Bun găsit! Tare mult îmi place expresia “călătorului îi șade bine cu drumul” și, mai tare, să o pun în aplicare :)! Așadar, seria poveștilor din ultima mea călătorie #ladrumprinromâniamea continuă, așa cum am promis. După minunea costumelor și frumusețea nunții din Racșa, de care ne-am despărțit cu regret, era greu de crezut că ne-ar mai putea surprinde ceva. Si totuși, este posibil! Mama păpușilor oșenești, Certeze și Săpânța (#ladrumprinromâniamea) constituie subiectul călătoriei în care vreau să vă port astăzi.constituie subiectul călătoriei în care vreau să vă port astăzi.
Mama păpușilor oșenești, Certeze și Săpânța ( #ladrumprinromâniamea)
Așadar, ne-am continuat drumul prin partea de sus a țării, acolo unde se agață harta în cui. Iar dacă vorbim de hartă, aveam una proprie, a traseului nostru, pe care se găsea și locul numit Certeze. Motivul, nu doar pentru că drumul nostru trecea pe acolo ci și pentru hrănirea curiozității născute din momentul în care aflasem de acest loc. Descoperisem într-un reportaj tv. că aici, în Certeze, existau cele mai frumoase și mari case, adevărate palate.
Se mai spunea în emisiunea respectivă că Certeze este cea mai bogată și frumoasă comună din România, dar până nu vezi, nu poți crede. O îndoială te macină, indiferent cât de bine ar fi realizat sau argumentat un reportaj. Tocmai mă convinsesem de acest lucru, la nuntă de la Racsa. Există diferențe între film, imaginație și realitate, de cele mai multe ori.
Cuprins
Oameni, prieteni dragi!
Dar, înainte de a merge mai departe cu povestea, aș dori să precizez câteva lucruri, fără a va încarcă cu date organizatorice. Călătoria această nu ar fi fost posibilă, cel puțin nu acum, fără oameni, prieteni dragi. Promotorul a fost omul deosebit, apropiat, la care am mai făcut referire și care a plănuit și pus în aplicare minivacanța noastră. Apoi, prietenii, la care urmă să ne “cazăm” și care urmau să ne umple agenda cu cele mai importante și frumoase locuri. Cu toții, oameni minunați cu care am legat prietenii mai puternice, alături de care ne-am simțit foarte bine.
Așadar, odată ajunși la prietenii din Zalău, gazdele noastre timp de un sejur, povestea despre Certeze a fost reluată. Tot ce auzeam avea darul să întărească convingerile iar curiozitatea s-o întărâte și mai mult. Îmi doream mai mult decât oricând, măcar să trec prin locurile acestea povestite. Sincer vorbind, păreau doar un basm până în momentul în care aveam să ajung să văd cu ochii mei.
Mama păpușilor oșenești, Certeze și Săpânța (#ladrumprinromâniamea)
Și, nu a trecut prea mult, deoarece nu este o distanța prea mare între Racșa și Certeze. Ei bine, nici dacă aș fi vrut, nu aș fi putut rămâne impasibilă. Case cu două – trei etaje, impozante, somptuoase, se înșirau de-o parte și de alta a drumului. Aflasem că putem opri și intra, în orice curte am fi dorit, deoarece porțile sunt deschise iar oamenii sunt bucuroși să te primească. Aici, fala și mândria oamenilor este la ea acasă sau altfel spus, ardelenii sunt cei mai mândri și făloși români.
Povestea caselor din Certeze
Povestea despre Certeze și casele, bogăția acestor locuri, nu este una atipică decât până la un punct. Oșenii și copiii lor au plecat să muncească în străinătate, cum au procedat mulți alți români. Au strâns bani și s-au întors în Certeze să -și construiască case mari și frumoase. Aici, povestea se desprinde, probabil din cauză că oșenii au fala în adn–ul lor, înălțându – și casele cu încă un etaj, la fiecare revenire în sat, într-un soi de concurență. Umblă vorba prin Certeze, că până și porțile cotețelor sunt automatizate, făcându-se trimitere la bogăție, fală și concurență.
