In the jungle with me!

In the jungle, with me!

IntercomFilm și SuperBlog s-au gândit să ne provoace imaginația. Hmmm, greu. 
Că unii au imaginație de dă pe afară, este adevărat și nu ai ce face, știi cum este, nimeni nu-i perfect ?. Lăsând gluma la o parte, ce e de făcut când imaginația îți joacă feste, sau nu-ți place jungla?
Well, let’s see. 
Dwayne Johnson este unul dintre actorii mei preferați, dar sunt convinsă că va fi personajul preferat de majoritatea dintr noi, la fel și Karen Gillan, prin urmare dintre cei doi rămași îl voi alege pe Jack Black, deși este mai puțin black decât Kevin Hart ?.

Hi!

Sunt Jack Black, alias Bethany și m-am trezit într-o junglă cu zeci de mii de specii de plante, o vegetație atât de luxuriantă, de … exotică, tipic ai spune dacă ai mai fost într – una. Dar eu nu am mai fost, nu știu despre ea decât din filme și cărți. Privesc copacii și înălțimea lor mă fac să mă dezechilibrez și o liană îmi înfășoară picioarele, de parcă nu era suficient că sunt mic și gras, mă mișc mai greu și în spații ”normale” dar în hățișul junglei. În cădere  îmi trec prin minte scene disparate din filme, informații din cărți. Ce bine ar fi să am niște puteri ca în scenariul filmului ”Jumanji: Welcome to the Jungle” a cărui lansare va avea loc cinematografele noastre în 29 decembrie 2017 și care să mă ajute măcar să stau bine pe picioare. 

Jungle

Ah, de-ar fi fost asta totul!
Dar nu ajung să ating solul, sau ce acoperea solul, că pe lângă mine trec zeci sau sute (?), de lilieci – vampiri într-un zgomot asurzitor, iar jos mișunau mi-li-oa-ne de gângănii colorate, habar n-am din ce categorie fac parte, cu niște ochi mari, bulbucați și un soi de antene care se roteau ca niște radare.
Sunt pierdut mă gândesc, – mie care mi – e frică și de furnici -,  dar într-o fracțiune de secundă îmi dau seama că asta era nimic pe lângă ce se arăta în față, căci în cădere mi-am dat seama că mă răsucisem și mă aflam cu totul în altă direcție, cu o altă priveliște. 

& me

Reușisem să mă mențin la o oarecare distanță de pământ, cumva suspendat în aer și neatins de vreuna din speciile ciudate.
Realizez atunci că ceva se întâmplă cu mine de puteam sta suspendat așa, chiar și cu greutatea mea. Ce-ar fi putut fi?
Putere? Curaj? Viteză? Din cât mă cunosc, sunt departe de toate acestea. Ce se vedea în direcția în care priveam erau chiar jaguari negri care se îndreptau cu o viteză uluitoare spre locul în care mă aflam. Cumva, trebuia să ies din încurcătură.

Daaa, dar cum?

Mă concentrez și încerc să mă răsucesc și eventual să mă ridic în așa fel încât să nu mă aflu pe direcția jaguarilor, camuflat de copaci și liane, fără a le atrage atenția și fără a speria stolul de păsări aflat pe peretele stăncii din spatele meu.
Îmi iese. Yes, yes, am reușit! Deci, aceasta este soluția: gândirea și curajul.
În tot iureșul, rapiditatea cu care am gândit m-a ajutat uit de frică și să țin pasul cu viteza desfășurării evenimentelor.
Acum că mi-am descoperit și puterea secretă, puterea pe care o am aliat cu gândirea și curajul, pot ieși din situații limită chiar și în junglă!

Articol scris pentru SuperBlog 2017