Bun găsit, dragilor! Informal, a venit  Măria Sa, Toamna. September. Informal, September 1 adaugă încă un trandafir (sau tuberoză, crizantemă etc.) la buchetul vieții. Still unofficial, încă un an de când mi-am întâlnit jumătatea. But, no,  these are not the most important things. Important este ceea ce trăim și cum trăim. Sau să știm să trăim, date fiind circumstanțele, vremurile pe care le trăim.

September, again and again

Deunăzi eram surprinsă de lipsa ușoarei nostalgii caracterictică anotimpului. Altfel preferatul meu. Dădeam vina pe caniculă și pe lipsa ieșirilor în aer liber. Ei bine, m-am înșelat. În toate privințele. Pe de o parte, nostalgia m- a lovit în plin, odată ce mă apropiam de ora zero. Cu cât mă apropiam de primele ore ale lui september. Again and again, September morn…! E luna mea. