Bun găsit, prieteni dragi! O provocare lansată de Diana m-a determinat să scriu aceste rânduri. Tema lunii: Iubirea în toate formele ei. Poate nu aș fi scris (din nou!) despre iubire, dacă nu aș fi trăit atâtea momente pline de iubire. În bucata de viață a fiecăruia există mai multe forme de iubire. Altfel spus: iubirea are multe forme. Iar eu le-am cam trăit pe toate sau, aproape. 

O poveste despre forme de iubire

Pentru a vorbi despre acest subiect va trebui să încep cu o poveste. De altfel nu cred că vă miră, deoarece v-ați obișnuit cu acest stil. Există multe forme de iubire, da, perfect adevărat. Există iubirea pentru părinți, iubirea pentru copii, pentru iubit/iubită, nepoți, etc. Și fiecare din aceste iubiri își găsesc locul în inima noastră. Chiar și atunci când cineva din cei iubiți ne părăsesc, forma de iubire atribuită rămâne acolo, în locul pe care și l-a câștigat.

De multe ori sunt tentată să cred, că mărimea inimii este dată de formele de iubire adunate. Desigur, nu este așa, și e mare păcat. Metaforic vorbind, am putea avea o inimă atât de mare, încât cu siguranță am fi foarte fericiți. Fiindcă, iubirea înseamnă fericire. Iar asta este demonstrat chiar și științific, de cercetători și profesori-doctor.

Luna aceasta și-a luat numele de luna iubirii. Bineînțeles, nu pentru că doar în această lună iubim și sărbătorim iubirea. Poate pentru a-i da puțină culoare unei luni mai anoste din calendar. Sau, cine știe care este adevărata explicație. Important este că, de undeva a pornit ideea și s-a dovedit a fi o idee bună.

Iubire mai mare, mai mică sau forme de iubire

Dincolo de comercial (și consumerism), oamenii au nevoie de o reamintire, de trezire. Avem nevoie să ne oprim puțin, să ne amintim să trăim. Să dăm un pic mai mult timp și ateție acestor sentimente deosebite. Dar astăzi, nu despre o pledoarie pentru iubire sau despre luna iubirii am de gând să scriu. Scriu despre iubirile mele. Mai exact, despre forme de iubire adunate în inima mea mare. La propriu și la figurat.

Am spus bine iubirile, căci sunt mai multe. Ele încep firește, cu iubirea pentru mama și tata, apoi pentru fratele meu. I-am iubit ca pe ceva divin, ceva deasupra ființei mele. Deși suntem înclinați să cuantificăm iubirea, în realitate ea este incomensurabilă. Oricât de mult am crede că o iubire este mai mare decât alta, e doar o iluzie, o impresie. Iubirea este sau nu este.

Cum aș putea spune că o iubesc mai mult pe mama sau îl iubesc mai mult pe tata? Poate aș putea avea o anumită afinitate sau ceva, o apropiere față de unul dintre ei. Sau forme de iubire diferite. Dar nici vorbă de mai multă sau mai puțină iubire. Când l-am pierdut pe tata, am simțit că ceva din mine s-a rupt. Ba, chiar am avut sentimentul că sunt ”a nimănui”.

Puterea de a iubi capătă forme diferite

Am trăit o perioadă într-un soi de derivă, crezând că nu voi supraviețui cu lipsa lui. Dar aveam iubirea mamei și cea a fratelui și am reușit să depășesc toate acestea. Însă iubirea pentru tata nu va putea fi înlocuită cu niciuna dintre iubirile mele.

A venit apoi vremea să întâlnesc altă iubire. Altfel de iubire, altă formă: iubirea pentru cel care avea să-mi devină partener pe drumul vieții. O iubire care și-a construit un adevărat templu în inima mea. Sau, nu știu. O fi ceva atât de durabil încât să nu se zdruncine, să nu fie afectat indiferent de intemperii și fenomene externe? Care să reziste oricărui ”cataclism”.

Ce vrea să spună autorul? Cu cea mai mare seriozitate, mă refer la puterea de a iubi (și a fi iubită) și astăzi, după mulți ani. Aceasta este altă formă de iubire. Este ceva înălțător, ceva de neînțeles, dar atât de frumos și benefic!

