Cum faci visul să se transforme în realitate.
Sunt singură.
De fapt, singură cu mine.
Imaginația are de lucru: încearcă să țină ritmul cu întrebările ce se învârt cu o viteză amețitoare.
Liniștea din jurul meu îmi dă un sentiment nedefinit.
Frânturi de răspunsuri, decizii/indecizii şi iar întrebările revenite obsesiv.
-
Mă întrerupe o frunză galbenă care aterizează pe măsuța la care stau.
Este aproape sfârșitul verii.
Se apropie toamna, e foooarte aproape.
Oare când a trecut timpul?
Şi eu nu am plecat în vacanță ?!
No problem, nu este timpul trecut.
No problem, nu este timpul trecut.
La momentul când toamna se va fi instalat cu ploile şi capriciile ei, eu mă voi afla la temperaturi potrivite, plăcute mie.
Mă întrebi dacă visez acum?
Nu, sunt cât se poate de realistă!
De ce mi-aş frânge încrederea/visul?
Mă trezesc din nou cu imaginația “lucrând”!
Nu mai sunt bântuită de sutele de întrebări – au cedat până si ele?!
Imaginația a trecut la altă fază?!
Sunt pe terasa căsuței mele de pe insulă.
Pe măsuța mea de lucru sunt laptop-ul, agendele, ceaşca din care am sorbit barraquito si orhideele proaspete, vesele.
Imi aștern gândurile pentru prietenii mei dragi.
Virtuali. Din lumea întreagă.
Fac o pauză pentru că primesc drept recompensă frash proaspăt şi fructele mele preferate.
Hmmm. Să tot “muncești” în condițiile acestea!?
Toată terasa este plină cu flori – adoratele mele!
Sunt specii fel de fel, dar orhideele sunt la ele acasă şi de departe iubitele mele.
Florile, copacii, vegetația se regăseste şi în grădina din curte.
Foarte frumoasă, cu un decor deosebit şi îngrijită aşa cum se cuvine.
Iubim florile aşa ca e o plăcere să le îngrijim.
Acesta este un alt hobby pe care îl avem şi la care ținem.
In zare, pe linia orizontului se lasă ușor soarele într-un apus oglindit perfect în apele Oceanului.
Briza mă mângâie ușor ca într – o dezmierdare.
Mă înțelege, mă alintă, mă acceptă.
Mă inspiră!
Știe că și eu o iubesc.
Mă invită la o plimbare să-i simt mai aproape șoaptele.
Accept și ies să mă bucur de frumusețea, calmul și libertatea ce mi le oferă cu atâta generozitate minunata insulă.
De fapt, nu refuz niciodată. Este ritualul meu urmat aproape cu sfințenie în fiecare seară de când sunt aici.
Mă plimb, mă încarc de energie, de bine, privesc chipuri cărora le atribui imaginar destine.
Mă fascinează chipurile.
Am câte o poveste pentru fiecare chip.
Am câte o poveste pentru fiecare chip.
Cine ştie, poate că într-o zi voi pune şi poveştile astea pe hârtie.
Pană atunci, vreau să mă bucur de tot ce îmi oferă viața pe insulă.
Uneori mă opresc la o terasă unde “zăbovesc” la un pahar de vin, un mojito sau o bere ascultând poveștile de viață a celor de pe insulă.
Alteori ascult șoaptele şi muzica valurilor care ajung până la mine, pe banca de pe marginea falezei.
Sau mă pierd în mulțime şi mă las dusă de val până la restaurantele cu muzică şi dans, alegând să rămân la un spectacol fascinant de dans fado.
În alte seri mergem puțin mai sus, spre munte, la restaurantul mic, intim şi plăcut unde mă răsfăț cu fel si fel de preparate din pește şi fructe de mare alaturi de vinul bun recomandat de gazde.
Este atât de intim că te simți ca în familie.
Chiar este în întregime o afacere de familie: organizare, manageriat, administrare, servire, etc.
Felul în care ești însă primit şi tratat este deosebit de apropiat, familiar.
