Amalgam de sentimente

Salutare, dragii mei! Vă era dor să mă auziți? De fapt, să mă citiți? Indiferent de răspuns, mie îmi era dor să scriu. Mai ales așa, pe temă neimpusă. S- a încheiat și SuperBlog 2025, am ajuns și în ultima lună a anului, probabil cea mai importantă preocupare. Spun asta deoarece am văzut în jurul meu îngrijorări, căutări, preocupări, etc. Ce mai încolo, mai încoace, un amalgam!

În fiecare an, decembrie vine peste noi cu un val de emoții amestecate, unele calde și liniștitoare, altele apăsătoare și greu de numit. De aici și ideea de a numi amalgam de sentimente ceea ce am pornit să scriu.

Orașele se îmbracă în luminițe de parcă își iau cele mai strălucitoare haine. Vitrinele invită la bucurie, dar, în același timp, este și perioada în care devenim mai sensibili. Mai introspectivi, mai conectați la ceea ce contează cu adevărat.

Cuprins

• Sărbătorile de iarnă
• Târgurile fac impresie foarte bună
• Amalgam profund de sentimente
• Bucuria copilăriei
• De Crăciun fii mai bun!?
• Viața e un amalgam de trăiri

Sărbătorile de iarnă

Fiecare an vine cu provocările lui iar, 2025 a avut din plin. V-aș întreba dacă vă doriți să se termine mai repede. Cred totuși că e inutil, pentru că ne-am plânge că timpul trece prea repede. Alt motiv de ”supărare”. Dar, cu toate bunele și relele, după cum obișnuim să spunem, vin sărbătorile. Sărbătorile de iarnă ale anului 2025.

Iar eu, nu, nu mi-am propus să vă povestesc despre bilanțuri, despre pierderi și câștiguri. M-am așezat să vă scriu despre una, despre alta, un fel de amalgam de sentimente. Așa cum e și viața în sine. Îmi plac Sărbătorile de iarnă, le ador! Pentru că…, eu cred…, dar despre asta am mai scris.

Cum o fi Crăciunul în Țările Calde?!

Am spus că îmi plac sărbătorile de iarnă, dar nu am spus și că îmi place frigul. Chiar așa, oare cum o fi Crăciunul în Țările Calde?!? Mi-ar plăcea să încerc. Și dacă nu-mi place? Ei, cred că nu ar fi mare bai. Am trăit și Crăciun… fără Crăciun. Adică fără bunătăți tradiționale, fără colinde, brad împodobit și nici vorbă de cadouri.

Viața ne dă șansa să experimentăm tot felul de situații. Să mă deranjeze acum un Crăciun fără tradiții și fără zăpadă!!? Cât despre cea din urmă, lipsește oricum de ani buni și de la noi. În fine, era doar o întrebare (nevinovată :-P ), un fel de dorință ascunsă.

Nici vremea colindelor nu mai e ce a fost…!

Ce voiam să vă spun de fapt, voi ați mai auzit colinde? În afara celor din spectacole și serbări organizate de școli, grădinițe, târguri, etc. Bine că se mai organizează! Altfel, nu știu de ce, dar nu se mai aud pe nicăieri. Mi-ar plăcea să le aud prin magazine și instituții. Colinde românești la volum mediu, cred că ar da un vibe bun. Cred chiar că ar influența nu doar starea de spirit și ci a marketingului.

Târgurile fac impresie foarte bună

În alte părți ale lumii se practică. Sigur, nu auzi colinde românești, ci muzică din repertoriul internațional specific Crăciunului. Bine, avem și noi târgurile noastre. Să fim recunoscători pentru ce avem, nu-i așa? Stați, nu ați înțeles că nu-mi plac târgurile sau că avea ceva cu ele, nu? Căci nu, nu am și chiar îmi plac. Vorba aceea: ”enooorm”!

Rece și înghețat, deși nu-i ger și nici zăpadă

Că nu prea ajung să le vizitez din cauză că fac ce fac și nimeresc când e aglomerația lumii… e altceva. Sau, că prețurile sunt, cum să spun eu, reci rău, de gheață, cu mine și cu buzunarul meu. Dar asta iar e altă poveste. Deși nu-i ger (ul Bobotezei) și nici zăpadă nu-i, e atâta frig și gheață! În noi, între noi, că iată, amalgamul iar apare.

Parcă aud întrebarea unui înțelept: D’ apoi, ce mai e cald și bun, și primitor în ziua de astăzi? Pare că și sufletul care nu știu cum, nici nu știu dacă mai e în regulă să spun… e rece și înghețat. Evidența însă nu se poate nega. Poate doar, dacă ești un actor foarte buni și joci alt rol decât cel al tău.

Amalgam profund de sentimente

E trist pentru că amintirea lui Decembrie ‘89 este încă vie. Sufletul îmi e înghețat pentru copiii, tinerii, toți cei care au încasat glonțul morții. Pentru noi, pentru libertatea noastră. Și, orice aș face, gândul mă duce înapoi în timp. Gândul la ei aduce o tăcere specială în mijlocul agitației. Îmi amintește că libertatea pe care o trăim este un câștig dureros, obținut prin curaj, sacrificiu și speranță.

