• Știi să spui ”te iubesc”?

     

     

     

     
    Te iubesc copilul meu!

    Tu cat de des spui ”te iubesc”?
    Te iubesc copile! 
    Te iubesc mama, tata, prietene….!

    Ma tot intreb  daca spunem ”te iubesc” copiilor, parintilor, celor care conteaza si chiar avem sentimente de exprimat pentru ei.
    Stim sa o facem?
    O facem, am facut-o?
    Esti curios sa afli cate ceva despre acest subiect?
    Te invit la o discutie/destainuire.

    In copilaria mea nu am auzit prea des, a se citi deloc, spunandu-se cu glas tare si raspicat ”te iubesc”.
    Poate pentru ca se considera o slabiciune din partea celui care ar fi facut-o.
    Sau poate datorita vremurilor mai austere. Greutatile vietii, rigurozitatea si austeritatea din acele timpuri, toate la un loc?
    Nu stiu sa-ti spun exact care sunt cauzele.
    Spun doar ce am simtit din propria mea experienta, din viata.

    Am perceput dragostea parintilor mei ca pe ceva care nu trebuie aflat.
    Nu trebuia sa stiu eu asta.
    Probabil din teama de a nu li se stirbi din autoritate, doar in somn le simteam sarutarile si mangaierile parintesti, duioase.
    Si imi faceau bine. Imi dadeau siguranta in primul rand.
    Ma iubeau dar nu-si manifestau sentimentele.
    Stiam in sufletul meu ca ma iubesc dar din teama de a pierde si ce aveam, nu suflam o vorba.
    Deci, ca un secret ce trebuia bine pastrat, cam asa ceva.

     

    Tie ti-au spus parintii ca te iubesc?

    Am crescut cu perceptia ca aceste cuvinte au o mare greutate.
    Ca implica o foarte mare responsabilitate, constientizare.
    Cred ca chiar o teama de a folosi aceste 2 cuvinte.
    Teama ca nu stiu cand si cum trebuie sa le folosesc. Citeste despre temeri aici
    Ca atunci cand ai o interdictie.
    Daca ai intrebarea pe buze 😛 ”cum am procedat cand a venit vremea iubirii” iti raspund:
    Am folosit cuvintele, insa cu greu si destul de rar.
    Am specificat insa la inceput ca abordez tema in relatia cu copii, parintii, oameni dragi.

    Nici eu nu le spuneam parintilor ca ii iubesc.
    Nici copil fiind, nici om mare.
    Parca mi-ar fi lipsit din vocabular aceste cuvinte.
    Parca durea daca le-as fi folosit.

    Parinte la randul meu, mi-am dorit sa nu fac greseli, sa nu fac diferente, sa fac mai mult si mai bine decat ai mei parinti.
    Fara scoala de mame/parinti, cu job full-time, am incercat sa invat din mers cu ce se mananca meseria de parinte, dar mai ales, sa fiu unul bun.
    Imi iubeam copii mai presus de mine, mai presus de orice pe lumea asta.
    Ii mangaiam, ii sarutam, ori de cate ori simteam, nu doar in somn. Faceam ceea ce nu facusera parintii mei.
    Credeam ca este suficient.
    Dar nu le spuneam si ca ii iubesc.
    Nu realizam nici atunci, ca de fapt asta imi lipsise si mie.

    Credeam ca trebuie sa dovedesc, ca faptele vorbesc si nu vorbele.
    Ca este suficient sa-i mangai, sa-i sarut, sa-i apreciez atunci cand este cazul, sa fac lucruri.

    Eram atat de mandra de ei, dar de frica de a nu gresi in educatia copilului, am considerat normal si suficient cum procedam.
    Doar sufletul meu de mama stia si intelegea cat ii iubeam, ca erau ratiunea mea de a trai, ca erau pe primul loc in toate ierarhiile din lume.
    De ce nu le spuneam si ca ii iubesc?

    Cum sa le spui asta? Daca si-o iau in cap?
    Iti suna cunoscut?
    Si mie.

    Dar sentimentele sunt atat de patrunzatoare, de binefacatoare atunci cand le exprimi.
    Ce bine ar fi sa stim sa facem ce trebuie si la timpul potrivit!
    Sau cu alte cuvinte, bine ar fi sa ne nastem invatati!
    Ca parinte ai vrea sa ii calauzesti pasii copilului tau pe rumul cel mai bun.
    Ai vrea sa faci in asa fel incat respectul sa fie castigat, sa fii cel mai stralucit parinte, iar el cel mai stralucit copil.
    Ai vrea sa stie cat inseamna pentru tine si sa simta intensitatea iubirii ce i-o porti.
    Dar cum o poate sti toate acestea fara a-i spune?
    Vrei sa stii cam cum am inteles eu lucrurile?
    Ramai cu mine.