Iubirile mele

Iubirea aceasta a mea este și un fel de argument pentru a combate ideea de ”iubirea nu rezistă, se erodează, în timp intervine monotonia, rutina… etc.” Povestea noastră de iubire a rezistat ani mulți și este vie, frumoasă și împlinită. Încă o trăim. Încă una din extraordinarele forme de iubire!

Iubirea pentru copii este de asemenea o iubire exrtraordinară! Pentru mine, de când au apărut, copiii sunt sensul existenței mele pe Planeta Pământ. Dar ce nu mi-am imaginat când îmi iubeam copiii mai presus de orice, a fost iubirea pentru nepoți. Eiii, și abia acum începe povestea pe care am promis să o spun.

Poveste și alte forme de iubire

Aveam deja doi năzdrăvani care îmi schimbaseră viața, când o colegă de serviciu povestea despre nepoțica ei. Era ceva special în modul în care o făcea, asta era clar. O sclipire deosebită a ochilor, o însuflețire, mult drag pus în cuvintele și poveștile spuse. În fiecare dimineață la cafea, povestea cu un patos ieșit din comun, despre ziua precedentă cu nepoțica sa. 

Inevitabil, doamna încheia spunându-ne cât de minunat e. Cum abia aștepta să ajungă la comoara ei. Uneori, observând probabil expresiile fețelor noastre, simțea nevoia să sublinieze: este altceva decât iubirea pentru copii. Ceva ce nu vă pteți imagina, ce nu poate fi descris în cuvinte. Nu poți înțelege ceva de acest gen, decât atunci când trăiești așa ceva.

Sincer vă spun, cu tot dragul și tot respectul, credeam că exagerează. Eram mamă și îmi iubeam enorm copiii. Cum putea fi ”altceva”?! Ce altceva diferit aș putea simți față de copiii mei? Cum să existe ceva ”altfel”!? Ce forme de iubire pot fi acestea care duc cu gândul de ”marea iubire”? Nu puteam înțelege și pace. Experiențele proprii schimbă toată logica pe care o avem înaintea acestora.

Experiențele proprii

Bănuiam că amica mea, căci eram foarte apropiate, aproape prietene, bătea câmpii. Exagerează, îmi spuneam. A uitat ce înseamnă copiii sau nu și-a crescut pe ai săi. Deși, dor cu vreo 2 ani în urmă vorbea despre ei.

Peste ani, a apărut însă prima minune în viața noastră, Patrick. Astfel, s-a dus toată logica de nezdruncinat pe apa Sâmbetei. Doamne, câtă iubire poate încape în inima unui om! Și Doamne, câtă dreptate avea doamna U.! Efectiv nu poți exprima în cuvinte ceea ce simți legat de iubirea pentru ei. Da, este diferit, este fantastic, este terapie.

Mai că îți vine să te întrebi dacă iubirea aceasta este (cea) mai mare. :) Însă așa cum am mai amintit, nu există măsură pentru iubire. Ci pot fi doar mai multe forme de iubire. Fiecare din aceste forme de iubire fiind unice. După Patrick, a urmat Nati, Buburuza cum îi spunem noi. Din nou, iubire!

Două minuni, alte iubiri

Din nou am constatat cât de minunat este să poți oferi iubire! Dar și cât de formidabil este să fii iubit. De când cu cele două iubiri, pur și simplu trăiesc mai intens, mai frumos viața. Și, m-am gândit mai des la bunicii mei. La iubirea pe care mi-au oferit-o și la iubirea mea pentru ei. Alte forme de iubire. Datorită minunilor noastre am scos din sipetul meu amintiri prețioase cu bunicii. Abia acum am înțeles mai bine multe nuanțe ale acestei forme de iubire.

Așadar, dragilor, iubirea are multe forme, care mai de care mai ”altfel”. Îndiferent de formă însă, ibirea este cel mai frumos și sănătos sentiment. Cel mai înălțător și nobil sentiment, care merită trăit. Dacă aș fi un medic al inimilor, aș prescrie tuturor, iubire în doze cât mai mari, luate zilnic.

Întâmplător (sau nu), astăzi este sărbătoarea românească a iubirii, Dragobetele. De aceea, vă urez multă iubire și,

Până data viitoare, iubiți și lăsați-vă iubiți!

Cu bucurie și iubire,

MM