expirat”. Prin creațiile colecției Zestrea, creatoarea Liza Panait a făcut pași importanți. Dar, e nevoie de mult mai mult.

Pardon! nu intenționez să supăr pe nimeni! Sunt doar întrebări (de bun simț!) ce mi-au trecut prin minte, în timp ce admiram piesele colecției Zestrea. Și-apoi, sinceritatea îmi dă ghes să exprim ceea ce gândesc. Fără subiectivism. Știu că m-ați putea bănui, deoarece într-adevăr, mă număr printre iubitorii creațiilor fashion designerului. Vă asigur, nu este subiectivism.

Mesajul creatorului

Scriu doar din unghiul privitorului, al oricui a văzut Colecția Zestrea. Unul dintre cei câteva sute de privitori ai  creațiilor, care au vibrat cu valorile creatorului. Cu valorile artistului, cu sinceritatea și poveștile de identitate scrise și transformate în ținute unice. Peste 70 de creații care reprezentă foarte multe influențe sădite pe un copac românesc.

Spuneam despre evenimentul Zestrea, a cărui organizare a fost impecabilă, că a fost altfel. Nu, nu mă refer la grija pentru recuperarea resurselor ridicată la rang de artă. Asta a intrat deja în firescul lucrurilor.

Ci, din nou, la mesajul creatorului transmis consumatorului de modă. Acela de apropiere, de (re)împrietenire cu moda. De a nu mai privi moda ca pe un inamic al panetei, ci dimpotrivă. Ca pe un act de creație, ca piese de artă cu valoare de investiție.

Moda ca mod de economisire, durabilitate & sustenabiitate

Voi știți dragi pieteni, îmi place să fac trimitere la înțelepciunea din proverbe. Unul dintre preferatele mele fiind ”Sunt prea sărac să-mi permit lucruri ieftine”. Poate acesta este unul din defectele mele, dar nu sunt adepta cumpărăturilor de tip ieftin și mult. Întotdeauna am preferat să aștept să îmi pot cumpăra ceva de calitate, durabil.

Apropo, în garderoba mea se găsesc haine de peste 25 de ani. Iar prima mea rochie semnată Liza Panait are vreo 14 ani. Este impecabilă și poate fi îmbrăcată la ocazii speciale fără nicio problemă. Ce nu se găsește în dressingul meu? Piese care se deterioarează după câteva purtări și spălări.

Mie, aceasta mi se pare a fi logica corectă. De ce aș cumpăra mult, ieftin și prost, când pot cumpăra piese durabile? Să cumpăr o dată la câteva luni o piesă de valoare este și un mod de economisire. Bineînțeles, și de durabilitate și sustenabilitate.  În plus, am un suflețel ahtiat după haine lucrate de mână, broderii, dantele croșetate. Abia așteaptă să crească și să-mi poarte bijuteriile, așa le spune hainelor mele deosebite.

Zestrea – creații pentru toate siluetele și toate vârstele 

Altfel în prezentarea colecției Zestrea a fost și alegerea manechinelor. A fost extraordinar să văd pe podium manechine apropiate de vărsta sau silueta mea. Să-mi imaginez că sunt în locul lor, fără să-mi fie jenă. Am uitat de standardul, simbolul siluetei perfecte, 90-60-90, care stresa pe cele mai multe dintre noi. M-am simțit…, eliberată. 

Dimensiuni, forme, conformații diverse, fete foarte tinere sau femei mature, chiar senioare. Toate au frumusețea lor, toate își doresc ținute deosebite, potrivite. În care să se simtă frumoase, apreciate, în armonie cu anii și propriul trup.

Asta s-a văzut pe podium, asta am simțit eu din sală. Cu siguranță nu am fost singura. Drept mărturie au fost aplauzele. Încântarea descoperită pe fața celor pe care i-am putut observa. Cât despre mine, am o rugăminte: nu-mi cereți să vă spun în câte ținute m- am imaginat. (:))

Explozie de lumină

Partea a doua a coecției a fost o explozie de lumină. De la reflectoare, la culorile alb-crem al ținutelor, îmbrățișate de lumina speranței de pace. Pe ecran, videoclip și muzica ”Give Peace a Chance” (John Lennon). Pe scenă, creații deosebite, altfel, datorită luminii emanate de alb și crem. Mesaj de pace și lumină.

