Salutare, dragilor! S-a tot spus despre anul de grație în care ne aflăm, că este unul ciudat. Cu delicatețe spus, căci într-o exprimare brutal de sinceră, i s-ar potrivi ”nebun”. Am subscris în totalitate, pentru că fix așa l-am simțit. Iar asta s-a putut observa și din articolele mele, povești de toate felurile.

Povestea SuperBlog – Storytelling la puterea SB 25

Dar, nu mă plâng! În toată nebunia s-au întâmplat și lucruri bune, frumoase. Povești de tot felul pe care vi le-am împărtășit întotdeauna cu drag. Căci, nu-i așa, chiar și cu sentimentul că nu mai e loc de povești, acestea sunt peste tot. Povești sunt chiar și în război, numai că sunt povești triste.

Iar noi nu ne dorim astfel de povești! Nici să le trăim, nici să le scriem. Tocmai de aceea, odată atins subiectul poveștilor, vreau musai să vă spun una drăguță. Mi-aș dori să fie și veselă, pentru că un zâmbet face bine oricui. Dar nu întotdeauna reușim să ajungem la inima cititorului prin cu povestea noastră.

Am spus ”o poveste”?!? De fapt sunt două. Pentru început, povestea de succes. Este povestea începută cu 14 ani în urmă și continuă. Iar longevitatea nu este singurul aspect de admirat.  Ar mai fi și poveștile scrise de două ori pe an, ediție de ediție, de oameni creativi strânși în jurul platformei SuperBlog.

Povestea SuperBlog

Cred că deja ați intuit despre ce este povestea. Pentru siguranță, o voi spune explicit: povestea SuperBlog. Competiția care în septembrie 2022 ”împlinește” 25 de ediții. Ediție aniversară, care cum poate fi altfel, decât de poveste (și povestit)?

Ei bine, eu nu voi vorbi despre istoria Superblog. Au făcut-o alții iar eu nu vreau să vă plictisesc, în cazul în care mă veți citi. De aceea mi- am propus să vă spun povestea mea- a doua poveste-, cea haioasă. În stilul deja cunoscut: pornind de la o întâmplare (sau experiență) reală.

Dar, înainte să trecem la povestea mea, trebuie să vă mai spun ceva. Poate v-ați întrebat de ce m-am tot învârtit în jurul poveștilor. Mai ales, că dincolo de povestea de succes, SuperBlog este despre competiție.

Storytelling la puterea SuperBlog – ediție aniversară

Motivul este simplu pentru cei care deja au aflat despre înscrieri, probe, sponsori etc. Pentru ceilalți cititori sau doritori de participare, voi explica.

Ediția aniversară SuperBlog cu numărul 25 lansează o nouă provocare:  Storytelling la puterea SuperBlog. Adică, povești creative care să convingă deopotrivă juriul și cititorul (sau eventualul cumpărător).

Povestea mea Superblog

Și acum, povestea mea. Septembrie 2017 a reprezentat momentul în care am auzit despre platforma competițională de blogging. Atunci am scris primul articol cu care m-am înscris în ediția de toamnă SuperBlog. 

Nu știam prea multe nici despre povestea SuperBlog, nici despre competiția reală de bloggeri. Nici măcar despre blog și blogging. Dar asta este altă poveste.

Gala Superblog 2019

Comunitatea Superblog

Credeam, ca și acum, în omenie, în creativitate și sinceritate. Pe scurt, în oameni talentați și interesanți cum sunt bloggerii. Inevitabil, avidă de cunoaștere, am dat buzna, cu la fel de multă încredere (și naivitate :)), în comunitatea SuperBlog.

Aici, am dat peste bloggeri cu experiență, care știau cu ce se mănâncă bloggingul și competiția, cu tot ce presupune aceasta. Păreau că se știu de o viață, că sunt prieteni la cataramă și știu exact ce se va întâmpla la fiecare probă. Discutau între ei cu o lejeritate și abilitate dezarmantă despre juriu  și jurizare, despre note și sponsori.

Blogger & povești

Ah, și ce îmi plăcea! Glume, înțepături fine, discuții elevate … oameni ai literelor- îmi spuneam. Timid, am început să intru în vorbă cu ei, spunându- le și câteva cuvinte despre mine. Mă cam blocasem.

Mă părăsise și ultima picătură de inspirație și nicio povestioară mică-mică, nu-mi venea în minte.

Și, am spus-o pe aia (sinceră de altfel): ”îmi plac oamenii, deschiderea …” bla-bla. Iar răspunsul instant a fost ”bloggeri nu sunt oameni”. Paranteză: Hei, sper că sunteți pe recepție și voi cei (doi) care mi-ați servit replica. :) Închid paranteza.

Bine, atât de inocentă (a se citi ușor de păcălit) nu eram nici eu. Recunosc însă, mi-au  tăiat elanul și ceva din curajul nebunesc (inconștiența) cu care mă înscrisesem. Iar în timpul competiției a oscilat de la o extremă la alta.

Prima mea poveste, punctul de plecare

Povestea SuperBlog de atunci, prima mea poveste SB a fost marcantă pentru drumul care a urmat. A însemnat mai mult decât locul pe care l-am ocupat, în ierarhia fiecărei ediții la care am participat. Mai mult chiar și decât premiile pe care le-am câștigat. Am învățat enorm, am trăit experiențe extraordinare.

Mă înscriu la SuperBlog!

A fost punctul de plecare cu adevărat în blogging, o spun fără ezitare. Hei, dar povestea are și un sfârșit. Ideal, ar fi unul fericit. Pot intui că finalul poveștii de astăzi va fi fericit. Sau așa simt în timp ce veți citi, deși cred că nu este cazul să o mai spun, că mă înscriu la ediția aniversară SuperBlog nr. 25.

De ce mă înscriu? Aproape că nu știu să spun exact, de ce o fac. Cred că e puțină dependență, puțină curiozitate, puțină dorință de adrenalină … și câte puțin din multe altele.

Despre cât de fericit va fi finalul poveștii pe care o voi scrie în încheierea ediției, nu pot spune nimic. Deoarece, oricât de tare ne-ar plăcea să scriem povestea perfectă, nu se va întâmpla. Nu pentru că nu sunt oameni extraordinari, talentați, creativi și așa mai departe. Nici vorbă! Ci, pentru că nu există perfecțiune!

Promisiuni de final

Prin urmare, fără doar și poate, vor fi povești grozave. Eu, îmi voi da silința să fiu pe aceeași lungime de undă cu juriul și cu cât mai mulți dintre voi. Va fi nevoie de inspirație și abilitate, pentru a integra produsul (tema dată) cât mai bine în povestea scrisă.

Și nu în ultimul rând, am nevoie de susținerea și încrederea voastră. A celor care ajungeți aici întâmplător sau a celor care mă citiți în mod obișnuit. Mulțumesc! În schimb, promit să ne distrăm și să scriu povești cât mai frumoase! ” … Și, am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea mea! …” 

Până data viitoare, credeți în povești! 

Cu drag, MM

Poveste scrisă pentru înscrierea la SuperBlog 2022