• 33

    Be special! 

                           I am special!

                                         I’m in love!

     

     

      Astăzi este o zi specială.

    Pentru mine, pentru noi, este o zi pe care o facem să fie specială în fiecare an, transformând-o într-o sărbătoare, sunt 33 de ani de bucurii, obstacole, împliniri și realizări, trăiri, dureri, absolut toate sentimentele, așa cum sunt în viață, dar cel mai important, sărbătorim că suntem împreună!


    Aud deseori vorbindu-se despre căsniciile lungi ”că sunt monotone, că intervine rutina, că iubirea nu mai există, aceasta dispărând după 3 ani” și imediat mă duc cu gândul la noi, caut în spatele celor 33 de ani.

    Ce văd, fără subiectivism, imparțială și corectă chiar, este un tablou complet diferit: Iată că noi ne spunem și acum”te iubesc”, văd cum ne cuprinde emoția revederii după o absență mai mare de 24 de ore a unuia din noi,  ne place încă să ne surprindem unul pe altul cu mici/mari gesturi de tandrețe sau ne facem bucurii.

    Mai văd dăruire, loialitate și iubire, văd prietenie, dragoste, dedicare, respect.

    Sunt mandră să spun ca am lângă mine un OM adevarat!

    Un om care știut să mă susțină, să-mi fie alături mai ales în momentele grele, care a știut sau a învățat că iubirea înseamnă și înțelegere, că este echilibrul între ”nebunia tinereții” și înțelepciunea maturității. Am învățat împreună, uneori din mers, despre responsabilități noi, despre roluri noi, despre viață cu părțile ei bune sau rele.

    Că respectul înainte de toate, apoi iubirea, iubire simplă și complicată în același timp, înțelegerea, fac parte din lista ”ingredientelor” pentru a nu pierde ceea ce ai construit, pentru a îmbogăți relația.

    Când pornești de la o fericire gen al ”nouălea cer”, cu pat acoperit de flori (la început de drum, acum treizeci și …de ani) și ajungi la lovituri primite de la viață, iar el este (tot) lângă tine, făcând gesturi menite să te facă a înțelege că viața este frumoasă, că ai motive să mergi mai departe, surprinzându-te cu flori proaspete și bilețele cu „te iubesc”, sau complotând cu copiii o ieșire în oraș, o întâlnire cu prietenii, despre ce este vorba?

    Acum știm să trăim cu intensitate orice moment, să ne împărtășim succese sau eșecuri, să împărțim totul, să călătorim, să sărbătorim să prețuim ce avem, să iubim, să mulțumim pentru fiecare zi de viață și să ne (re)îndrăgostim câte puțin din nou.

    Concluzia: da, există iubire în 10, 20, 30… n  ani!
    La începuturi, când totul este bine, frumos, când nu vezi defectele, cu ochi de îndrăgostit ce ești, poți spune, da, suntem fericiți, ne iubim;
    când timpul lucrează și pe lângă problemele inerente apar adevăratele provocări, lovituri, atunci ai cu adevărat ocazia să cunoști omul de lângă tine, atunci știi cu adevarat dacă este iubire ceea ce trăiești, sau doar o amăgire!
    Este simplu, este complicat?
    Este adevarat! 
    Este așa cum simți, cum alegi să vrei.
    Eu pot afirma că mă consider iubită, înțeleasă, împlinită și pentru asta sunt recunoscătoare, mulțumesc! Destinului, divinității, planetei, mie, lui.
    Să avem sănătate, sa ne iubim, înțelegem, respectăm, încă… nu știu cât să spun; cât o fi sa fie (muuulți) ani!!!

    Deci, fiți speciali! Iubiți-vă mult!

    MM

    Rate this post

    Categories: Experiențe

    Lasă un răspuns

    Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.