Stăm acolo şi descântăm vinul, depănând poveşti despre cum am descoperit insula sau ce peripeții am trăit de-a lungul anilor.
Alteori pornesc pur şi simplu la pas, fără o destinație anume.
Imi place sa fiu surprinsă.
Imi place sa fiu surprinsă.
După oricare din variante, revenim acasă cu liniștea sufletească, cu energia şi magia din care nu ai cum să – ți dorești să te desprinzi.
După odihna nopții, dimineața ne întâmpină calmă, cu o vreme adorată de mine.
Mi nu na tă!
Stăm afară pe terasă, luăm mic- dejunul şi cafeaua pe care ne place să o savurăm pe îndelete, făcându-ne planul de bătaie al zilei.
Plimbări, descoperiri, trăiri.
Testăm, povestim, vizionăm.
Mă întorc la lucru unde aştern poveştile aşa cum le simt, aşa cum le trăiesc şi în care îmi pun tot sufletul.
Te întrebi dacă mâine voi mai fi la fel?
Sau dacă mai este loc și chef si pentru muncă?
Well îți răspund.
Mai întâi îți spun cu toată convingerea că da, voi fi la fel şi mâine şi în toate zilele ce vor urma.
Si da, am timp şi poftă şi tot ce trebuie să lucrez.
De ce?
-
Pentru că insula cu beneficiile ei acționează asupra mea, făcând să mă simt excelent.
-
Pentru că este ofertantă şi îți dă posibilitatea să o descoperi încet şi sigur in fiecare zi.
-
Pentru că vreau să împartăşesc toate acestea cu voi, oamenii.
-
Pentru că este visul meu şi țin mult la el.Şi tu ai un vis al tău la care ții şi vrei să ți-l împlineşti, nu-i aşa?
Da, ai dreptate, acum sunt încă aici, în realitatea acestui moment.
Visele însă fac parte din noi.
Ele pot deveni realitate.
Pentru unii mai greu, pentru unii mai uşor, dar niciodată gratuit.
Cu muncă, încredere şi vis clar conturat.
Citeşte aici si vei descoperi exact ce spun.
‘’Alți oameni, alt loc, acelaşi vis’’.
Am scris un comment exact aşa.
De ce?
In urmă cu 8 ani când am descoperit insula (yep, despre Tenerife este vorba), nu aveam conturat clar visul de a locui acolo.
Îmi propuneam să ajung în fiecare an pentru câte o vacanță.
Apoi viața în generozitatea ei m-a pus în situații limită peste care am ales să trec cu brio (vezi aici).
Atunci, după faza izolării, mi-au fost întinse mâini care mă ajutau să mă ridic din alunecarea lină dar sigură în prăpastie.
Am (re)început să am încredere în oameni.
Şi bine am făcut!
Plănuiam în fiecare an vacanța mult visată pe insulă, făceam sacrificii şi ne dezumflam pe parcurs.
Increderea imi revenea ori de cate ori citeam articolele Ioanei.
Am depășit totul însă şi pentru că am găsit resurse în mine.
Să dăm Cezarului ce e al Cezarului!?
Când ești un om activ, știi şi tu că nu poți sta deoparte, liniştit.
Aşa am ajuns să – mi schimb visul şi să trec la fapte.
După încercări şi zbateri de tot felul, am aflat şi am decis care este drumul.
Te întrebi probabil, cum şi eu m-am întrebat:
”Poți îmbina munca cu visul împlinit?”
Da.
Altfel spus, tot imposibilul poate deveni posibil.
Si visul meu este acesta pe care l-am descris: să locuiesc pe această minunată insulă, să scriu despre experiențele mele, să învăț oamenii tot ce pot, tot ce aflu, tot ce ştiu.
”Şi ştiu că pot, vreau şi ştiu că pot să vreau”!
Dacă ţi-a plăcut articolul, distribuie-l să afle şi prietenii tăi.
Felicitări pentru că ai citit articolul.
Dacă consideri că articolul a fost util, distribuie-l să afle şi prietenii tăi.
Dacă consideri că articolul a fost util, distribuie-l să afle şi prietenii tăi.
Leave a Reply