Bun găsit! De curând am avut o discuție foarte interesantă cu o prietenă, care spunea că nu i-ar plăcea să retrăiască perioada tinereții. Pentru ea, fericirea este acum, la vârsta pe care o are: mult mai … coaptă, mai rotundă sau plină – cum îi spune ea. M-a surprins teribil afirmația ei, deoarece majoritatea oamenilor pe care i-am întâlnit, își doreau, ar fi fost extra-fericiți dacă s-ar fi întors la anii tinereții. Mai toată lumea spune ”dacă aș mai avea vârsta de 25, 27, 30, … ani!”
Vârsta fericirii & pledoarie pentru viață

Ascultând-o în continuare, am înțeles esența: Fericirea nu este legată de vârstă, și nici nu are o definiție exactă! Ea este percepută de fiecare dintre noi altfel.
În funcție de stări și evenimente sau întâmplări care ne-au marcat viața, fericirea poate căpăta o definiție personalizată. Din acest punct am pornit să scriu despre percepția mea asupra fericirii și vârsta fericirii. Nu întâmplător am făcut paralela aceasta, ci cu o ocazie unică, de fapt așa cum sunt multe din viața fiecăruia.

De-a lungul vieții trăim momente frumoase, înregistrăm succese, clipe memorabile, dar și eșecuri, încercări și obstacole de tot felul. Toate sunt presărate pe drumul vieții noastre, iar alegerile și gestionarea acestora, ne aparțin. Cel puțin pentru o mare majoritate din omenire.
Din toate acestea ne adunăm fericirea, experiența, puterea, și învățăm lecții de viață care ne ajută să mergem mai departe cu încredere.
Fericirea de a trăi

Fericirea este așa cum decide fiecare dintre noi să arate, înainte de a vedea, de a o trăi, de a auzi ce înseamnă și cum este ea. Vorbim despre fericire așa cum o înțelegem, cum o descoperim, cum o trăim. Prietena mea nu a simțit fericirea în anii tinereții, deoarece nimic din ce trăia nu îi aducea ceva care să o mulțumească, să o împlinească.
Uneori, fericirea poate trece neobservată, alteori o apreciem în extremis. Să fie legat de vârsta și experiența căpătată? Sau doar de personalitatea fiecăruia? S-ar putea să fie câte puțin din amândouă. Sau, poate cercetătorii și experții în materie, ne pot da alte răspunsuri.
Ce aș putea spune eu despre fericire? Că este oportunitatea de a mulțumi și a fi recunoscătoare în fiecare dimineață când deschid ochii, pentru o nouă zi de viață.
Fericirea nu stă întotdeauna într-un cer veșnic albastru, ci în lucrurile simple din viață
Este starea pe care am simțit-o când m-am trezit după fiecare anestezie totală. După fiecare intervenție chirurgicală. Clipa în care am văzut zâmbetul pe fața persoanei de lângă mine.
Sau, momentul în care mi-am simțit corpul. Dar și ziua în care am realizat că viața merge mai departe, indiferent de loviturile sau pierderile suferite. Când am dat viață și am primit primul zâmbet, primul cuvânt, prima mângâiere. Pe scurt: când am simțit cu adevărat că trăiesc fericirea.
Vârsta fericirii – stare, viziune, sentiment

Fericirea nu are vârstă! Și, cred că nici un plan bine stabilit. Prin urmare, fericirea nu ne vizitează doar în anii tinereții. Nu are nicio legătură cu vârsta, cu anii în care noi suntem mai încrezători, mai aprigi, mai sănătoși, mai iubăreți și mai dispuși să experimentăm doze maxime de adrenalină.
Fericirea are legătură cu starea percepută. Poate fi interpretată în funcție de viziuni, de puncte de vedere și de criterii ale fiecărei persoane. În timp ce unii simt fericire admirând, îngrijind sau dăruind flori, pe alții îi fac fericiți moda, culorile sau pictura. Fericirea are vârsta, culoarea și forma pe care vrem noi să le aibă.

