Scriu din nou

Salutare, dragilor! Încă nu am renunțat să scriu. Deși, am scris mai rar și au fost perioade în care gândul de a renunța mi-a dat târcoale. Ba, pot recunoaște acum, m-a învăluit ca o ceață prin care am tot orbecăit. Din care mai reușeam să ies, dar doar pentru puțin timp. Și numai cu o parte din mine. Ei bine, ceața a dispărut și mi- am propus să scriu din nou.

Scriu din nou

Da, anul acesta pentru mine a fost unul cam haotic. S- au întâmplat tare multe lucruri care m-au făcut să mă închid în propria- mi carapace. Am pierdut oameni apropiați. Multe proiecte s- au dus pe apa Sâmbetei și apoi, am intrat cu totul într- un hățiș greu de învins.

Știu însă, din suma tuturor experiențelor mele, că sunt singura care mă poate scoate la liman. Singura persoană care mă poate ajuta sunt doar eu. Iar asta se traduce prin muncă, acceptare și recunoștință. Cu toate acestea, uneori simt oboseală! Am obosit să mă refugiez în muncă, să fiu tolerantă și bună, să spun mereu ”DA”. Să fiu mereu acolo unde este nevoie de mine. Fără a ține cont de nevoile, de stările mele.

Dar, asta nu înseamnă că mă plâng. Nu, nu mă plâng și nici nu vreau să mă transform. Nu am de gând să fiu persoana aflată la polul opus! Vreau doar să îmi dedic mai mult timp și mai multă atenție. Habar nu am unde și când pe drumul meu am pierdut din vedere acest aspect. Evident, fac referire la practic, nu la teorie. Căci pe aceasta din urmă o am întipărită bine.

Să scriu din nou este o plăcere

Cert este că una din deciziile pe care le-am luat după această perioadă a fost să scriu din nou. Pentru că așa mă exprim cel mai bine, pentru că o fac cu plăcere. Măcar aici, dacă nu mai mult, dacă nu la un alt nivel. Și aici mă gândesc la ideea pe care tot încearcă să mi-o inducă cei din jur, să scriu o carte.

Poată vă sună a văicăreală sau un fel a plânge pe umărul vostru. Vă asigur că nu despre asta este vorba. Este despre cum ne pot trage în jos unele întâmplări. Cum ne schimbă uneori drumul, direcția dacă nu chiar cursul vieții. Dar, și despre cum reușim să ne redresăm. Să ne regăsim și să alegem drumul corect. Corect din punctul nostru de vedere, în cazul acesta, al meu personal.

Da, îmi place să scriu! Îmi place și să citesc și îmi plac, după cum s-a văzut, îmi plac citatele. Am mai scris câte ceva pe aceasta temă, acum însă am dat peste un citat extraordinar de potrivit. Potrivit perioadei și evenimentelor prin care am trecut. Potrivit mie, dar și nouă, tuturor. Este vorba despre citatul lui Paulo Coelho care spune așa:

“Și într-o zi am înțeles că nu e treaba nimănui, ci a mea, să am grijă de mine și să mă fac fericit.”

Și, într- o zi am înțeles …!

Cât de adevărat! Ei bine, nu pot spune că nu știam că așa este, ci doar ignoram adevărul. Miezul problemei- hai să-i spunem așa. Și, am gândit la unison să punem în practică zicerea: ne- am luat vacanță. O vacanță cu muuultă relaxare. Vacanță în care ne-am încărcat bateriile. Eu mi-am revizuit prioritățile, am privit cu alți ochi lucrurile. Detașată oarecum. Bineînțeles, am luat și decizii (sau le-am reevaluat), una dintre acestea fiind să scriu din nou.

Poate era firesc să scriu despre vacanță, ce și cum a fost. Dar am ales să fac acest lucru într-un viitor articol. După absența și frământările pe ca care le-am avut, mi s-a părut normal să spun exact ce am simțit. Prin ce am trecut, ca și stări, desigur, deoarece nu are sens să vă încarc. Prefer însă să fiu eu, cea deschisă, sinceră, vulnerabilă care spune lucrurilor pe nume. Așa cum am procedat mereu. Acum și aici sunt suficiente doar câteva gânduri.

Să scriu din nou, pentru mine este cu adevărat o binecuvântare. Dincolo de pasiune, de drag, de dorință de a împărtăși cu alții experiențe. Dincolo de ”prorocirile” despre moartea blogurilor. Și, am credința că cei care au aceeași pasiune, mă înțeleg. Chiar dacă colaborările sunt motivante și reprezintă un fel de confirmare.

Ce este sigur: scriu din nou!

Desigur, îmi plac colaborările și mi le doresc. Nu pot spune altceva, dacă mă respect, și mă respect, dacă îmi respect principiile. Ce vreau să spun este că vreau să scriu din nou, fără să am acest stres. Asta s-a datorat și faptului că în tot acest timp mi-am luat libertatea de a mă gândi mai profund la mine.

Evenimentele au contribuit și ele la această decizie. M-au făcut să conștientizez cu adevărat prețul vieții, al timpului. Valoarea mea ca om, a realizărilor pe parcursul bucății mele de viață. Dar, nu în ultimul rând, un rol foarte important îl are partenerul meu de viață. Susținerea necondiționată pe care i-o oferă, ca întotdeauna. Fiecare obstacol pe care l-am întâlnit a fost posibil să-l depășesc cu bine și datorită lui.

Bineînțeles, i se cuvin mulțumirile (infinit, ca număr) și recunoștința. Mărturisesc, sunt recunoscătoare și apreciez fiecare semn din partea celor care ajung pe blog! Mulțumesc pentru fiecare click, fiecare comentariu, fiecare distribuire, fiecăruia dintre voi! Și pentru timpul, atât de prețios, acordat citirii articolelor.

Final și început

M-aș opri aici, deoarece mai mult decât prețiozitatea amintită, nu-mi doresc să scriu din nou doar de dragul de a umple pagini. Fie ele și virtuale. Promit să scriu din nou, dar nu oricum. Ci cu substanță. Așa cum știu eu să scriu: mai din suflet așa, mai pe realitate, mai, neimpus. Prin urmare, pentru acest articol a fost suficient să spun. scriu din nou.

Astăzi este Sfântul Andrei și vreau să adresez tuturor celor care își serbează ziua numelui o urare. La mulți ani! Sănătate, iubire, prețuire, împlinire! Sper că nu ați uitat să puneți grâul la încolțit! :) Mâine este Ziua Națională a României. Iar cu această ocazie urez românilor noștri La mulți ani cu sănătate și bucurii nenumărate!

Fiți mândri și recunoscători pentru că sunteți români, oriunde v-ați afla! Începe luna magică, luna cu cele mai frumoase și așteptate sărbători. Desigur, vreau să scriu din nou despre toate experiențele vieții. Despre bucuria și frumusețea acestei luni, acestui anotimp, despre tradiții și rețete. Și, multe alte subiecte de interes.

Până data viitoare, simțiți, iubiți, trăiți!

Cu bucurie și drag,

MM.