S-au scurs deja două luni din vara anului acesta iar vremea și vremurile ne trimit cu gândul la vacanță. Până la vacanță însă, printre atâtea evenimente care ne lovesc din toate părțile, eu una, simt un soi de oboseală. Iar asta nu se datorează faptului că aș fi muncit în exces sau inspirația și cheful de scris ar fi dat pe afară. Pur și simplu simt un soi de epuizare, de parcă toată greutatea planetei s-a prăbușit peste mine. Evident, metaforic vorbind, căci epuizarea despre care vorbesc o simt mai ales la nivel emoțional și creativ.

Creativitate & scris: 5 metode de a le regăsi

Aici am vrut să ajung. Presupunând că mai există oameni pentru care din varii motive, calea creativității este ca un drum înfundat, am găsit 5 metode de a (ne) reveni. Care sunt acestea și cum am ajuns să înțeleg cum stau lucrurile, povestesc în rândurile de mai jos.

Nici nu mai știu cu exactitate din ce moment am simțit și un fel de vinovăție în legătură cu lipsa de creativitate. De scris am mai scris, dar parcă nimic nu mă mulțumea. Ca în balada Meșterul Manole, ce scriam noaptea, ștergeam (anulam) ziua și invers. Imediat, mă încercau sentimente de regret cu fiecare filă aruncată la coș (și fizic, dar mai mult virtual).

Chiar și atunci când reușeam să trec ”pragul” și scriam câteva pagini bune, o oboseală pe care nu am mai experimentat-o parcă până acum, se instala atât de bine încât mă trimitea înapoi de unde am plecat. Rezultatul? Încercări eșuate, zero creativitate, concentrare ioc. Motivație? Ia de unde nu-i!

Creativitatea și cheful de scris

Scrisul m-a deconectat întotdeauna de la orice problemă. Mai mult, este modul meu de a mă regăsi, de a-mi accentua trăirile. Prin scris îmi pot creiona cel mai bine identitatea, mă simt sigură și încrezătoare. Știu ce să spun și cum să mă exprim cel mai bine prin scris, de când am învățat să scriu mai mult de o propoziție.

Cuvintele veneau firesc, unul după altul și se legau în propoziții, fraze, fragmente, ca dictate de cineva  sau ceva invizibil. Încă de pe atunci, am preferat să mă exprim în scris iar oratoria nu a fost niciodată punctul meu forte.

Unde s-au dus acum toate acestea? Ce se întâmplă de fapt cu capacitatea de exprimare în scris, cu creativitatea, și cum îmi găsesc drumul înapoi către scris? Ei bine, m-am gândit ce m-am gândit și am lăsat la o parte totul, alunecând într-un soi de … lenevie. (!?!)

Pauza și alte  … pasiuni

Până la urmă, de unde asta cu scrisul? Într-o lume în care toată lume scrie, m-am găsit eu mai cu moț, cu pretenții de creativitate și real scriitor. Hm! Lucrurile nu stau chiar așa! Aveam motivația necesară și motive solide atunci când mi- am început proiectul. Vorbesc despre proiectul legat de scris, dar situația poate fi întâlnită în orice alt domeniu.

Mi-a luat ceva timp să înțeleg că e vremea să iau o pauză de la scris și să fac altceva. Ceva din ceea ce mă pasionează, desigur. Cititul este o pasiune de care niciodată nu am avut atâta timp cât mi-aș fi dorit. Prin urmare, era un moment potrivit. Unde mai pui că odată ce am trecut la fapte, am simțit o ușoară detașare.

Și ce dacă nu mai scriu o perioadă pentru proiectul meu?  Și -apoi, nu renunț de tot la scris! Scriu pe blog (de două- trei ori pe săptămână) unde îmi exprim opiniile pe diverse subiecte, care vin firesc.

Nimeni nu-i perfect!

Așadar, m-am cufundat în lectură. De altfel, s-a văzut și pe blog, deoarece am scris  mai des decât de obicei opinii despre cărțile citite. Ce este interesant, odată ce m-am lăsat pradă acestei pasiuni, subit a venit și relaxarea. Cum de uitasem cât de minunat este să citești mai toată ziua?!?

Și am mai avut o revelație! Mi-am amintit că sunt extrem de aspră și exigentă, chiar dură cu mine însămi. Știam că sunt așa! Este în caracterul meu (ADN -ul?!?), așa m-am născut! Nimeni nu-i perfect! Dar, am luat ceva măsuri, mi-am făcut timp pentru ceva lecții în acest sens. Iar acum le înțeleg sensul. Cu alte cuvinte, nu sunt o cauză pierdută!

Reflecțiile au continuat și am înțeles că lipsa asta de chef de scris nu este chiar o tragedie. Cred că m-am speriat și  am dramatizat atunci când am constatat că resursele mele creative au scăzut. E important să fiu drastică și obiectivă cu mine, dar în același timp e nevoie să fiu bună și îngăduitoare. Până seacă definitiv un lac sau o fântână, le putem umple din nou, nu? Exact așa se întâmplă și în cazul creativității și regăsirii drumului către scris.

5 metode de a realimenta ”fântâna” creativității

Pe măsură ce citeam, descopeream că vin ideile, dar trebuiau și notate. Inspirația îmi bătea la ușă, dar dacă nu-i deschideam, fugea la fel de repede cum venea. În orice caz, pot spune că am găsit 5 metode de a pune ”apă în fântâna” creativității. Iar primele se află chiar printre cele povestite mai devreme.

1. Să renunțăm să ne judecăm

Cum spuneam mai devreme, nu m-a ajutat cu nimic atitudinea de vinovăție sau atitudinea negativă, de supărare, uneori chiar de furie. Duritatea cu care mă judecam nu a dus niciodată la ceva bun. Cât despre oboseală este ceva cât se poate de firesc și real. La fel și epuizarea emoțională sau creativă.

Organismul funcționează astfel. El are nevoie de perioade de relaxare și odihnă, de detașare și de un timp în care să ne îndepărtăm de ceea ce ne-a produs oboseala. Avem nevoie de o limpezire a gândurilor, de reevaluare a situației în care ne aflăm, în general. De ce nu ar funcționa aceleași principii și în cazul creativității?

Bun, dar ce am putea face? Păi, eu mi-am dat seama că ar fi mult mai bine să-mi amintesc lecția despre obiceiul de a mă judeca dur. Mult mai util ar fi fost să ies din acest blocaj, să reevaluez motivația pentru scris și scopul proiectului. Altfel spus să privesc partea plină a paharului.

Suntem obosiți, cuprinși de gânduri negre care nu ne sunt utile? În regulă, toate fac parte din viața noastră. Pentru a depăși situația, trebuie să ne eliberăm de toate acestea. E nevoie de un efort conștient pentru eliminarea piedicilor, dar într-un mod practic. Cum?