Noua leapșă blogosferică: fără cap și fără coadă!

Noua leapșă blogosferică: fără cap și fără coadă!

Bun găsit! De multă vreme nu am mai primit o leapșă blogosferică! Și nu știu cum, dar exact când mă gândeam la asta, am primit una  din partea Denisei – Maria Grigoraș. De data asta este vorba despre o leapșă fără cap și fără coadă – interesantă abordarea! – inițiată de Vienela. Îmi plac provocările de acest fel, deoarece răspunsurile la întrebările inițiatorului au rolul de a descoperi puțin din oamenii de dincolo de cuvinte (blog). Așadar, am luat în primire leapșa și mă grăbesc să o tratez cum se  cuvine.

Ai tăi îți citesc blogul?

Cititorii mei fideli știu că nu pot răspunde decât cu sinceritate maximă și, este posibil chiar să-și dea seama cine îmi citește blogul. O singură persoană mă citește, de fapt, îmi cere să -i citesc sau cel puțin să fac un rezumat al fiecărui articol. Excepție fac cele despre povestea (noastră) de iubire sau cele de suflet. V-ați prins despre cine este vorba, nu-i așa? Mai am doi cititori din familie, dar intră la categoria “sporadic”. :)

Dacă te simți superior față de omul cu care porți o conversație, îi arăți acest lucru?

Nu, deși uneori sunt tratată și când aș face-o, din cauză ca nu pot fi citită întotdeauna după chip “ca o carte deschisă.” Unii dintre cei care nu mă cunosc mă cred cu nasul pe sus, infatuată, dar nu este deloc așa. De ce nu arăt superioritatea? Simplu: cu siguranță sunt oameni care îmi sunt superiori și nu mi-ar plăcea să o arate. Consider ultra-suficient să constat eu. Cu alte cuvinte, aplic sistemul “ce ție nu-ți place, altuia nu-i face”.

Polul Nord sau Ecuator?

Categoric Ecuator! Polul Nord l-aș fi ales doar până în 12 ani, când adoram iarna, zăpezile de zeci de centimetri și plimbarea cu sania. Apoi, am început să iubesc vara, cu soarele, cu bronzul frumos la care-l căpătam cu fiecare prilej, cu marea, nisipul … cu vacanțele. Fac din nou apel la cititorii mei care pot confirma cât de mult iubesc insula eternei primăveri, cu o climă perfectă pentru gustul meu.

Ce carte te-a impresionat cel mai mult?

Pfff!!! Asta întrebare! Cum să aleg din multitudinea de cărți care mi-au plăcut, una singură? Dacă aș spune un titlu al vreunui clasic s-ar putea să fiu catalogată de modă veche, dar citesc mult și contemporani, chiar debutanți. Cred că e nedrept să aleg doar o singură carte care m-a impresionat, dar dacă trebuie, aceea este Charles Chaplin – Povestea vieții mele. Mi-a plăcut și De la Bârca la Viena – Adrian Păunescu iar Eminescu, rămâne prima și marea mea iubire. Și mai sunt multe care m-au impresionat în mod deosebit!

Ai mulți prieteni sau ești genul care alege puțini, dar buni?

Hmmm, nici aici nu e chiar simplu. O vreme, la vârsta când credeam că tot ce zboară se mănâncă și nu eram atât de bună în distingerea falsității, aveam mulți așa ziși prieteni. Ușor-ușor, am învățat să aleg după principii clare iar dacă au mai existat erori, s-au auto-exclus. Acum, am puțini prieteni adevărați, buni și mai mulți amici, cunoștințe.

Când ai râs ultima dată până ți-au dat lacrimile?

Când ne-am întors de la o petrecere nemâncați, ne-băuți, (dar dăruisem masa cu o sumă considerabila! :)) am găsit copiii acasă și am ținut-o în glume și amintiri hazlii. Ne-am distrat de parcă la noi era petrecerea, până spre dimineață și am râs cu toții cu lacrimi.

Te simți bine în corpul tău?

So-so. Din punct de vedere al interiorului, aș spune da, sunt bine cu mine. Ce mă nemulțumește este greutatea pe care în ultima vreme nu am reușit să o reduc la cea normală pentru înălțimea și sănătatea mea. În rest, pot spune că mă simt bine în corpul meu dacă fac o evaluare a mai multor factori, de tip vârstă, experiențe, sănătate, vremuri etc.

Care este principalul tău defect?

O-ho-ho! Trebuie să mă gândesc bine pentru a-l alege pe principalul, căci recunosc, am mai mult de unul.Totuși, principalul defect este că sunt prea tolerantă. Mă revolt, știu când nu e cazul să fiu așa, îmi spun că nu voi mai repeta greșeala, dar nu reușesc să acționez în consecință. Acord prea mare și prea multă încredere.

Dai bani cerșetorilor?

Până să mi se explice și demonstreze că există adevărate rețele, da. După întâmplarea în care cerșetorul căruia îi dădusem bani a venit să și-i depună în cont, nu am mai avut niciun dubiu. Răspunsul clar la întrebare: în prezent, nu mai dau bani cerșetoririlor. În schimb, dau bani și ajut oameni care au nevoie de ajutor, dar nu cer(șesc). Sunt oameni care au muncit o viață și au ajuns să nu aibă bani de pâine, dar nu cer. Îi privesc și îmi du seama că au decență, demnitate în comportament care impune respect. Pe aceștia îi ajut, fie atunci când îi întâlnesc, fie atunci când vizitez locuri dedicate anumitor categorii: vârstnici, copii etc.

Ești de acord să trădezi un mic secret despre tine?

Secretele sunt secrete, indiferent dacă sunt mici sau mari, ele nu se spun, corect? Dar pentru că este un joc, o leapșă, fără cap și fără coadă, mă voi conforma și voi face o mică dezvăluire. Sunt extrem de emotivă și sensibilă și, deși am momente în care îmi doresc să mă schimb, lucrez chiar la asta, parcă nu mi-aș dori în totalitate schimbarea. Probabil că, per total contribuie la personalitatea mea, unică.

Leapșa e la final, dar nu-i voi pune și capăt (coadă :)) deocamdată. O voi face după ce, darnică cum sunt, o voi împărți și altor prieteni despre care abia aștept să mai aflu câte ceva. Sunt nerăbdătoare să aflu răspunsurile din partea lui Alex, Georgiana și Constantin. Bineînțeles, provocarea rămâne accesibilă oricui dorește și acceptă una de acest fel.

Până data viitoare, rămâneți deschiși, sănătoși și voioși!

UniquebyMM

Mulțumesc pentru vizită! Dacă v-a plăcut povestea, mai poftiți!

Luați în calcul abonamentul la blog ca să nu le pierdeți pe următoarele sau, dați like paginii de Facebook.