Ianuarie 2026 – un fel de jurnal

Bun găsit, prieteni! Iată-ne ajunși în cea de-a doua lună a anului 2026! Ianuarie s-a scurs încet (și sigur), cu ale sale ”oferte”. Sper că v-ați descurcat cu brio și v-ați bucurat de fiecare moment frumos. Pentru mine, cam așa a fost ianuarie ce tocmai s-a încheiat. Cu trări și mici bucurii, cu surprize, provocări și regrete… le-am dus pe toate, cum am știut mai bine.

Ca toată lumea. Așa mi-a venit ideea că aș putea și scrie, mai ales pentru o mai bună păstrare a mărturiilor. Un fel fe jurnal al primei luni și începutul celei de-a doua. Asta fiind și un apropo la ”cele mai terne, gri și fără importanță luni ale anului”.

Ianuarie a fost o lună destul de interesantă și, cu siguranță importantă. O spun din perspectiva evenimentelor, a sărbătorilor (sau sărbătoriților) lunii. Ziua de naștere a poetului iubit Mihai Eminescu, ziua Micii Uniri și de asemenea, ziua actorului Florin Piersic. Observați, nu am folosit cuvintele ”marele”, ”magnificul”, ”titanul” și așa mai departe. Pare- se că sunt depășite, perimate sau exagerate.

Ianuarie – o lună plină, deloc anostă

Însăăă, nu din astfel de motiv nu am folosit eu unul dintre cuvintele înșiruite. Prea puțin mă mai las afectată de hate-ul care oricum este prezent. Motivul meu este total diferit: nu aș fi știut care din aceste cuvinte ar fi exprimat mai bine ceea ce apreciez. Mă tem că nu există un singur cuvând care să exprime cu adevărat, pe deplin sentimentele mele. Ce iubesc eu la acești doi sărbătoriți ai lunii.

Și ar mai fi ceva, mult, mult mai personal. Există și al treilea sărbătorit al lunii ianuarie, pentru care sentimentele mele nu pot fi măsurate. Fără a avea legătură cu popularitatea sau talentul celor doi. Este însă una dintre cele mai dragi și iubite persoane din viața mea.

Așadar, pentru mine, luna ianuarie nu a fost deloc anostă, ci dimpotrivă. Plină de evenimente și motive de bucurie. Dar ce m-a ”mânat” pe mine în lupta cu condeiul (tastatura, desigur!), să scriu aceste rânduri? A venit dintr-un soi de supărare. Pe mine însămi, bineînțeles. Că am ratat să scriu de ziua poetului național, e una. Dar a mai fost ceva. Cum mi-a scăpat mie evenimentul desfășurat la final de ianuarie la Teatrul Național, nu pot să-mi dau seama.

Regretul lunii ianuarie

Știu, știu și eu primul răspuns la care v-ați gândit. Nu săriți, nu aruncați cu roșii, căci neatenția este prima sancționată. Deși sunt destul de atentă la tot ce apare pe canalele media și nu numai, s-a întâmplat să îmi ”scape”. Așa e în, tenis, proverbiala expresie a unui contemporan. Se mai întâmplă să avem și lipsuri. Ianuarie va mai fi, dar nu știu dacă și evenimente de acest fel…!

Regret însă foarte tare, deoarece s-ar putea să fi fost ultima ocazie. Să-l fi văzut live, acolo pe scenă pe Florin Piersic, pentru mine ar fi însemnat enorm. Pe scena și teatrul, care i-au fost nu doar locul strălucirii ci, a doua casă. Scena pe care a jucat, nu știu, poate sute de roluri. Poate mai multe, poate mai puține, nu despre asta este vorba. L- au elogiat, felicitat și gratulat oameni importanți, cronicari și critici (adevărați) din domeniu. Eu…

Aș putea spune și eu multe…! Fără a fi avizată, mă tem că nu contează. Evenimente de felul acestora însă rămân cu adevărat memorabile. Despre asta este vorba și aici, acum, în acest ”jurnal de ianuarie 2026”. Era ocazia perfectă să adaug încă o seară eveniment cu unicul Florin Piersic. Memorabilă cum au fost toate, dar mai ales prima mea întâlnire cu extraordinarul actor.

Întâlnire memorablă

Pe o scenă. Da, tot pe scenă. Acolo unde se întâmplă cele mai frumoase lucruri. Pentru actori și pentru spectatori. Undeva, pe o scenă care i-a fost loc de desfășurare a talentului împletit cu farmecul său. Am  urcat doar pentru a-i oferi un banal buchet de flori. Lui și partenerei sale. Emotivă peste limitele posibilului, roșie până în vârful urechilor să fiu lângă astfel de talente. Și frumuseți.

Cine eram eu? Nimeni important. Nimic mai mult decât o tânără din sutele de spectatori care aplaudau fără oprire. Dar el m-a tratat ca pe unul dintre cei mai importanți oameni. A glumit și mi-a spus că sunt frumoasă și talentată. Îmbrățișându-mă, devenisem și mai mică decât eram. M-a invitat la Teatrul Național și mi-a promis să facă din tânără speranță, o stea. În teatru.

Evident, nu l-am crezut. Teatrul nu este pentru oricine. Talentul nu este o promisiune, îl ai în ADN. Dar ce am trăit atunci, a fost nu doar unic ci o lecție. Care a venit exact atunci când trebuia. Pe care am învățat-o fără să o descifreze altcineva. Mi-ar fi plăcut ca în decursul anilor, de câte ori l-am văzut pe scenă, să îi pot mulțumi.