Tanti Anica – mama păpușilor
Prin urmare, am oprit mașina și am coborât să privim casele certezenilor, una mai mare și mai, mândră decât alta. Dar aveam să aflu și să văd ceva mult mai frumos și interesant decât aceste case. Prietena noastră, Mariana, ne-a dus la tanti Anica, “mama păpușilor”, așa cum este cunoscută în zonă. Anica Mare, îmbracă de peste 19 ani păpuși și sticle în costume tradiționale oșenești, lucrează podoabe pentru mirese și clopuri.
Desigur, tanti Anica are și ea o casă mare, de fapt două… sau, chiar trei !?! Are și o poveste tristă, dureroasă, pe care însă nu o voi relata. Vă voi spune însă că este renumită dincolo de hotarele țării și vinde minunile care îi ies din mâini peste tot în lume. Tanti Anica ne-a primit în “atelierul” ei plin de mărgele, păpuși, materiale și clopuri aflate în lucru. Fiecare lucru își are o poveste, ne-a spus tanti Anica, care arăta pe rând păpușile gata de oferit doritorilor.
Mama păpușilor oșenești, Certeze și Săpânța
Comenzile vin de peste tot, povestește tanti Anica, frumoasele păpuși ajungând chiar și la Casa Albă, la Michelle și Barack Obama. Tot ce iese din mâinile ei este frumos și impresionant! Însă podoaba costumului de mireasă care se poartă pe cap, lucrată din mărgele (are o greutate de 5 kg.!), m-a dat gata. La propriu! Iar păpușile …, Doamne, le-aș fi luat pe toate! Costul unei păpuși pornește de la 150 lei și poate ajunge până la 150 lire, sticlă îmbrăcată se vinde cu 70 lei, clopul cu 30 lei.
Deși nu mi-am luat o păpușă :( , am plecat totuși cu câte ceva lucrat de tanti Anica și cu tolba plină cu poveștile ei. Bineînțeles că m -a copleșit tot ce am văzut și auzit și m-am simțit … mai bogată. Și recunoscătoare că am avut oportunitatea de a descoperi și trăi această experiență!
Cimitirul Vesel din Săpânța
Părăsind Certeze, Bixad, Negrești, ne-am îndreptat către următorul nostru obiectiv, Săpânța. Odată ce ajunsesem în zona aceea, nu puteam rata Cimitirul Vesel din Săpânța! Unic și interesant, atractiv prin culorile, mesajele vesele și picturile simple de pe cruci, Cimitirul Vesel din Săpânța l-am găsit plin de vizitatori.
Soarele la apus își revărsa lumina caldă și blândă asupra bisericii și crucilor din cimitir, dându-le parcă altă interpretare. Interiorul bisericii era în renovare, dar exteriorul mi-a atras atenția prin picturile sale. Spre exemplu, două dintre ele, aflate pe partea dreaptă, reprezentând portul popular Săpânța.
În Săpânța, la mică distanță de Cimitirul Vesel se află și o frumoasă bisericuța din lemn, cu o turlă foarte înaltă. Era închisă nu se putea vizita, dar mi-a plăcut și am fotografiat-o.
Între Cimitirul Vesel și biserica din lemn, se desfășura un soi de târg. Fericită că, în sfârșit aveam ocazia să -mi aleg o ie tradițională, originală, “de la mama ei” am luat tarabele la rând. Marea dezamăgire a fost când am constat că nu era nici măcar un produs original, românesc, ci doar chinezării. Mi-a lăsat un gust tare amar, pur și simplu nu-mi venea să cred! De la tanti Anica, cea care făcea costume pentru păpuși, ajunsesem la Săpânța, un loc renumit și încărcat, cu produse … de altă proveniență.
Am părăsit Săpânța în amurgul specific unei seri de sfârșit de august, încercând să fac o retrospectiva, un fel de bilanț al zilei. A fost o zi plină, încărcată de frumusețe, veselie și unicitate. O experiență cât o viață! Voi reuși să trec peste gustul amar. Mai ales că toată gașcă se inviorase la terasa la care am mâncat și la gândul că ne aștepta alt loc superb.
