Bun găsit, prieteni! Deși nu sunt în vacanță, activitățile și evenimentele se succed atât de repede și pe neașteptate, încât timpul rămas nu-mi ajunge cât mi-aș dori. Vorbind de evenimente (apropo și de perioada vacanțelor!) am avut o săptămână extrem de încărcată! Despre ceva drăguț și plăcut însă voi povesti și aici. În primul rând, am avut parte de o (re)întâlnire cu o cineva cu care nu ne-am văzut de … 15 ani. Mă refer desigur, la întâlniri offline, face-to-face… etc.

Întâlniri (și bucate) care merg la suflet și rămân memorabile

Deci, zic de întâlniri plăcute, dorite. Despre ce este vorba, în ordinea importanței (chiar și cronologică -hi-hi!)? Am ajuns din nou la locul drag nouă, despre care v-am mai povestit: Restaurantul Berthelot Mărășești. Așadar, astăzi vorbim despre întâlniri (și bucate) care merg la suflet și se transformă în amintiri memorabile.

Ca oricare dintre întâlniri care se petrec după o perioadă atât de lungă, a fost plăcută și intensă. După primele minute ale revederii și îmbarcarea în mașină, ne-am instalat comod și la… taifas. Un fel de a spune poveștilor, dezvăluirilor și retrăirii amintirilor trăite împreună. Și Doamne, câte mai sunt! Căci, așa e în … tenis.

A, nu! asta era expresia unui contemporan. Cea potrivită, în ton cu cele două întâlniri ar suna: așa e în familie. Cu bune, cu rele, frumoase și mai puțin plăcute, căci nimeni nu e perfect. Iar cu cât crezi sau aștepți perfecțiunea, cu atât dezamăgirea este mai mare. Dar nu este și cazul meu, deoarece cred că ”imperfecțiunile” sunt normale. 

Întâlniri, întâlniri dintre cele mai dragi

În orice caz, după 15 ani, neplăcutul nu prea are ce căuta, indiferent de trecut. Cu privire la noi, nici nu putea fi vorba. Așadar, în cei aproape 300 km am povestit și ne-am amintit doar de lucruri frumoase, haioase. Am făcut o adevărată ședință de terapie prin râs și voie bună. Și, cum să sărbătorești asemenea momente- mult spus poate, cum să marchezi, cred că este mult mai potrivit- dacă nu în jurul unei mese.

Să mai spun că este și indicat să oprești periodic, atunci când pleci la drum lung!?! De regulă suntem atenți la astfel de recomandări, ținem la viața și sănătatea  noastră. Dar, de când cu autostrada Moldovei, de fapt de când cu drumurile mai nou date în folosință, mergi de nici nu-ți dai seama când trece timpul.

La fel ni s-a întâmplat și acum. Ne-am oprit pentru a marca reîntâlnirea, dar și pentru că ne era dor de o mâncare bună, gustoasă. Ce mai încolo-încoace, emoțiile, săritul peste prânz, creaseră așa o foameee…! Odată ce toți am căzut de acord, am ținut-o drept până la… Berthelot Mărășești. Recomandat de noi, evident.

Experiențe culinare și întâlniri plăcute

Unora li se poate părea deplasat, dar mie una, credeți-mă, îmi era dor chiar și de locul acesta. Adică, îmi fac o mare plăcere acest tip de întâlniri. Adevărat, pentru mine, nu este doar un loc încărcat de istorie. Este mult mai mult de atât. Și acum fac referire la Mausoleul Mărășești, nu la restaurantul amplasat chiar lângă. Implicit însă, îmi era dor și de restaurant. De mâncare, de atmosferă, de tot ce simt când poposesc la Berthelot. Așteptam, pot spune acum fără reținere, așteptam și această întâlnire.

La un moment dat, poposind la Restaurantul Berthelot, am spus că a fost ceva ce m-a nemulțumit. De această dată, parcă planetele s-ar fi aliniat și în acest caz, a fost minunat.  Cu toate că ajunsesem cu doar puțin înainte de terminarea programului și am crezut că vom fi refuzați, am avut parte de o tratație de nota 10.

Acum înțelegeți, nu degeaba am spus că am avut parte de întâlniri care merg la suflet. Pe lângă gustul autentic, deosebit, la care papilele noastre gustative nu au rămas insensibile, am fost tratați minunat. Am întâlnit un om deosebit, care ne-a recomandat, de fapt mi-a recomandat un fel de mâncare care a mers direct la casa sufletului.

