„Comparația este hoțul bucuriei.” spune Theodore Roosevelt , cel de-al 26-lea președinte american. Pornim de la acest citat, dar nu o luăm mot-a-mot. În sensul că, nu este nimic nefiresc în a ne compara cu ceilalți. Doar că este foarte important să o facem cu atenție, cu măsură. În niciun caz prea mult, deoarece poate fi în detrimentul fericirii.

Comparația îți răpește bucuria. Învață de la alții. Nu te compara. – David Meltzer 

Ce-i drept, atunci când facem acest lucru, ne concentrăm pe partea de lipsuri, de neputințe. Uităm să luăm în calcul realizările proprii, propria putere. Ceea ce duce la scăderea stimei de sine, simțindu-se ineficient, inadecvat, etc. În loc să ne comparăm cu ceilalți, am putea să ne redirecționăm energia. Spre îmbunătățire și creștere personală, spre realizările noastre și chiar să le sărbătorim.

2. Compasiunea sau neglijarea propriei îngrijiri

Compasiunea de sine înseamnă pur și simplu să nu dăm aceeași bunătate pe care am oferi-o celorlalți. — Christopher Germer .

Poate părea surprinzător, că prin neglijarea îngrijirii personale ne sabotăm fericirea. Și totuși, acesta este adevărul! Privită uneori ca un lux, îngrijirea de sine reprezintă de fapt o necesitate. În ciuda ritmului rapid al vieții pe care o trăim. Fără îngrijire personală e greu să funcționăm în parametri normali.

Când acordăm prioritate nevoilor altora, capacitatea de a ne ajuta se diminuează substanțial. Epuizarea și resentimentele sunt cele care se cumulează și duc la pierderea energiei. Astfel, ne trezim fără energie, fără timp și fără chef de a ne acorda atenție. Dacă îngrijirea de sine vi se pare egoism, aflați că este o mare greșeală. Dimpotrivă, este cea mai bună metodă pentru refacerea mentală, emoțională și fizică.

Între noi fie vorba, felul în care ne simțim după o ședință de îngrijire, masaj etc. este nemaipomenit. Se pare că tocmai felul în care ne simțim în urma acestor activități hrănește bunăstarea. Acordând prioritate acestor activități devenim mai productivi. Suntem mai rezistenți și mai pregătit pentru a face față provocărilor vieții. În concluzie, evităm sabotarea fericirii proprii.

3.Nostalgia trecutului

Bineînțeles, analiza este valoroasă, dar nu este nevoie să ne concentrăm prea mult asupra ei. Ce trebuie făcut pentru a nu se transforma într-un obicei prin care ne sabotăm fericirea? Este important să recunoaștem trecutul, dar să nu ne lăsăm controlați de acesta. Deoarece, când ne concentrăm prea mult asupra trecutului, se diminuează implicarea în prezent. Așa ne trezim cuprinși de regrete pentru oportunitățile ratate.

Mai mult: ne învinovățim, suntem obsedați de greșelile pe care le-am făcut. Devenim nostalgici după trecut. Toate acestea duc la afectarea stării de spirit și influențarea deciziilor. În cele din urmă, suntem fie prea precauți, fie pesimiști. Secretul constă în reflecție și este fundamentală pentru a fi fericiți. Depășind acest obstacol, putem merge mai departe, fiind deschiși noilor oportunități.

4. Ranchiuna

Ei bine, cred că nu e de mirare când e vorba de ranchiună ca fiind ceva negativ. Este clar pentru toți: păstrând ranchiuna, furia și resentimentele ne sabotăm fericirea. Să nu mai spun că odată ce le păstrăm, devin o povară emoțională teribilă. Să ne simțim răniți sau trădați este firesc. Dar asta nu înseamnă să rămânem blocați în astfel de sentimente, care ne pot afecta starea mentală.