Fericirea nu stă nici în bani; stă în bucuria realizărilor, în emoția efortului creativ – cum spunea Franklin D. Roosevelt.
Pledoaria mea pentru vârsta fericirii este de fapt pledoarie pentru viață. Am admirat dintotdeauna oamenii frumoși la suflet. A căror frumusețe interioară se poate citi pe chipul, în gesturile și în comportamentul lor. Indiferent de vârsta pe care o arată sau o au în actul de identitate.
Fericirea altora, fericirea mea
Să văd perechi ținându-se de mână și la 18, 20, 30, dar și 50, 60, 70 etc. ani este cea mai minunată hrană pentru suflet. Să descopăr oamenii care știu să se bucure de viață, să trăiască cu adevărat, intens, fiecare clipă, este de-a dreptul pură și simplă fericire.
Sunt recunoscătoare planetei, Universului (nu știu dacă nu chiar vieții), pentru oportunitatea de a întâlni și cunoaște asemenea oameni. Unii mi-au devenit prieteni, alții doar simple cunoștințe cu care m-am intersectat pe drumul vieții. Iată, încă o modalitate de a defini fericirea: fericirea altora poate fi fericirea mea!

Desigur, nu mi-am propus să scriu aceste rânduri pentru a filozofa pe tema fericirii. Scopul este acela de a exprima câteva gânduri în toamna în care mai sărbătoresc un an de viață. Și da, poate fi considerată așa cum am gândit-o eu, pledoarie pentru viață, pledoarie pentru vârsta (nedefinită a) fericirii.
Fericirea se strecoară adesea printr-o ușă pe care ai uitat-o deschisă. — John Barrymore
În ceea e mă privește, anul acesta a fost mai complicat. Mai întâi am avut frici și gânduri negre legate de o tragedie care mi-a marcat viața. Au fost temeri că nu voi reuși să trec peste acel prag. Mi-am dorit să dispar, să sar peste perioada respectivă, astfel încât să-i pot face față.
Apoi, am înțeles că indiferent de voința sau acțiunile mele, viața va proceda cum doar ea știe să o facă. Timpul nu poate fi oprit în loc, iar tragediile fac parte din viață, la fel cum fac parte toate celelalte.

Vârsta fericirii, există?
Am înțeles cât de important este să trăiesc cu toată ființa, cu mintea, cu inima, cu trupul, tot ce îmi oferă viața. Să mă bucur și să simt din plin, fiecare mică sau mare fericire. Că nu contează vârsta, ci felul în care trăiești, simți, iubești, oferi, primești etc. Când am înțeles de fapt, esențialul: vârsta fericirii nu poate fi definită.
Nu uita! Îți trebuie puține lucruri ca să fii fericit!
Marcus Aurelius
Fericirea stă în gesturi mărunte, dacă așa pot fi considerate mângâierile de neprețuit ale părinților. Alintul și dezmierdarea sinceră ale copiilor, dragostea lor, dar și iubirea, respectul, încrederea, înțelegerea omului care îți stă mereu alături în viață.

Prietena mea este fericită la vârsta de acum; eu pot fi fericită dacă voi trece peste toate gândurile negre și toate fricile, sărbătorind viața împreună cu cei dragi. Cei mai dragi mie!
Până data viitoare, lăsați ușa deschisă fericirii!
Cu drag, MM
Mulțumesc pentru vizită!
Dacă v-a plăcut, vă aștept cu articole interesante și despre: sănătate, fashion, călătorii, carte & cultură, experiențe etc.


Mi-a plăcut tare mult articolul tău, și da, ai dreptate, fiecare vede fericirea în modul lui. În fiecare zi poți avea parte de momente de fericire, trebuie doar să le dai voie să se întâmple.
Fericirea inseamna altceva pentru fiecare dintre noi. Pentru unii fericirea o reprezinta siguranta financiara si faptul ca au un acoperis deasupra capului, pentru altii oportunitatea de a calatorii si de a face ce le place, pentru mine faptul ca sunt mama si ca pot vedea in fiecare zi lumea prin ochii copilului meu si astfel am sansa sa o redescopar iar si iar.
nici eu nu cred ca exista o varsta anume pentru fericire, cred ca noi suntem setati sa credem asta. dar fiecare varsta are frumusetea ei
Fericirea o facem noi pentru noi, dar și pentru ceilalti.
Fericirea e un subiect pe cât de simplu pe atât de complet pentru ca fericirea inseamna alt lucru pentru fiecare.
Si mie imi place sa fiu inconjurata de persoane fericite pentru ca imi dau si mie o bunadispozitie si parca si eu am un vibe mai bun si eman fericire in jur