Iarna nu-i ca vara iar eu nu sunt Creangă

Salut, prieteni! Astăzi, am o temă care îmi dă dureri de cap, la propriu. Este vorba despre o abordare șugubeață, auzi, ”șugubeață”(!) (mi-e gândul numai la  Creangă), despre certificatul energetic. Ce proverbe, zicători și alte expresii de genul? Nimic nu iese. Inspirația e plecată cu sorcova, deși încă nu e Crăciunul și cum nu se îngrașă porcul în ajun așa nu ia formă articolul meu. De-aș avea oleacă din talentul hâtrului Creangă, cu graiul moldovinesc m-aș descurca, poate ar ieși ceva (nu ochii :)). Chiar așa, oare ce poveste șugubeață ne-ar spune dacă ar fi, să fie Creangă? Dar, iarna nu-i ca vara iar eu nu sunt Creangă. Pot să-mi imaginez însă că i-aș fi prin preajmă și stăm de vorbă, așa cum făcea cu prietenii !?! Pot?!?

Iarna nu-i ca vara iar eu nu sunt Creangă

-Bună ziua, Bădie Creangă! Ce trebăluiești pe-acolo?

-Bună să-ți fie inima! Iaca pun rânduială în cele însemnări, niște hârtii importante de proprietate, epistole. Am mai început să scriu, dragă Doamne, ș-o comedie, luată din viața de măhăla, despre viața mea în Humulești. Când voi isprăvi-o, nu știu, dar știu că este de treabă.

-Rămâi aici, Bădie, în bojdeucă sau pleci la Iași?  Acuși -acuși vine pârdalnica de iarnă și ”nimic nu arde asemeni gerului/frigului”(George R R Martin).

-D -apăi cum? Am petrecut ierni grele la viața mea, geroase de crăpau și pietrele.”Cum nu se dă scos ursul din bârlog, țăranul de la munte strămutat la câmp și pruncul, dezlipit de la sânul mamei așa nu mă dau eu dus din Humulești…”.

Pe-aici pe la noi, ninge așa frumos iarna, încât se face drum de sanie ș-apoi să vezi zarvă de copii și zurgălăi pe drum. Mi-aduc aminte cum era când plecam pe ulițele satului.”… Eram vesel ca vremea cea bună și șturlubatic și copilăros ca vântul în tulburarea sa”. Cum să mă gândesc acuma, coșcogeamite om ca mine, că iarna  mă dă gata? Vezi tu, cât îi de mititică și veche bojdeuca asta, are  căptușala bună, nici vorbă de udeală (umezeală). I-am mai făcut câte-o întăritură, n-am lăsat-o cu ”drele pe podele și bureți pe pereți”.

-Vrei să spui că ai făcut termografia clădirii. Adică ai identificat zonele cu pierderi de căldură sau infiltrații, așa îi spune: termoviziune.

-Termo… cum îi spui matale. ”Na, c-am stins focul și am uitat să -mi aprind luleaua. Dar las’ că am scăpărător”. Am pregătit lemne pentru soba asta care dă o căldură de stau numai în cămașa de pânză și mâțele dorm pe prichiciul cel humuit. Nu se pierde căldura până dimineața.

Căldura bojdeucii

Vuiește în sobă tăciunele aprins de se zice că face a vânt și a vreme rea și-l buchisesc cu cleștele de zici că mustru pe cineva, să se mai  potolească. Că ”un foc mic care dă căldură prețuiește mai mult decât un foc mare, care frige” (proverb scoțian).

-Aha, bag sama că ai făcut un audit energetic și ai aflat cum stai cu bojdeuca matale. La cum te știu, aș fi crezut că te încrezi în proverbul (japonez) ”O singură vorbă bună poate dezgheța trei luni de iarnă”. Văd însă că nu-i deloc așa. Le-ai potrivit pe toate, cum s-ar spune, ”acoperă-te din partea care bate vântul”.

-Adevărat, vorba dulce mult aduce dar tu nu știi că vara faci sanie și iarna car”? Ș-apăi, ”nu știu alții cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locurile nașterii mele, la casa părintească din Humulești…”, vreau să las lucrurile descâlcite.  Ba, am comandat și certificatul energetic, tu  știi cam care ar fi prețul certificatului energetic ?

-Nu știu, dar pentru bojdeuca dumitale cu două odăi, nu cred să fie așa mare. Crezi că te descurci cu banii, Bădie?

-Am ceva la tipografie, tocmai ce a sosit Enăchescu să plec cu dânsul, cu banii primiți, reușesc să țin casa părintească din Humulești. Stau împăcat dacă le-oi ști pe toate orânduite până după ce n-oi mai fi.

Prieteni & prietenii

-Vezi epistola asta? Aproape m-a făcut să plâng. Slavă Domnului, tocmai am primit vești și de la fratele Mihai, sper să vină pe la mine de Crăciun. De când e la București și se ceartă cu politicienii prin Timpul, nu știu ce-a pățit de s-a făcut așa războinic, mi-a scris mai rar.

De sărbători, ne strângem ca de obicei, eu, Mihai, Enăchescu, Răceanu și alți  câțiva mușterii pentru mâncărică și băutură bună. Tragem câte un bairam din cel turcesc stropit cu vin grecesc de la Amira. Ne-om duce apoi cu sania pe -afară, pe la Ieșul nostru drag, acolo iar pune -te masă, după care ne zburătăcim ca vrăbiile, fiecare pe la vatra lui.

La mine-i cel mai bine, aici în bojdeucă, după asemenea hoinăreală. Fratele Mihai îmi povestește atâtea lucruri frumoase, eu stau la horn cu pisicile mele și am grijă ca toate să fie orânduite. Focul pregătit, odaia caldă și curată, bunătăți și sarmale făcute de Tinca, care îi plac atât  de mult. Iac-așa trece iarna, beșteleu, feșteleu, se duce ca fumul în sus.

-Mare bucurie văd pe chipul dumitale și ochii parcă-ți râd când vorbești despre toate astea. Bojdeuca, Humuleștii, prietenii și însemnările, toate astea sunt lumea dumitale.

Ei, călătorului îi șade bine cu drumul, plec și eu acum că te -am văzut și te știu cu toate orânduite, dragă Bădie. Vorba românului ”Fie iarna cât de rece, numai Mărțișor de-ar trece.” Rămâi sănătos, salută-l și pe Bădia Mihai.

-La bună vedere!

UniquebyMM

Mi-am imaginat o pălăvrăgeală șugubeață (sper:)) cu Bădia Creangă pentru proba nr. 13 Superblog 2018.

Sursa: certificat-rapid.ro; certificat-energetic.ro; PoveștiDeCălătorie.ro