Gust, tratație, disponibilitate la superlativ

Din cauza orei la care am ajuns, m-am aflat într-o oarecare dilemă, neștiind exact ce să aleg. Nu voiam ciorbe, nu voiam fripturi, nu voiam salate. Doamna respectivă, plină de amabilitate și profesionalism, mi-a recomandat puiul cu sos gorgonzola. Ah, delicios, e puțin spus. Pe gustul meu, la fel. A fost, știu că este des folosită expresia, dar chiar așa am simțit: curcubeu pe cerul gurii. Mulțumim!

Poate că și tonul, felul de a fi și de a prezenta felurile de mâncare au avut un rol. De fapt, nu poate, ci sunt convinsă. Deoarece, îmi amintesc perfect atitudinea persoanei care a dus la nemulțumirea mea de altădată. Știți cum e: pe fondul bunei dispoziții, a disponibilității, al tonului cald și plăcut, totul se simte altfel.

Pe când, dacă ești tratat cu indiferență, cu dispreț, ți se adresează pe ton neutru sau ridicat. Când nu ești primit cu un zâmbet, fie el și de complezență, nici măcar gustul nu poate înlocui starea creată.

Bun ca la mama acasă!

Bineînțeles, la superlativ au fost și ciorba de cocoș, ciorba de burtă, tigaia cu legume și micii. Când ești plecat de 15 ani, e normal să poftești la niște mici de-ai noștri, românești. Asta așa, ca un fel de ”justificare” pentru mici.:) Bine, dacă ar fi să fac un joc, aș spune că ciorba de cocoș face parte din acele întâlniri ”gustoase”. Revenind, repet: toți am fost foarte încântați de gustul, prezentarea și servirea bucatelor, dar și a băuturilor.

Cu toată disponibilitatea însă, ora, conjunctura, nu ne-au permis să zăbovim mai mult la un pahar. Prin urmare, din categoria băuturi am consumat doar apă și am împărțit o bere (la 2 pahare). Brumate, bune, servite exact cum trebuie.

Prețuri versus calitate la Restaurant Berthelot

Pentru cei care mă cunosc deja și nu sunt la prima vizită în căsuța mea virtuală, știți că nu îmi este indiferent aspectul financiar. Adică, prețurile. Dintotdeauna am făcut o evaluare și am încercat să pun în balanță calitatea și prețul. Cu atât mai mai mult acum, când totul pare să o ia razna.

Ei bine, aflați că în cazul acesta a fost mai mult decât un echilibru, a fost perfect. Cu alte cuvinte, mâncarea foarte bună, gustoasă, suficientă. Servirea, am mai spus, conform așteptărilor, zâmbet și disponibilitate, ba chiar și recomandare ce s-a dovedit a fi potrivită. De cealaltă parte a balanței, prețul decent. Mi s-a părut foarte bun, accesibil oricărui buzunar. (182 lei).

Mi-am amintit și am comparat cu o escapadă la un mall, la o pizzerie renumită, ce-i drept. Unde, pentru o pizza, o bere fără alcool și un frappe am plătit cam tot atât cât am plătit la Restaurant Berthelot. (Vezi mai sus ce am mâncat-băut). După ce ne-am delectat papilele gustative, ne-am pus din nou în mișcare. După alte aproximativ 2 ore de condus, încă una din acele întâlniri minunate avea să se întâmple.

La final

Se spune și e atât de adevărat: ”tonul face muzica!” Reinterpretat, atmosfera face toți banii. Compania unor oameni care sunt pe aceeași lungime de undă cu tine are efect extraordinar. Chiar dacă eram de ore bune pe drumuri (cu aproximație 6-7 ore), nu am simțit oboseala. Am stat la povești până târziu, ore mici spre ziuă.

Ultimul, dar nu și cel din urmă popas (din punct de vedere al ierarhiei) cel mai lung, l-am făcut la mama. Întâlniri unice, întâlniri care nici măcar nu se pot explica în cuvinte. Așa sunt de fiecare dată întâlnirile cu mama! Și bineînțeles, nici nu ne despărțim bine că abia aștept următoarea întâlnire. Desigur, nu e nevoie de alte cuvinte pentru a mă înțelege. Indiferent dacă ești copil, părinte la rândul tău sau ambele.

Până data viitoare, întâlniri extraordinare să aveți!

Cu bucurie și drag,

Mirela