Poveștile sunt peste tot: Las Galletas

Bun găsit, prieteni! Dacă mi-ați simțit lipsa și v-ați întrebat ce s-a întâmplat de am chiulit de la întâlnirile cu care v-am obișnuit, aflați că sunt bine :). Am luat doar o mică pauză de care aveam nevoie pentru un refresh. Dar și pentru a reveni cu alte experiențe și povești pentru voi. Poveștile sunt peste tot: Las Galletas.

Poveștile sunt peste tot: Las Galletas

În urmă cu ceva ani, am ascultat o poveste frumoasă, despre un loc pitoresc, unde mi-am dorit să ajung neapărat. Era vorba despre un sat pescăresc liniștit, cu restaurante pe apă și pești colorați pe care îi poți hrăni în timp ce mănânci sau bei ceva.

 

 

Despre pește proaspăt și cele mai bune fructe de mare, valuri fantastice, o plajă superbă, magazine cu prețuri excelente. Pe scurt, era povestea unui loc pe care mi-am dorit să-l văd, să-l descopăr: Las Galletas.

Năzuiam să văd sătucul acesta pescăresc și să -i pot scrie povestea văzută prin ochii mei cât mai repede posibil. Prin urmare, în a treia zi de ședere pe insula eternei primăveri, am pornit la drum cu busul numărul 476, spre capătul sudic al acesteia.

Drumul către Las Galletas

Timp de 30-40 de minute, până la Las Galletas, pe traseul autobuzului ne-au încântat privirile impresionantele plantații de bananieri și vegetația specifică.

 

 

Am coborât la penultima stație, ghidându-ne după ambarcațiunile care se vedeau în port și am continuat pe jos, spre ocean. Prima impresie a fost aceea a unui oraș adormit :). Totul era închis, liniștit, rar câte o terasă sau mic magazin deschise ce își așteptau clienții.

Mi-am privit ceasul care arăta ora 4 după-amiaza și apoi orarul afișat pe ușile magazinelor. Era intervalul pauzei de prânz. Așa se explica prima impresie de oraș adormit :)! Am intrat în magazinele mici deschise, am comparat prețurile și produsele și am ales câte ceva.

Apoi, am pornit pe străduțele frumoase și  foarte curate, către ocean. O pictură imensă pe un perete ne-a dat certitudinea că principala ocupație a locuitorilor de aici, era pescuitul.

 

 

Poveștile sunt peste tot: Las Galletas

Ajunși la capătul străzilor, am descoperit plaja minunată și valurile care se spărgeau risipindu-se spre țărm. Un vânt blând și câțiva nori lăsau din când în când soarele să încălzească atât cât să nu ardă prea tare, iar valurile să-și cânte melodia.

Am trecut pe lângă terase și restaurante închise și ne-am îndreptat spre port, unde am descoperit restaurantele pe apă, majoritatea închise și ele.

 

 

Unul singur era ”populat” cu o pereche care părea să își facă declarații de dragoste. Nedorind să le invadăm intimitatea, am depășit momentul și restaurantul, văzându-ne de drum și de fotografii. Ici-colo câte unul-doi trecători, muncitori sau pescari și o terasă plină de oameni veseli și gălăgioși, unde se bea bere.

 

În locurile acestea din capătul sudic al insulei, vânturile sunt mult mai prezente și mai puternice decât în restul insulei, în mai toată perioada anului. Poate este și acesta un motiv pentru care zona nu era ”înțesată” de lume. Sau, poate nu se deschisese sezonul, deși, Tenerife este cam singurul loc din europa unde se poate face plajă tot timpul anului.

Varadero Viejo

Asta nu înseamnă că mă plâng! Altfel, nu aș fi reușit să ajung pe terasa restaurantului Varadero Viejo, unde am mâncat cel mai bun pește proaspăt de pe insulă.

 

 

Varadero Viejo este restaurantul cu specific pescăresc cu vedere la ocean. Practic, oceanul este în fața terasei restaurantului, peste drum, iar de aici, poți admira apusul, valurile, plaja, poți asculta muzică sau savura o cafea, un pahar cu ceva de băut.

După cei peste 20.000 de pași făcuți în ziua aceea și ora târzie care se făcuse, simțurile erau trezite doar de aromele care veneau dinspre bucătăria restaurantului.