    Dupa prima lovitura dura primita in viata, am inceput sa inteleg ca exista posibilitatea de a nu mai putea sau a nu mai avea cui spune te iubesc.
    Si asta a  durut! Rau!
    De multe ori privind in urma, ai senzatia ca ai facut totul cum trebuie.
    Totusi trebuie foarte bine cantarit si analizat. Daca sunt lucruri pe care ar fi trebuit sa le faci altfel, constientizeaza-le, asumati-le si vezi daca le poti face macar pe ultima suta.
    Nu trece peste ele eventual doar cu  regrete.

    Intr-un tarziu, cam tarziu, dar nu prea tarziu, am invatat ca sentimentele trebuie exprimate.
    Ca este necesar sa le exprimi.
    Nu doare, nu stirbeste nimic, nu este nimic rau.

     

    Revin la tine, prieten cititor si te intreb daca putem invata de la copii?
    Cred ca da. De fapt sunt convinsa.
    Daca esti o persoana deschisa, tot ce este bun si poate fi de ajutor, poti invata, indiferent din partea cui vine ”invatatura”.
    Right?

    Daca ramai blocat in sintagme gen ”nu ma inveti tu pe mine; eu te-am facut pe tine, nu tu pe mine”, etc e ca si cum ai refuza sa evoluezi.
    Ca dupa noapte vine zi, dupa ploaie iese curcubeul!
    Pot sa-ti spun ca eu am invatat de la copii.
    Am invatat de la ei de exemplu, sa spun ‘‘te iubesc”!
    Si o fac!
    Nu mai am temeri! Nu-mi mai este frica sa o spun.
    O spun copiilor, parintelui ramas, o spun tuturor celor pe care ii iubesc cu adevarat!
    Daca as putea da timpul inapoi, as face-o, dar cum nu se poate, ma folosesc din plin de prezent si viitor.

    Sentimentele sunt atat de patrunzatoare, de binefacatoare atunci cand le exprimi.

    Ceea ce simti este important, imi vei spune.
    Asa este, asa am crezut si eu.
    Dar atunci cand ii si spui copilului, parintelui, fratelui/surorii, etc, un ”te iubesc” se intampla miracole.
    Da putere, incredere, siguranta si chiar vindeca!

    Cand ii spui copilului ca il iubesti, se lumineaza, se deschide. Cuvintele patrund in sufletul lui facandu-l mai frumos!
    Cand ii spui parintelui tau ca il iubesti, fii putin atent, ai sa vezi ca tonul este altul, bucuria ii insenineaza chipul, uita de dureri.
    Incearca drag prieten si tu daca nu ai facut-o pana acum, sau ai facut-o foarte rar.

    Nu este suficient sa simti.
    Cuvintele, exprimarea vin sa intareasca sentimentele. Le imbraca!
    Le traduc, le fac intelese.

    Iti marturisesc ceva: daca simteam ca este greu sa spui/folosesti aceste cuvinte atunci, acum cand le folosesc inteleg exact si greutatea si importanta lor.
    Daca atunci credeam ca nu le-am folosit  pentru ca nu eram sigura, sau pentru ca nu stiam sa spun ”te iubesc”, acum stiu ca  nu trebuie aruncat pur si simplu din cand in cand, la intamplare.
    Este nevoie sa le cunosti exact importanta.

    Sunt ca un balsam atat pentru cel care le foloseste cat si pentru cel care le primeste.
    Este adevarata terapie.

    Be honest with you!
    O spui cu drag, o spui din suflet. 
    Pana nu este prea tarziu.

    Indrazneste! Foloseste-le atunci cand simti cu adevarat, dar foloseste-le!

    Daca te gandesti ca poti face asta asa, gratuit, de amorul artei, cum se spune, mai bine nu o face!
    That’s it!

    Fiti iubiti!

    Daca consideri ca articolul a fost util, distribuie-l sa afle si prietenii tai.

    By MM

    Felicitări pentru că ai citit articolul.
    Dacă consideri că articolul a fost util, distribuie-l să afle şi prietenii tăi.
    Rate this post

    Categories: Experiențe

    Etichete: , , ,

    Lasă un răspuns

    Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.