Povești și gânduri din locuri însorite: Tenerife

Bun găsit! Povești și gânduri din locuri însorite: Tenerife. Noul an și-a intrat bine în drepturi, nici nu știu când s- a scurs deja jumătate din prima lună. Zile numai bune pentru unii dintre noi să se plângă de simptomele “post vacanță”  sau “post- sărbători”. Ar fi interesant de aflat care sunt opiniile voastre despre acest subiect.

Până atunci însă, pentru puțină “înviorare” propun să evadăm puțin (imaginar) în locuri exotice, cu temperaturi de peste 20 de grade. Deși ar trebui să fim recunoscători (nu știu cui!) că nici la noi nu a fost o iarnă foarte aspră, dintre cele de altădată.

Cu alte cuvinte, vreau să spun că gândurile îmi sunt la alte locuri, unele cu vreme blândă, caldă. Înclin să cred că aș găsi mulți fani care ar putea face parte din acest “club”. Știu, îmi veți atrage atenția că mă contrazic și îmi stă gândul la vacanță, dar vă asigur că nu voi cădea în această capcană. Știți de ce? Pentru că mie mi-ar plăcea să și muncesc într-un astfel de loc, să locuiesc efectiv, nu să duc o viață de dolce for niente.

Povești și gânduri din locuri însorite: Tenerife

Ce să spun? nu mi-ar displăcea nici acest stil al italienilor. Totuși, cel mai probabil aș avea nevoie de ceva timp pentru adaptare. :-P.  Nu-i lucru ușor să treci de la o viață agitată ca a noastră, la proverbiala leneveală. Mărturisesc că nu am fost încă în Italia, dar figurează pe lista mea de destinații și voi afla exact despre ce este vorba. Promit să vă povestesc și vouă! Acum, câteva povești despre alte locuri minunate.

Deocamdată, locurile la care îmi zboară gândurile sunt cele în care am fost: Tenerife. Vă imaginați cum ar fi să trăiți într-un loc cu 23- 27 de grade, fără umezeala care afectează organismul? Să te obișnuiești cu briza oceanului jucându-ți în păr și picioarele gâdilate de nisipul fin, sau mai puțin fin?  Să te trezești și să adormi cu melodia valurilor? Să stai printre oameni pentru care parcă nu contează timpul, problemele, etnia, sau vârsta, ci doar clipa trăită și recunoștința. Bucuria de a trăi, recunoștința de a fi.

Recunosc, am făcut acest exercițiu și mi-a plăcut rezultatul. Ne spunem mereu unii altora că fericirea stă în lucruri mărunte dar prea rar, spre deloc, o spunem nouă înșine. Sau, dacă o spunem, nu o luăm în serios și facem în continuare ce știm mai bine: ne amăgim că va veni un timp când ne vom lua pauză și vom “trăi fericiți”. Oameni buni, nu-i decât o amăgire! Ah, dacă am înțelege lucrurile acestea din timp, dacă le-am  vedea cu ochii prin care le vedem târziu. Uneori mult prea târziu !!!

Povești și gânduri din locuri însorite: Tenerife

Lecțiile pe care mi le-a oferit viața au fost diferite, multe și nu întotdeauna plăcute. De altfel, așa cum i se întâmplă fiecărui om, nu mă diferențiez în niciun fel,  dar îmi place să cred că am învățat din fiecare lecție câte ceva.

Despre ultima mea călătorie în Tenerife v-am vorbit foarte puțin și nu pentru că nu aș fi avut ce spune sau că mi-am schimbat opiniile. Nici vorbă! S-a întâmplat însă ceva, o lecție a vieții din care am înțeles (și) mai clar cum stă treaba cu fericirea din lucruri mici. Despre acestea vreau să vă povestesc.

În prima seară petrecută pe insulă, la restaurantul ales să mâncăm, am întâlnit (și) mulți oameni cu vârste respectabile. Se cânta, se mânca, se bea, era o atmosferă destinsă, așa cum se întâmplă de obicei pe insulă. Noi doi ne bucuram și savuram mâncarea comandată, din când în când fredonând melodiile din repertoriu. Savuram totul, dar eram cumva “cu noi” și “ale noastre”.

Apoi, au auzit cum protagonistul programului artistic salută în diverse limbi, după care dă drumul unei melodii reprezentative/imnul țării respective. Oamenii se ridicau, cântau și ei, aplaudau,  se crea o atmosferă deosebită. Ne-am întrebat ce-ar fi dacă ar striga România și cum ar reacționa românii aflați pe insulă. Las la latitudinea voastră răspunsul.

Momentul declicului a fost însă când oamenii au început să cânte și să danseze în șir, de parcă erau niște adolescenți. Fără frica de ridicol, fără prejudecăți de genul “sunt prea bătrân”, “sunt îmbrăcat nu- știu- cum”, “râd prea tare” sau “mă fac de râs”. Oamenii aceia știau să se bucure de clipa aceea creată în acel loc, se simțeau bine și era tot ceea ce conta.

Indiferent de țara de origine, limba vorbită sau mai știu eu ce alte motive născocite. De fapt, demonstrau că suntem atât de bătrâni cât ne dăm voie să fim. Și- atunci, m-am întrebat: noi ce așteptăm pentru a trăi momente ca acelea? Să ajungem la vârstele lor respectabile? Și dacă nu mai ajung(em)? Viața este imprevizibilă: azi ești, mâine, nu se știe.

Povești și gânduri din locuri însorite: Tenerife

Din acel moment am început să văd altfel lucrurile, să înțeleg că prioritatea zero este să trăim, nu să mimăm. Să ne bucurăm unul de altul, de faptul că ne avem unul pe altul, de fiecare dans în doi, de fiecare cafea băută împreună, etc. Acestea sunt “lucrurile mărunte” care alcătuiesc fericirea.

Tot atunci, am descoperit un alt restaurant prin fața căruia treceam zilnic, unde se cânta muzică country. Era un alt loc unde, seară de seară veneau oameni de diverse vârste pentru o bere, dans, muzică, mâncare, distracție, relaxare etc. Pentru trăire!!!

Cu aceeași detașare, cu aceeași bucurie și voioșie, în acel restaurant -terasă, se dansa și se auzeau râsete. Se auzea glasul vieții trăite! Mi s-a părut extraordinar cum se strângeau oameni din toate colțurile lumii făcând nevăzute orice bariere. De parcă fiecare clipă era o sărbătoare: dansau, râdeau cu poftă, cântau, spuneau glume. Cu detașare, cu nonșalanță, cu fericire!

Vacanța aceea a fost diferită și asta s-a simțit și s-a văzut pe chipul nostru, în ochii noștri. Ne-am relaxat și am luat lucrurile mai ușor, ne-am acordat mai mult timp de calitate, ne-am bucurat de fiecare zi, de fiecare lucru “mărunt”. A fost fericire, la pachet cu celelalte beneficii ale vacanței în Tenerife.

Pentru că Tenerife nu este doar o destinație de vacanță. Este un loc cu efecte asupra sănătății, calității vieții. Recomandarea mea este să ajungeți pe această minunată insulă, măcar în vacanță. 

Sunt curioasă să aflu dacă și voi aveți locuri care au lăsat astfel de efect asupra voastră. Dacă abia așteptați să ajungeți din nou în acele locuri. Tenerife este unul dintre ele? Cu siguranță comentariile voastre vor fi cele care mă vor lămuri. Le aștept cu drag!

Până data viitoare, prețuiți fiecare clipă de viață și trăiți frumos, intens!

Uniqueby MM

Dacă v-a plăcut povestea, mai poftiți! Și, share-uiți!