 

 

Un loc, un om, o poveste

Ne-am așezat la o masă astfel încât să putem admira priveliștea evocată mai devreme. Berea rece și bună în căni sau pahare brumate, vin din selecția de vinuri locale, cocktail sau suc natural, alături de un pește proaspăt gătit după rețeta în stilul bucătăriei canariene este cam tot ce ți-ai dori în astfel de moment. Bonus, omul care te primește, te îmbie, te servește. 

La Varadero Viejo am cunoscut un om minunat, care ne-a servit un pește proaspăt gătit extraordinar, cum spuneam. Mi-a plăcut atât de mult, încât îmi venea să cer ”repetir” :)! Asta dacă aș mai fi putut mânca! Ce curcubeu pe cerul gurii, ce explozie de artificii!!! Dar să vă povestesc despre ce este vorba.

 

 

Rețete proprii, stil canarian

Imediat ce ne-am exprimat dorința de a mânca un pește proaspăt, domnul care ne-a întâmpinat, patronul restaurantului, ne-a recomandat un anumit pește. Scuze, dar nu am reținut denumirea speciei.

În jur de 1 kg., peștele uns, îmbălsămat, pregătit cu tot ce trebuie pentru a ”rezista” la grill și, foarte interesant, acoperit cu bucăți de usturoi copt, care i-a dat o aromă și un gust aparte.

Eu, care de obicei, nu pot mânca usturoi, pe acesta l-am mâncat cu o plăcere deosebită împreună cu peștele. Cum peștelui nu-i stătea bine singur, a fost însoțit de sosuri, salată și delicioșii papas arrugada. Deoarece a fost încă o excepție pentru mine, probabil este un semn, trebuie împărtășită: am reușit să beau un pahar cu bere! Yu-huuu :-) !

 

 

Fost, văzut, plăcut! De revenit la Varadero Viejo

Dar asta nu a fost tot! Comanda a venit într-un timp extraordinar de bun, nu, nu eram singurii clienți, deci acord nota maximă: 10. Iar nota de plată  pentru tot ce am comandat, a fost mai mult decât convenabilă: 32 euro/2 persoane. 

Îmi place să descopăr singură locuri și, deși ajunsesem aici în urma unei povești/recomandări, s-a întâmplat la fel și de această dată. Trebuia să descopăr eu povestea locului, restaurantului, oamenilor și, am reușit.

 

 

Curioasă să văd și restaurantul, domnul Santi Marin m-a condus cu amabilitate în interiorul acestuia, de unde, pentru autenticitatea celor scrise, am făcut și câteva (aiurea, am făcut o mie :)!!!) fotografii.

 

 

Poveștile sunt peste tot: Las Galletas

Mi-a plăcut încă de la intrarea străjuită de un peștișor și o floare imensă de ”crinul păcii”. Pentru mine, ca de altfel pentru mulți alții, acestea transmit un mesaj de liniște, prietenie, pace și frumusețe.

Am descoperit un interior interesant și plăcut amenajat, cu albastrul acela marin atât de pătrunzător și decorul în notă relaxantă. Personal, consider lucrurile acestea, cât și muzica și ceea ce transmit oamenii de aici, deosebit de recreative și prietenoase.

 

 

Restaurantul Varadero Viejo cu oamenii săi, Santi Marin îndeosebi,  va rămâne în sufletul nostru ca o poveste frumoasă și recunosc cu mâna pe inimă, gândul mă duce din nou la rețeta peștelui acela și îmi plouă în gură.

Toate acestea ne-au convins să revenim în Las Galletas! Și bineînțeles, să vă recomand din suflet Varadero Viejo. Să-i gustați bucatele în timp ce admirați imensitatea oceanului, plaja, valurile, tot peisajul sau apusurile unice.

 

 

Eu, intenționez ca la următoarea vizită să-i cer domnului Santi Marin rețetele, dacă nu sunt secrete, în plus, voi îndrăzni să fiu mai deschisă recomandărilor și alegerilor preparatelor sale creative :-).

Mulțumim domnule Santi pentru după-amiaza petrecut, mâncarea gustoasă, berea rece, prietenie și ospitalitate!

Desigur, dacă voi intra în posesia rețetelor, promit să vi le spun și vouă :). 

 

 

Povestea mea la Las Galletas și Varadero Viejo s-a încheiat cu un lichior din partea casei, o ultimă vizită a portului și magazinelor care s-au deschis între timp. Soarele apunea lăsându-mi impresia că-mi iau rămas bun de la cel mai bun prieten drag. 

Până data viitoare, găsiți și trăiți fiecare poveste descoperită! Timpul nu iartă!

 

 

UniquebyMM

 

P.s. Acest articol nu este sponsorizat.