Bun găsit, prieteni! Deși suntem în perioada vacanțelor, am scris prea puțin, despre și pe acest subiect. Deși, mi-am făcut o regulă în ceea ce privește alternarea temelor, deoarece așa mi se pare potrivit. Ce-i drept însă, nici nu prea am fost în vacanță în această vară. Scurte drumuri, mai mult de nevoie, dar și acestea pot fi trecute în categoria călătorii și experiențe.

Incendiile din destinații de vacanță celebre

Ce m-a determinat să scriu totuși pe această temă? Voi începe, cum altfel decât cu … o poveste. În iunie 2009 am pus piciorul, pentru prima oară în viața mea, pe insula Tenerife. Ulterior aveam să aflu că i se mai spune și ”insula eternei primăveri”. 

Ca iubitor al frumuseților pe care le descoperi în destinațiile de călătorii sau vacanțe, am pornit în excursii. Am achiziționat cam tot ce se putea în sejurul nostru de 7 zile. Printre obiective, Parcul Național Teide, Candelaria. Atunci am văzut prima oară urme de incendiu în zona împădurită a Parcului Teide.

Curioasă, am întrebat ghidul, care mi-a spus că nu m-am înșelat. Fuseseră incendii în zona protejată Unesco, Parcul Național Teide. Și gândul m-a dus la dezastru. Dar și la capacitatea naturii de a se regenera. De a renaște din propria cenușă. La propriu. Pinii se regeneraseră în mare parte. Uimitor, mi-am spus. Iar ghidul ne-a explicat că specia de pini are o capacitate de regenerare incredibilă.

Incendiile și turismul

Ghidul povestea iar eu rămăsesem cu gândul la oamenii locului. Cum au reușit să reziste, să se mobilizeze, să facă față dezastrului. Să revină la normalitate. Dar și la natură și urmele rămase, la consecințe, răni. Din loc în loc, cicatrici. Probabil existau și la oameni, dar în suflet, în interior. Am trecut mai departe, dar întrebările și durerea au rămas.

Așadar, incendiile pe insulă nu sunt ceva nou. Dar ce se întâmplă acum, este de-a dreptul ireal. În regulă, incendiile există de când lumea. Le-am putut vedea urmele și în Grecia, și în Palma de Mallorca. Dar anul acesta … în Hawaii?!! Și în Tenerife și în Grecia, și în Slovenia, în Portugalia, Canada?!? La aceste dimensiuni? Pare un pic ciudat, nu credeți?

O, nu! Vă rog, nu-mi spuneți de încălzirea globală! O fi, dar convingerea mea este alta. Fără a fi adepta teoriei conspirației, incendiile apărute exact în destinațiile de vacanță atât de populare, nu sunt întâmplătoare. Ceva se întâmplă în spatele sau sub pancarta ultravehiculată a încălzirii globale.

Întrebări fără răspuns

Mi se pare, am așa un feeling, că se urmărește ceva, nu-mi dau seama exact ce anume. Dar clar, se întâmpă ceva ciudat în astfel de destinații de turism. Cu zone deosebit de frumoase, zone protejate. Există o legătură invizibilă cu ochiul liber, dar foarte bine definită. Sunt multe întrebări fără răspuns, multe lucruri care prea nu se leagă.

Ici-colo, apare, ca un zvon, ideea că incendiile au fost provocate. Dar se stinge repede, foarte repede și rămâne așa… doar niște cuvinte lansate în eter. Evident, nici eu nu am un răspuns concret. Nici probe nu dețin, așa cum se cere în ultima vreme pentru orice. Inclusiv pentru idei. De parcă și libertatea de gândire ar avea granițe.

Un fel de libertate mascată. Altfel, viața este foarte bine controlată. Dirijată în direcția în care cineva, undeva, who knows, decide. Dar până și autoritățile susțin că focul a fost declanșat intenționat. De cine, de ce? nu se știe, nu se spune.

Iubesc insula, oamenii

Iubesc Tenerife! Ba mai mult, o numesc- cu drag și convingere- a doua mea casă. Îmi doresc cu toată ființa să mi se împlinească dorința de a avea una pe insulă. Sufăr de când au izbucnit incendiile ca și cum acolo ar fi viața mea, locul meu. Mii de hectare arse, peste 12.000 ha, mii de oameni evacuați din zonele apropiate, din apropierea muntelui Teide. Orotava, Anaga și alte orașe și sate din nord-estul insulei unde focul s-a extins rapid.