Iertarea în schimb este un mod prin care ne eliberăm de emoțiile negative. Iar asta nu înseamnă menținerea relațiilor toxice și nici tolerarea acțiunilor deranjante. Înseamnă mai degrabă o eliberare. De întâmplările și de acțiunile trecute, de emoțiile negative. Altfel spus, eliminarea ranchiunei reduce stresul, îmbunătățește relațiile și sănătatea mintală. Ceea ce trebuia demonstrat (ca în matematică :)): fără ranchiună suntem mai fericiți.

5. Căutarea validării externe

De multe ori căutăm un fel de validare din exterior. Și nu vorbim despre feedback, care apropo, este valoros. Desigur, dacă acesta nu reprezintă sursa principală a stimei de sine. Mă refer acum la aprobarea pe care o căutăm la ceilalți. Atunci când ne bazăm pe acest tip de aprobare a valorii noastre, nu facem decât să ne fragilizăm baza de fericire. De fapt, un obicei sigur să ne sabotăm fericirea.

A fi tu însuți într-o lume care încearcă constant să te facă altceva este cea mai mare realizare. — Ralph Waldo Emerson.

Fiind că temerea de respingere, nevoia noastră continuă de aprobare, ne fac vulnerabili la manipulare. Obiceiul acesta poate face oamenii să se comporte plăcut. Adică, să fie falși. Să spună ceea ce vrei să auzi, și nu adevărul. Bineînțeles, nimic bun nu se poate întâmpla, ba chiar ne va împiedica să avem încredere în propria judecată.

Cu siguranță, nu ne vom putea urmări adevăratele valori și dorințe fără o validare internă. Fără conștientizarea propriei valori. În sprijinul realizării acestui lucru vine stabilirea standardelor personale. Și desigur, este esențial să învățăm să avem încredere în propria judecată.

6. Frica de schimbare

Fără îndoială schimbarea poate fi supărătoare, dar în același timp face parte din firescul vieții. Poate aduce experiențe și oportunități neașteptate, dar poate crea și situații de nemulțumire. Frica de schimbare sau evitarea acesteia, împiedică dezvoltarea adaptabilității.

Dacă acceptăm schimbarea însă, deschidem căi spre noi oportunități și creștere personală. Fără a ne face un obicei din a urmări orice lucru nou, evitând frica de schimbare reducem anxietate. Cu alte cuvinte, facem loc bunăstării și nu ne sabotăm fericirea.

7. Setarea de așteptări nerealiste

Ca orice om, ne stabilim standarde ceea ce e bine, pentru că ne motivează.  Singura condiție este ca așteptările să fie realiste. Altfel, standardele ne pot dezamăgi. Practica stabilirii de standarde nerealiste vine din perfecționism, sindromul de impostor sau frustrare față de realizările proprii.

Să concluzionăm: stabilim standarde provocatoare, dar realizabile, apreciem progresul și renunțăm la perfecțiune. Rezultatul se va vedea în maniera mai echilibrată de viață. Să nu uităm, pic cu pic se face mare. Iată, se aplică și în acest caz. Pașii mici, dar consecvenți, pot duce la un progres considerabil. Atât în creșterea personală cât și în obținerea fericirii. Desigur, punctând încă un lucru de evitat să nu ne sabotăm fericirea.

8. Neglijarea relațiilor

Timpul pare să se contracte iar activitățile zilnice ne acaparează tot mai mult. Ușor- ușor, fără să ne dăm seama, distragerile digitale, dependența de muncă erodează relațiile. Ori, conexiunile sociale au o importanță majoră în viața și pentru fericirea noastră. Unul dintre obiceiurile prin care ne sabotăm fericirea este tocmai acest aspect al relațiilor. Mai exact, neglijarea relațiilor are un impact destul de mare asupra noastră.

Chiar dacă impactul nu se va vedea imediat, el există și este evident. Efectul în timp: ne vom trezi singuri, cuprinși de sentimente de izolare și deconectare. Pentru a evita acest obicei este necesar să investim în relații. Putem arăta empatie, putem exersa ascultarea activă și de asemenea, să alocăm timp pentru relații.

