Bun găsit, prieteni buni! De multe ori trecem cu vederea întâmplări, lucruri, experiențe pe care le trăim. Spunem de prea puține ori ”mulțumesc” celor care ne ajută, care ne sunt alături. Povestim (sau scriem) rareori- spre deloc despre lucrurile ”mai puțin plăcute”. Ne lăsăm conduși doar de ceea ce ”dă bine” la public, ce e frumos, impresionant, instagramabil..! Din teama de vulnerabilitate? Oare?!

vulnerabilitate

Cuprins

Din teamă de vulnerabilitate(?!?)

Dar partea aceea nevăzută există și, deși de multe ori, ea este consistentă, o lăsăm deoparte. În prima vacanță din acest an despre care am povestit, am avut parte de o astfel de experiență. Sinceritatea uneori vulnerabilizează și cel mai probabil, teama ne face să dăm înapoi. Însă,  tocmai vulnerabilitatea ne întărește și ne eliberează. Se simte de parcă ai scăpat de o mare greutate. Cu alte cuvinte scapi de vulnerabilitate.

Mie una sinceritatea mi-a luat multe. Desigur, în primă fază am regretat și uneori chiar am suferit. Dar apoi am înțeles că cei care au plecat din această cauză nu-mi erau prieteni. Oamenii care nu mi-au apreciat sau nu au putut suporta sinceritatea mea, s-au autoexclus. Iar asta m-a ajutat, deoarece au luat cu ei toxicitatea care mă afecta.

Că viața nu e roz și de multe ori griul este teribil de persistent, o știm cu toții. Sau, cel puțin în teorie. M-am gândit de multe ori: oare nu tocmai prezența dură a griului ne împinge spre orice fir roz întrezărit? Dorința de a lăsa în spate, de a ascunde ceea ce nu e plăcut. Frica de vulnerabilitate!? Ei bine, nu sunt Mafalda, nici vreun înțelept al lumii pentru a ști sau explica.

pexels photo 1278620 Din teamă de vulnerabilitate(?!?)

Vulnerabilitate sau, ce?

Spun doar ce gândesc și din experiența mea de viață.  Iar voi, cei care mă citiți, știți deja asta. Cum spuneam, în timpul vacanței am trăit, printre altele și o experiență de genul celor pe care nu le dorești. Deși nu am ascuns, nici nu am dezvoltat. Am realizat însă că nu am spus nimic despre oamenii care m-au ajutat. Bineînțeles, le-am mulțumit deosebit.

Am realizat însă că asta nu era totul. Trebuia să povestesc experiența, să scot la vedere și această parte. Nevăzută, neplăcută, ne…instagramabilă…etc. Să scap de acea teamă de vulnerabilitate. Să vă spun însă despre ce este vorba.

Pățania sau partea nevăzută a vacanței mele

Pățania a început după ce a început vacanța, la 2-3 zile. Unghia de la degetul mare al piciorului stâng, cu tendință de încarnare, începuse să mă deranjeze. Evident, nu i-am dat importanță. Se mai întâmplase și altă dată, chiar la prima mea vacanță în Tenerife. Îmi amintesc că atunci făcusem deja infecție.

vulnerabilitate

primele zile

Imediat după ce ne-am instalat în camera de hotel, prima vizită am făcut-o la farmacie. Farmacista mi-a dat exact ce trebuia și s-a rezolvat foarte repede. De data aceasta… nu a fost să fie cu bine. Mi-am spus că mă voi descurca, ca în multe alte cazuri ”minore”. Mă voi dezinfecta, voi pune apă oxigenată și gata.

Doar că în cele 2-3 zile eu forțasem mult mergând peste 20. 000 de pași. Cum altfel decât în șlapi, cum se merge în vacanță, la mare!? Cert este că efortul, presiunea și praful au făcut o combinație letală. Infecția se dezvoltase în voie iar eu, cu metodele mele nu am făcut decât să înrăutățesc lucrurile.

Cum au decurs lucrurile

Trebuia să fac ceva, dar nici să stau în camera de hotel nu voiam. Am mers la farmacia pe care o știam, în speranța că voi primi recomandări și ajutor. Nu a fost chiar așa, pentru că produsele recomandate nu erau deloc potrivite. Dar asta am aflat pe pielea mea, și abia mai târziu. Ba mai mult, în loc să ajute tratarea infecției, favoriza dezvoltarea.

A mai trecut o zi, am mai oblojit eu cât și ce știam, continuând să merg (muult) pe jos. Habar nu am ce o fi fost în capul meu de nu am protejat degetul. Pur și simplu ajungeam în cameră, spălam, dezinfectam, „storceam” și o luam de la capăt. Cum vă imaginați, nu-i nevoie să vă descriu suferința.