Mă gândesc la toți prietenii și oamenii pe care i-am cunoscut. Ei sunt bine, dar insula toată, suferă. Incendiile au distrus vegetație, au ucis păsări, animale, ferme. Au pârjolit tot ce au întâlnit în cale. Specii rare, dar mai ales ”plămânii” insulei. Bineînțeles, oriunde în lume s-ar întâmpla, incendiile provoacă aceleași suferințe. Focul e mistuitor, necruțător, indiferent de loc.

Sufăr pentru fiecare destinație de vacanță în care incendiile fac ravagii. Dar mai ales pentru cele în care am ajuns și cărora le-am descoperit o bucățică din frumusețea lor. Slovenia, Grecia, Palma de Mallorca și, nu în ultimul rând, Tenerife. Insula care m-a vindecat. Locul în care îmi iau doza de energie, de relaxare, de bunăstare. Pe scurt: doza de sănătate.

Și, chiar dacă insula este afectată de incendiile acestui sezon, nu o voi ocoli în viitoarele mele vacanțe. Nu voi renunța la ea, nu o voi abandona. Iar asta înseamnă că nu pot fi nepăsătire față de suferința prin care trece insula în aceste zile. Față de efectele devastatoare provocate de incendiile încă nelichidate. Care, se pare că este cel mai grav incendiu din ultimii 40 de ani.

Jumătate plânge, jumătate se distrează

Știu că sunt și acum turiști pe insulă care se distrează și cărora nu le pasă ce se întâmplă în nord-vestul insulei. Practic la o aruncătură de băț distanță de zona sudică. Parte a inslei neafectată de incendiile declanșate cu o săptămână în urmă.

Pe principiul viața merge mai departe. Oky, nu judec pe nimeni. Cine sunt eu să fac asta? Departe de mine gândul. Doar că, mă întorc la empatie și omenie. Despre care am vorbit aici, nu cu mult timp în urmă. La contrastul șocant constatat la o primă privire: jumătate de insulă plânge, jumătate se distrează.

Zona de sud este preferată de cea mai mare parte a turiștilor. Inclusiv noi alegem această zonă, dar numai pentru climă și diverse facilități. Ceea ce nu înseamnă că rămânem în sud pe perioada întregului sejur. Nicidecum. În fiecare zi plecăm în alte zone ale insulei pentru a descoperi ce are de oferit.

Promisiunea pe care mi-am făcut-o, a fost aceea de a ajunge în zonele afectate de incendiile cu care se confruntă. Iar cu prima ocazie când voi ajunge pe insulă am de gând să mi-o respect. În altă ordine de idei, sper ca incendiile să fie lichidate cât mai curând. Sper să mă înșel cu privire la sursa și scopul acestor incendii. 

Din nou la empatie, omenie, solidaritate

Sper ca insula să se vindece de rănile provocate iar oamenii să poată trece peste durere, frică, nesiguranță. Ultimii ani au fost teribili în cel mai dur sens al cuvântului. Am trăit ”evenimente” pe care nu ni le-am fi imaginat. Lucruri despre care am citit în cărți sau vizionat în filme, de-a dreptul incredibile.

Tot ce îmi doresc este să avem puterea de a le depăși cu bine. Așa cum am reușit să trecem peste perioada covid, cum am învățat să trăim cu războiul din coasta noastră. Avem nevoie unii de alții, avem nevoie de solidaritate și empatie. Doar așa putem rezista tuturor provocărilor dure, inimaginabile.

I promise!

La final, îmi îndrept gândurile din nou către prietenii de pe insulă. Norla, Ana Liliana, Lili, Bety, El Cine, Valentina, Masia del Mar, Varadero Viejo, Udalla. Tuturor le doresc putere și curaj! Ne vom revedea curând, i promise! Vouă, dragi prieteni cititori, vă promit să scriu mereu așa cum simt. Din realitatea în care trăim, cu bune și cu rele, cu veselie sau cu tristețe. Ca în viață. Viața noastră.

Până data viitoare, cu bine și sănătoși să fiți!

Cu sinceritate și drag,

MM