Februarie provocator

Știu că nu și-ar fi amintit de mine, câte alte asemenea scene nu s-or fi petrecut. Dar ar fi fost fair. Frumos. Așadar, iată, pot spune, acesta a fost marele regret al lunii ianuarie 2026. Și prima promisiune pe care mi-am făcut-o: dacă va mai apărea vreo oportunitate, să nu o ratez.

În comparație cu ianuarie, februarie a debutat mult mai provocator. A venit cu o intensitate mult mai, mmm, zguduitoare. Mai să mă dărâme. De parcă ar fi dorit să anunțe apropierea intrării în scenă a Anul Calului de Foc. Hei, dar vorba poetului ”… Bucuroși le-am duce toate, de e pace, de-i război…” Sănătoși să fim- aș adăuga-, că belele curg. :) Glumesc desigur, căci, ce ar mai fi viața fără glume, fără zâmbete și bucurie.

Sigur că nu m-am lăsat copleșită, doar dezamăgită. Mai mult de atât. Aș fi folosit alte cuvinte, ceva ce duce în zona de stare…, dar nu-mi stă în caracter. Nu mor caii când vor câinii, așa se spune, nu?! Ah, înțelepciunea asta a străbunilor! Cum se mai potrivește ea cu tot AI și toată inovația secolului.

Iubirea și sărbătorile dedicate

Râdem, glumim și e foarte bine așa. Ne face bine, sunt chiar terapii care ajută extraordinar. Le-am încercat și, parol, au funcționat. Bineînțeles, nu le-am inventat și nici studiat eu, ci prestigioși cercetători (englezi !?!- cine ați fi crezut?!!). Doctori, profesori-doctor, oameni care cu asta se ocupă și în care cred. Desigur, nu este subiectul nostru de acum, a fost ceva adiacent. Important de altfel, nu uitați asta.

Uite-așa ne-am îndreptat către alte sentimente frumoase. Cele mai frumoase de altfel, sentimentele de iubire. Nu mai încape nici îndoială, nici vorbă, februarie este luna iubirii. Bine ar fi să fie mereu sau cât mai des asemenea luni. Dar să știți că nu mă refer la inimioarele și dulcegăriile în exces. Vorbesc despre sentimentul în sine. Atât de nobil și frumos, atât de bine descris de poeți, cântat de artiști.

Mai în glumă, mai în serios, am spus-o în câteva rânduri. Februarie a fost numită astfel numai pentru a fi scoasă din anonimat. Este sau nu adevărat, certitudinea este aceasta: avem sărbători care ne amintesc să iubim. De acord, nu avem nevoie de o zi anume (sau două în cazul nostru!:)) pentru a sărbători. O putem face zilnic – aveți totuși grijă să nu exagerați, căci există o măsură în toate- sau ori de câte ori dorim. Simțim.

Poți cumpăra cadouri economisind

Însă, nici nu putem spune că este ceva rău în asta. Uneori uităm, de noi și de cel drag. Alteori suntem atât de prinși în ale vieții încât nu rămâne timp și pentru noi. Și iarăși invoc înțelepciunea longevivilor, seniorilor. Aveau ei o măsură în tot și toate, în simplitatea și lipsa tenhicii și tehnologiei inovatoare.

Știau să muncească, să se distreze, să se odihnească și să iubească. Da, da, chiar știau. Și aveau și zi de sărbătorit. Era Dragobetele- sărută fetele. Pentru că, iubirea este complexă, dar nu coplicată. Dacă nu o complicăm noi. E destul de greu să ne abținem, avem o înclinare deosebită către a complica lucrurile simple. Cu bune și cu rele, suntem aici, în prezent. În februarie, luna iubirii.

Avem Valentine’s Day și Dragobete, zile de care ne putem bucura pentru a ne aminti că suntem iubire. Nu e nevoie să complicăm lucrurile, nici să cheltuim mai mult decât ne permitem. Mici atenții, bine alese, cumpărate cu cap, astfel încât să și economisești, fac diferența. Sau, mai bine spus, este esența.

Profită de cumpărături și economii în același timp

Iubirea nu se poate cumpăra. Dar vorba cuiva cu experiență de viață, o poate întreține.:) O altă glumă. Închei prin a lămuri ce am vrut să spun prin a cumpăra cadouri inspirate și a economisi în același timp. Vă dau câteva coduri de reducere și linkul către platforma de pe care puteți cumpăra cu cashback, CashClub.

Folosește linkul: https://cashclub.ro/creeaza-cont?ccref=9Zt5nS0q  

creează cont gratuit

apoi alege ce dorești să cumperi.

Exemple coduri produse cu reducere:

Magazin Vivantis – am descoperit cadouri la prețuri bune – link: https://cashclub.ro/shop-redirect?cashclub_pending_redirect=www.kqzyfj.com/click-100522249-12433160-1527080063000?sid=?sid=9Zt5nS0q

Folosește codul PARFUM20 când finalizezi comanda- vei avea reducere și vei primi cashback6% în contul tău

Magazin Trandyol – cod MEN20; cod LATTAFA20; – link: https://cashclub.ro/shop-redirect?cashclub_pending_redirect=ty.gl/q7ih50ifm8

Cu bucurie și drag, 

Mirela

Mulțumesc pentru vizită!