20240525 153621 Din teamă de vulnerabilitate(?!?)

Aaa, nu vă gândiți că nu am mai luat și alte produse! De tot felul: de la alcool 92% și spray uri dezinfectante la unguente de tot felul. Făcusem un adevărat colț farmaceutic, umplându-mi noptiera. Mai puțin cu ce trebuia. Ca un făcut, eu ceream ceva, farmacista îmi dădea altceva. Spre exemplu, am cerut Betadine lichid, am primit Betadine gel. Am zis, nah, o fi bun, știe farmacista mai bine decât mine.

Zi după zi, frica de vulnerabilitate 

Și uite-așa, treceau zilele iar degetul meu se făcea vârful Teide. Glumesc! Dar tot părea cât bolovanul. Durerile erau cumplite iar de la atâta citit pe net, aveam coșmaruri. Simțeam durere pe os de la deget până la genunchi. Indiciu ce mă ducea cu gândul la tendinită. Și asta citisem pe net că se putea întâmpla.

Începusem să-mi bandajez degetul, dar nu am renunțat la ieșirile din casă. Cred că am rămas în 2după-amieze în cameră din tot sejurul. Lucrurile nu erau însă nici pe departe bine. Nici măcar cât de cât o îmbunătățire. Îmi treceau prin minte tot felul de idei, cum ar fi să apelez la un prieten. Și totuși, nu am făcut-o. De ce, nici eu nu știu sigur. Mă tem că tot despre vulnerabilitate era vorba.

vulnerabilitate

Soțul meu care se îngrijorează de obicei mai mult decât mine, insista să mergem la spital. Eu refuzam categoric. Deși durerile erau și mai mari, chiar și nopțile mă chinuiau, perioadele mici de acalmie îmi dădeau speranța că se va rezolva. Am acceptat totuși ideea cu condiția,  să-mi încerc norocul la o altă farmacie.

Neîncredere & panică

Speram să găsesc înțelegere și mai ales profesionistul cu care eram obișnuită. Într-adevăr, am dat în sfârșit peste acel om! care mi-a explicat clar ce trebuie să fac. De asemenea, mi-a dat un unguent cu ceva antibiotic. Nu în ultimul rând, a subliniat clar că este absolut obligatoriu să ajung la doctor.

În primul rând pentru că nu-mi putea da antibiotic fără prescripție, ceea ce știam. Și în al doilea rând, fiind că s-ar putea să fie nevoie și de alte intervenții. Bineînțeles, ne-am oprit la cabinetul medical din stațiune. I-am explicat medicului de serviciu despre ce este vorba. Nu s-a uitat la degetul meu, în schimb mi-a explicat la rândul său care sunt tarifele.

20240527 194722 Din teamă de vulnerabilitate(?!?)Aveam asigurare de la cardul Revolut, dar efectiv nu mi-am dat seama. Panicată, speriată, am spus că nu am asigurare. Prin urmare am cerut tarifele fără asigurare. Desigur, în gând mă mustram că nu mi-am făcut asigurare. Așadar, am luat doar prescripția (rețeta) pentru antibiotic, pentru care am plătit 80 de euro. Dacă hotăram să accept intervenția, să curățe, să stoarcă etc., prețul pornea de la 140 euro în sus. A dat de înțeles că se putea ajunge la o sumă considerabilă.

Ceri ajutorul sau te temi de… vulnerabilitate?

Am luat antibioticul oral, plus unguentul dat de farmacistă. Când am ajuns la hotel am contactat-o pe Adriana, manichiuristă & pedichiuristă, povestindu-i ce am pățit. Adevărul este că mă tot bătuse gândul să îi dau cel puțin un mesaj, dar nu am făcut-o. Nu prea sunt genul care să deranjeze pentru orice. Încă mai credeam că voi fi bine. Sau, cine știe mă temeam de pacostea de vulnerabilitate.

Inițial, Adriana s-a speriat când a văzut ce am pățit și cum arăta degetul. Mi-a dat însă câteva sfaturi foarte bune, m-a tot sunat și încurajat. Mulțumesc, încă de o mie de ori, Adriana!

20240610 180751 Din teamă de vulnerabilitate(?!?)

după intervenția medicală (acasă)

Mai erau 2 zile și ajungeam acasă. Raționamentul a fost următorul: dacă în orele următoare nu se simțea nicio ameliorare, reveneam la doctor. Dacă era măcar un pic mai bine, așteptam până ajungeam acasă. Dumnezeu- Bunuțul m-a ajutat și lucrurile s-au mai îndreptat.