Sigur, e bine și cu democrația, libertatea, cu tot ce am câștigat (așa am crezut). Dar și mai bine ar fi dacă le-am înțelege pe toate în sensul corect. Real. Ce fac în acest sens? Cu privire la eroii acelui decembrie? Căci, nu pot trece peste această perioadă fără să mă gândesc. Poate doar cei care nu știu, nu au trăit evenimentele din ’89. La nivelul meu (de furnică) nu pot decât să fac cunoscut adevărul și să cinstesc memoria eroilor.

Bucuria Crăciunului împletită cu recunoștință

Să las câteva gânduri (rânduri) mărturie pentru cei ce vor urma și vor dori să știe. În fiecare decembrie retrăiesc un amalgam de sentimente. E tristețe, e bucurie, e regret. E încă un duș rece. Înghețat. Multe întrebări și lacrimi. Contrastul dintre sărbătoare și comemorare creează un amalgam profund de sentimente. Bucuria Crăciunului se împletește cu recunoștința. Un echilibru fragil, dar necesar, între a celebra viața și a onora trecutul.

Bucuria copilăriei

Dar, cu toate ale ei, viața merge mai departe. Iar noi, odată cu ea. Și, poate că și pentru ei, trebuie să mergem mai departe. Dar mai ales pentru viitor și generațiile ce vor urma. Timpul e cel care ne pune și el pe gânduri. Trece, parcă din ce în ce mai rapid și, sărbătorile de iarnă ale lui 2025 ne suflă în ceafă.

Crăciunul poartă cu el magia. Da, știu e prea mult și prea des folosit, dar asta e: promisiunea apropierii. Gândurile sunt îndreptate mai mult către familie, către oamenii dragi. Suntem mai sensibili, ne dorim să fim împreună la mesele de Crăciun. Adorăm gesturile simple care ne aduc liniște.

Eu spun că magie este momentul acela în care încercăm să fim mai buni. Mai răbdători, mai atenți unii cu alții. În nicio perioadă a anului nu se strecoară din nou în inimile noastre bucuria copilăriei. Se întâmplă doar în decembrie, chiar viața ne-a învățat să fim prudenți.

De Crăciun fii mai bun!?

Așadar, Crăciunul se apropie. Iar fraza devenită proverbială, ”de Crăciun, fii mai bun” circulă peste tot. Adevărul e că și rimează, se potrivește grozav. E chiar și un refren parcă și sună bine, bine. Controversa (vieții) este ”de ce doar de Crăciun să fii mai bun?” Normal că ideal e să fii bun în fiecare zi. Dar dacă tot s-a introdus acel ”mai” în propoziție, nu credeți că e deja elucidată dilema? De ce ne mai întrebăm sau mai analizăm?

Să nu facem totuși o analiză pe text, căci nu acesta e scopul. Ideea era de a fi bun, mai bun de Crăciun. Destul de discutabil, având în vedere gheața la mal are se anunță din toate părțile. Austeritate, buget scăzut, pericole de război, de ciclon, furtună și alte asemenea, cam taie aripile îngerului bun. Cine are bunătatea în ADN, va împărți și din puținul pe care îl are.

Amalgam de sentimente nu altceva

Cei care nu o au, mi-e greu să cred că o vor dobândi, chiar și de Crăciun. Și nici nu cred că vor împărți, chiar dacă au de unde. Aceștia sunt primii care se strâng, își iau măsuri de siguranță. Uh! Am zis amalgam? Nu aș dori să vă bag în ceață sau să transform amalgamul în Turnul Babel. Am trecut totuși în revistă și acest capitol. Până la urmă, cât împărțim, atât avem. Lucru verificat, onest!

Se vorbește adesea de sindromul de tristețe, chiar despre depresii, din perioada sărbătorilor de iarnă. În amalgamul meu de sentimente nu există loc de acestea. Mă gândesc însă la cei singuri, la cei pe care i-am pierdut și din nou, mă întristez.

Viața e un amalgam de trăiri

Fac ce pot pentru ei. În același timp, cred că fiecare moment trebuie trăit cu bucurie. O bucurie care să-ți inunde pe rând fiecare părticică a corpului, ca o baie caldă. Parfumată, relaxantă. Fiindcă viața este un dar, o bucurie. Am învățat că bucuria este un sentiment care poate aduce bine în tot ce faci și tot ce gândești. Indiferent de probleme, de lipsuri, de crizele care te/ne înconjoară.

Viața este un amalgam de trăiri. Și o școală continuă. Prin urmare, învăț mereu, aplic, experimentez și tot ce dă roade, păstrez. Restul, vine de la sine. Sau, cum spun eu, restul e can-can. Mă concentrez și îmi canalizez energia pentru cei dragi.

Deoarece, Crăciunul înseamnă și cadouri. Ah, și eu ador să dăruiesc! Să împachetez cadouri și să fac surprize plăcute celor pe care îi iubesc, prietenilor, apropiaților. Atât cât pot, din atât cât am. Și niciodată nu mă voi mai întreba de ce…!

În decembrie ne permitem să simțim mai mult

Poate aceasta este explicația pentru care, în perioada aceasta ne permitem să simțim mai mult. Pentru că emoțiile sunt mai intense decât în orice perioadă a anului. Crăciunul este o sărbătoare a amestecului de sentimente. Un amalgam de sentimente. O sărbătoare a darurilor, a momentelor de reflecție, de memorie și umanitate profundă.

Cam atât despre amalgam, vă las acum. Nu de alta, dar cu siguranță aveți un amalgam de gânduri. Sau treburi!?! Eh, nu contează, așteptăm Crăciunul!

Cu drag, din drag,

Mirela

Multumesc pentru vizită!