Timp în care să interacționăm inteligent, să stabilim conexiuni profunde, printr- o abordare corectă. În acest fel ne putem bucura de o îmbunătățire a bunăstării. Oamenii cu care avem astfel de relații ne pot sprijini atunci când suntem nevoiți să facem față provocărilor vieții. Nu vom fi niciodată singuri dacă investim în relații, dacă nu le neglijăm.

9. Concentrarea asupra negativului

„Mintea este un slujitor minunat, dar un stăpân teribil.” — Robin Sharma , un scriitor canadian

Uneori rămânem prea mult timp concentrați pe greșeli. Cum bănuiți, un stres în plus și pesimism. Acestea sunt efectele cu care ne alegem când ne concentrăm asupra negativului. Putem evita acest lucru prin cultivarea unei perspective echilibrată, mai optimistă. Hai să ne mutăm atenția spre aprecierea experiențelor pozitive! Nu contează dimensiunea, pot fi oricât de mici.

Ceea ce contează este să ne putem concentra pe pozitiv, pe optimism. Care sunt metodele pentru a reuși să depășim acest lucru? Spre exemplu, ținând un jurnal al recunoștinței. Sau, prin mindfulness. Personal, am ales prima variantă, cea a jurnalului recunoștinței. Sunt două exemple cu ajutorul cărora evităm să ne sabotăm fericirea.

10. Amânarea sarcinilor importante

Oamenii cu adevărat fericiți sunt cei care au rupt lanțurile amânării, cei care își găsesc satisfacție în a-și face treaba pe care o au. Sunt plini de nerăbdare, entuziasm, productivitate. Poți fi și tu. – Norman Vincent Peale 

De câte ori nu ne-am trezit amânând sarcinile importante, din frica de eșec? Dar din perfecționism? Sau, din sentimentul de copleșire. Oricare ar fi motivul amânării, nu este de bun augur. Ba mai mult, face rău, deoarece amânarea poate crește stresul și ratarea oportunităților.

Amânând sarcinile se poate crea un fel de carusel al evitării. Ajungem să acționăm în grabă și decizii greșite, de cele mai multe ori. Un fel de cerc vicios în care ne învârtim până amețim. Dacă ne dorim să ieșim din acest cerc, analizăm puțin ce anume determină amânările.

Privind în interiorul nostru înțelegem cel mai bine cum ne sabotăm fericirea. Care este declanșatorul principal al amânărilor? După ce aflăm, împărțim sarcinile în pași clari, astfel încât să gestionăm mai bine timpul. Aș spune, luând taurul de coarne, dar sub altă formă.

De aici, mai este un pas de făcut până la final: abordarea proactivă a sarcinilor. Vom putea observa cum dispare anxietatea. Apare sentimentul de mulțumire, ne simțim stăpâni pe noi, deținem controlul asupra vieții. În final, scăpăm de cel de-al zecelea lucru cu care, singuri ne sabotăm fericirea.

Putem evita să ne sabotăm fericirea?

Cei mai mulți oameni sunt la fel de fericiți pe cât se hotărăsc să fie. — Abraham Lincoln

Împreună sau separat, cele zece obiceiuri (sau capcane) prin care ne sabotăm fericirea ne afectează calitatea vieții. Conștientizându-le, le putem evita și depăși comportamentul cu care ne sabotăm fericirea. Putem fi mai mulțumiți, mai fericiți, mai deschiși spre pozitiv, spre bucurie. Desigur, nimic nu se poate așa, cât ai zice ”fericire”!

Fericirea este o călătorie de creștere care se face cu pași mici, fermi, continuu. Începutul este mai greu, dar important este să lucrăm în mod susținut la creșterea personală. Renunțând la obiceiurile care ne țin pe loc, prin care ne auto sabotăm fericirea. Obiceiuri pe care le-am argumentat și care ne împiedică cu adevărat, să avem fericirea pe care ne-o dorim. Așadar, haideți să evităm să ne sabotăm fericirea!

Până data viitoare, fiți fericiți! Și, nu vă (auto)sabotați!

Cu bucurie și drag,

MM