Povestea reușitei cozonacilor rumeni, pufoși, gustoși

Bun găsit! Zilele trecute am repostat articolul cu rețeta de cozonaci, de dragul iubitorilor de aventuri în bucătărie. :-) Cozonaci pe care îi fac de doua ori pe an: de Crăciun și de Paști. După câteva opinii primite, m-am gândit să povestesc „istoria” acestor cozonaci rumeni, pufoși, gustoși, din bucătăria mea. Ideea că fac cozonaci grozavi de când mă știu (de parcă m-aș fi născut cu mâinile în aluat :)) care predomină, nu este tocmai adevărată. Asta și faptul că am vrut să va ofer o poveste de Moș Nicolae, m-a determinat să dau liber degetelor pe tastatură. Povestea reușitei cozonacilor rumeni, pufoși, gustoși.

 

Povestea reușitei cozonacilor rumeni, pufoși, gustoși

Adevărul este că nu mi-au reușit cozonacii, de când mă știu. Nu. Dar am avut voință! Nu m-am dat  bătută cu toate plânsetele, jurămintele, munca, ingredientele și banii, duse pe apa sâmbetei, de după fiecare eșec.

„istoria”

Luasem multe lecții de la mama (cozonacilor), degeaba. De fiecare dată o luam de la capăt iar eșecul era garantat, ajungând tot ăa comenzile din cofetării. Mare noroc cu fata de la cofetăria renumită de lângă mine, Mentuța (mulțumesc Mentuța!), căreia îi devenisem dragă și client fidel. Ea mi-a spus prima oară despre cozonacii preparați în cofetăria lor și mi i-a recomandat ca fiind foarte reușiți. Căpătasem mare încredere în ea de-a lungul timpului, deoarece îmi recomanda întotdeauna sincer, produsele pe care le cumpăram aproape zilnic, în trecere către serviciu.

Așa rezolvam problema eșecului, dar inima și mândria sufereau cumplit pentru că nu reușeam să fac cozonaci de casă. Să nu-mi reușească renumiții cozonaci moldovenești care se făceau în familie, să nu simt gustul copilăriei, era ceva ce mă măcina tare mult.

Mă tot gândeam la cozonacii mamei și nu înțelegeam unde anume greșeam. Respectam rețeta, alegeam cele mai bune ingrediente, frământam … făceam totul cala carte. Dar, în zadar. După fiecare experiența de acest fel renunțam până în ajunul următoare mari sărbători, când o luam de la capăt.

 

 

Experiențe …

Îmi amintesc, acum, zâmbind, de întâmplarea dintr-un an când programul la serviciu s-a prelungit spre miezul nopții. Era cu o noapte înaintea Învierii iar eu eram teribil de obosită. Cum nu prea îmi mai rămânea timp,  m-am apucat de cozonaci în noaptea aceea, fără să mai stau pe gânduri. Îmi calculasem eu totul și mi-ar mai fi rămas o oră și pentru odihnă.

Povestea reușitei cozonacilor rumeni, pufoși, gustoși

Ce-am făcut, ce n-am făcut, cozonacii pufoși, rumeni și gustoși au fost doar… rumeni și aromați. Mirosul i-a înnebunit pe vecini, dar habar nu aveau ei, că nu aveam cozonacii imaginii asociate mirosului. În drum spre serviciu, mă întâlnesc cu vecina și prietena de deasupra. Din una în alta, mă întreabă de cozonaci, dacă fac, dacă cumpăr etc. Bineînțeles că nu i-am spus cum muncisem toată noaptea degeaba, și la întrebarea dacă vreau să-mi comande și mie, am spus da. M-am gândit că nu mai trec pe la cofetărie unde oricum era coadă, în plus, Vali făcea comanda la Cofetăria Ana. „Sunt foarte buni, sunt mari, extraordinari – îmi spunea -, eu numai de la ei iau”.

Nici nu mai conta că erau scumpi, mi-am zis că îmi trece și supărare și tot, vom avea cozonaci buni, de excepție. Fac afacerea vieții, mi-a zis, atât eram de încrezătoare și entuziasmată. Vă așteptați să spun că așa a fost? Ei bine, nici pe departe! În afara faptului că erau mari și destul de aspectuoși, erau cleioși, necopți. Și plătisem scump rău! A fost cea mai mare dezamăgire și supărare. Din acel moment, am hotărât sa renunț să fac cozonaci în casă dar și să mai comand fără să merg la sigur.

 

Vremea „maturității” :-)

Și, a venit vremea „maturității”! Mai exact, ne mutaserăm și m-am trezit în fața faptului împlinit: trebuia să fac cozonaci. M-am înarmat cu răbdare și am vorbit cu mama care mi-a povestit din nou, a câta oară (?!?) tot procesul de preparare a cozonacilor. Când mama mi-a spus printre altele, „îți amintești că nu-ți plăcea să frămânți? Spuneai că nu suporți coca cum ți se lipește de mâini” a fost declicul. Ups! !!

Da, aici era cheia: trebuia să fac totul cu drag, cu suflet. Și doar o auzisem și pe mama, și pe bunica, și pe alte gospodine de seamă, cum spuneau că înainte de a te apuca de făcut cozonaci, te pregătești. Pregătirea aceasta, aveam sa realizez, nu consta doar în faptul că te spălai și primeneai cu haine curate, așa cum spunea bunica.

Povestea reușitei cozonacilor rumeni, pufoși, gustoși

Mai spunea bunica „să nu te sfădești  cu nimeni, dacă vrei să crească cozonacii”. Mi-am amintit și de copilărie, cum ne certa mama să nu ne foim pe uși că se face frig și nu crește cozonacul sau, cum pregătea făina, ouăle, laptele, zahărul, nuca, cu o seară înainte. Cum îmi răspundea când o întrebam ținându-i ligheanul la frământat cât mai are: „până face bășici și eu transpir pe frunte”. Așaaa, deci sunt niște „chestii”, niște secrete, mi-am spus.

 

 

Înțelesesem în sfârșit că trebuia să fac totul cu dragoste, cu suflet, să-mi fie drag să frământ. Și, am sunat-o din nou pe mama pentru că voiam să-mi notez exact, fiecare cuvânt legat de tot procedeul.

Cu agenda în mână – îmi era teamă să nu sar peste ceva -, am pregătit seara toate ingredientele iar a doua zi, am dat testul. Rezultatul a fost extraordinar! Niște cozonaci de poveste, spectaculoși!

Bineînțeles, din acel moment nu am mai cumpărat cozonaci. Am fost atentă la toate trucurile și sfaturile bucătarilor, un exemplu, Gina Bradea, mi-am îmbunătățit stilul, metoda, rețeta, și am reușit. Știu acum cât contează calitatea fiecărui ingredient, temperatura, starea mea, și ingredientul special: un strop de suflet.

Eiii, dragilor, acum că ați aflat povestea cozonacilor pufoși și gustoși, vă las să vă pregătiți pentru ai voștri. Aștept sfaturi și idei, rețete, din reușitele voastre. Ca de obicei, în comentarii.

Până data viitoare, fiți buni, puneți un strop de pasiune și unul de suflet, în tot ce faceți!

 

UniquebyMM

 

Dacă v-a plăcut povestea, mai poftiți! Și nu uitați să share-uiți!