Speranță, șansă

Să ne înțelegem: infecția nu a dispărut, dar degetul nu mai era chiar atât de rău inflamat. Durerile slăbiseră și ele în intensitate și durată. Ceea ce, per total era încurajator. Acum pot recunoaște încă ceva: nu am avut încredere în medicul din stațiune. Probabil, tot Universul, planetele, divinitatea or fi lucrat de am ținut-o pe aia cu ”nu am asigurare”. Așa, mi-a fost mult mai ușor să refuz intervenția.

Când am văzut că sunt mai bine, am luat legătura cu d-na doctor. I-am explicat puțin despre ce este vorba și m-a și programat pentru ziua următoare. Adică, ziua în care am ajuns în țară. Practic am ajuns la 1 și 10 (noaptea, da?) iar la 10 era deja la spital. Intervenția a fost chirurgicală, adică operație în toată regula: anesteziat, curățit, tăiat din unghie, cusut, bandajat.

vulnerabilitate

după scos firele

O, Doamne! Cât m-am felicitat că am luat decizia de a refuza intervenția acolo! Sunt absolut convinsă că nu s-ar fi ocupat cu atâta grijă și empatie de mine. Dincolo de bani, sunt sigură că suma ar fi urcat undeva la 500 euro, nu m-am simțit în siguranță. Iar pentru d-na doctor, pur și simplu nu îmi ajung cuvintele de mulțumire! Milioane de mulțumiri, d-na Dr. Radu!

Ce măsuri am luat

Când am ajuns acasă, primul lucru pe care l-am făcut a fost cererea către CASMB pentru obținerea Cardului European de Asigurări Sociale de Sănătate. De ce am? Fiind că acest tip de card ne asigură asistența medicală în statele membre ale în Uniunii Europene. Atenție! Numai în cazul șederilor temporare, nu pentru tratamente sau intervenții programate. 

Bine, a trecut o lună și câteva zile de când am completat și trimis documentele online. Soțul meu l-a și primit, de vreo 2 săptămâni și mai bine, chiar. În timp ce eu, nici măcar o confirmare de primire, un mesaj de orice fel. Nimic. Partea proastă (sau ciudată) este că nu poți relua procedeul. Explicația: suntem la Case de Asigurări diferite. În fine, voi insista.

IMG 20240528 115050 077 Din teamă de vulnerabilitate(?!?)

Ce am învățat?

Ce am învățat, căci viața este o continuă școală, nu-i așa? Să fiu mult mai atentă la partea aceasta cu asigurarea. De regulă sunt o persoană atentă și îmi iau toate măsurile. Uneori însă mi se întâmplă să fiu mai relaxată. Undeva, în subconștient probabil, eram convinsă că suntem în siguranță. Și chiar eram, având cardurile Revolut. Doar că atunci îmi ieșise totalmente din minte. Abia când am ajuns acasă am realizat acest lucru.

Doi: să nu ignor problemele așa-zis minore, de sănătate. Și nici să mai cred în orice ”profesionist”. Aaa, și nici să evit să-mi contactez prietenii și să le cer ajutorul. Să mă tem de vulnerabilitate. Probabil mi-aș fi redus suferința dacă aș fi procedat astfel.

Nici vorbă de vulnerabilitate

Antibioticul luat cu prescripție nu a făcut altceva decât să încetinească răspândirea infecției. Unguentul a fost cel care a calmat și ținut în frâu de asemenea infecția locală. Dacă mai aveam și Betadine lichid, era aproape bine.

Dacă pățania mi-a afectat vacanța? Într-un anumit mod, da. Deși, privit în ansamblu, am găsit metode și soluții prin care să minimizez efectele acestei probleme. Atât cât a fost posibil. Pot spune cu mâna pe inimă că am avut o vacanță frumoasă. Următoarea va fi și mai frumoasă, voi avea grijă să se întâmple astfel.

vulnerabilitate

La final

Partea nevăzută a vacanței mele aceasta a fost. Povestindu-vă, am constatat că nu m-a vulnerabilizat, ci m-a întărit. M-ajutat să-mi întăresc convingerile despre prieteni. Mi-a amintit cât de important este să ceri ajutorul. Iar teama de vulnerabilitate nu are ce căuta printre gândurile, sentimentele noastre. Odată acceptată, vulnerabilitate(a) întregește personalitatea.

Până data viitoare, acceptați vulnerabilitatea!

Cu bucurie și drag,

MM

Mulțumesc pentru vizită! 
Dacă informațiile despre articolul ți-au plăcut, vin din nou pe acest blog și oferă-i editorului său o    cafea    
S-ar putea să găsiți ceva interesant și aici:

 

Rate this post