Broderii de o finețe și frumusețe aparte. Dantele croșetate de o prețiozitate extraordinară, combinate cu materiale la fel. Atipicul? Negrul a fost aproape ca și inexistent în această colecție. Exploziv sau cum ați numi acest moment? Sigur, e altceva să vezi totul live, la fața locului. Tocmai de aceea apelez la voi pentru a face un exercițiu de imaginație.

Revelația serii s-a produs atunci când credeam că luminile rampei se vor stinge. Bănuiam că urma mireasa colecției, dar apariția a fost de-a dreptul fascinantă. Cu greu găsesc cuvintele potrivite, și nu pentru că mi-ar lipsi. Deoarece creația a fost un real fenomen.

Revelația serii Zestrea

Apariția manechinului îmbrăcat în rochia gri argintiu, din material brodat, cu irizații strălucitoare (ale jupei), inspirată din Coloana Infinitului a creat un moment de liniște. O încremenire de uimire și de admirație. Pentru că rochia nu era o reinterpretare, o readaptare, stilizare, mai știu eu ce a Coloanei  lui Brâncuși. Respecta întocmai forma Coloanei Fără Sfârșit.

Așadar, vedem minunea, rochia și auzeam muzica: Păstorul singuratic în interpretarea inegalabilului Gheorghe Zamfir. O piesă ca aceasta, cu impact profund emoțional, nu putea avea alt efect asupra audienței. Ca un strigăt de dor, o curgere fluidă asemeni vântului, te ducea cu gândul la doina românească.

Oare cum poate fi numit un gest atât de nobil, de a transforma deșeurile într-o creație inspirată de Coloana Recunoștinței Fără Sfârșit a lui Brâncuși? Nu știu din ce anume a fost realizată această minune. Pot spune însă că mi-aș dori să ajungă pe podiumurile internaționale ale modei. Simt că suntem binecuvântați cu un asemenea creator, inegalabil.

Coloana Recunoștinței Fără Egal

Da, știam, este anul Brâncuși. Un omagiu adus lui Brâncuși în cadrul colecției Zestrea este extraordinar. Dar creația aceasta nu a fost doar omagiu ci, Coloana Recunoștinței Fără Sfârșit în modă. Acesta este numele real al operei, ales de Brâncuși. Recunoștință infinită, un omagiu adus soldaților căzuți în Al Doilea Război Mondial. 

Recunoștință și continuitate. Două capodopere de artă. Deși, una sfidează gravitatea și timpul, iar cealaltă tocmai a ieșit la lumină. Sunt convinsă că va dăinui mult timp (cu greu ar putea fi uitată) și creația aparținând Colecției Zestrea. Privind în profunzime lucrurile, piesa reprezintă o declarație de stil și mândrie identitară.  

O spun clar: nu sunt stilist, creator sau critic de modă. Cred însă că nici nu e nevoie pentru a descifra ce a vrut să spună creatoarea. Să observ contopirea perfectă a celor două capodopere. Să mă gândesc la materialele folosite. Deși Brâncuși a folosit materiale rigide, Liza Panait a construit exact aceleași forme geometrice, îndulcind rigiditatea cu linii fluide, feminine.

Zestrea pe înțelesul tuturor

Să înțeleg similitudinea luminii din cele două lucrări. Coloana lui Brâncuși reflectă razele soarelui prin materialul de alamă folosit. Partea brodată a materialului folosit la rochie lasă să se întrevadă irizațiile argintii ale jupei. Iar, dacă mi-ar fi scăpat ceva din elementele acestea, am avut încă o scenă edificatoare. Mireasa Colecției Zestrea alături de  Coloana Fără Sfârșit din spatele ecranului.

Dacă ați reușit să vă imaginați cum arăta acel tablou, sunteți demni de apreciere maximă. Da, erau identice ca formă. Cât despre reacția publicului, vă provoc, din nou (!) imaginația pentru a completa. Iar despre concluzii, cred că le-ați tras deja. Eu mai spun doar atât: în seara de 11 august 2026 a fost despre Zestrea moștenită adusă într-un show total al creației. Prin muzică, sculptură, creații vestimentare, artă și tradiție, cultură.

Cu recunoștință și drag,

Mirela

Sursa foto. arhiva personală

Mulțumesc pentru vizită!