Mama păpușilor oșenești, Certeze și Săpânța ( #ladrumprinromâniamea)
Un pic obosiți sau, preocupați de stocat impresiile și imaginile de peste zi, am dat drumul muzicii de pe compact disc, abia reușind să îngânăm după solist :-P . Dar, despre următoarele aventuri și experiențe de călătorie, într-un viitor articol.
Știați despre tanti Anica și păpușile ei? Ați ajuns în zonele despre care am povestit, în Săpânța – Cimitirul Vesel, Certeze? Aștept răspunsurile și opiniile voastre, în comentarii.
Până data viitoare, va doresc să descoperiți frumusețile României.
Vacanță minunată, oriunde v-ați afla!
UniquebyMM
Îmi plac foarte mult ținutele păpușilor, sunt autentice.
Frumoasa poveste de sfarsit de august! Marturisesc ca am vizitat aceste locuri si sigur o vom mai face! Avem o tara frumoasa si locuitori pe masura. Trebuie doar sa ai ochi pentru a vedea. Frumusetea este in ochiul privitorului, nu?!
Corect!
Mulțumesc pentru aprecieri!
Abia aștept următoarea călătorie. Prietenii știu de ce :)
Romania este frumoasa si trebuie promovata. Daca nu noi, atunci cine? Exista o multime de obiceiuri atat de frumoase, dar mai putin cunoscute.
Vai, cat de frumoase sunt papusile alea <3 Nu am ajuns niciodata in zona aia dar daca ajuns am sa imi iau si eu una :)
Ce frumoase sunt papusele! Tinutele lor este dovada ca Romania este o tara autentica
La Sapanta am fost si eu acum 3 ani, este un loc foarte frumos, multe traditii!
o sa ajung si eu curand in zona, nu am fost de ceva ani buni! chiar vreau sa vad ce mai este, sper sa fie de bine, iubesc sa ma plimb prin tara noastra!
Și eu am o păpușă ca și acestea și îmi amintește mereu cu drag de Maramureș de câte ori o vad. 💖
Zilele trecute a fost un festival la mine in oraș și vindeau astfel de păpuși, am fost tentată sa cumpar dar m-am abținut iar acum îmi pare rău.
Cat sutn de frumoase aceste papusele. Noi inca nu am ajuns in Maramures dar ne dorim tare mult.
Am auzit de Certeze si stiam ca au traditii tare faine. Ce dragute is papusile acestea.
Sunt superbe papusile. Cata maiestrie are cea care le lucreaza. <3 La Sapanta am fost si eu acum ceva ani si chiar mi s-a parut ceva inedit.
Despre Cimitirul Vesel știam câteva lucruri de la părinți, eu am fost doar în trecere prin acea zonă și nu am putut vizita.
De păpuși chiar nu știam :)
Nu am ajuns inca prin acele locuri incarcate de traditie desi anul asta am fost foarte aproape sa ajung, dar cine stie, poate va mai exista si o a doua sansa. Papusile ca si locurile sunt minunate si cred ca oamenii locului le fac sa fie asa.
Superbe păpuși – pe măsură măiestriei cu care sunt făcute și a frumuseții zonei din care provin. Sper să ajung și eu acolo curând.
Foarte frumoase! Anul acesta am ajuns si noi in zona aceea si am cumparat o sticla imbracata traditional pentru ca am gasit-o deosebit de frumoasa!
Este un hobby tare frumos si papusile suntdragalase foc
Mi se par niste preturi destul de mari pt o papusa, insa ce mai e ieftin in ziua de azi? Sunt tare frumoase, insa.
Tot ce lucrat manual este scump. Iar aici, pentru ca este vorba si de costume populare specific zonei, unice, nu prea ai ce spune.
Ce mi-a lasat gust amar, a fost ca nu am gasit si ii lucrate manual.
Am fost si eu pe acolo cu mult timp in urma, ar cam trebui sa vizitez iar🖤
nu am fost niciodata in zona, dar imi doresc neaparat sa ajung si asta musai in perioada sarbatorilor de iarna pentru ca am senzatia ca aici voi regasi cu adevarat magia Craciunurilor de alta data. Despre papusi si tot ce face oamenii acestia de mana nu cred ca are sens sa zic eu ceva. Sunt… opere de arta.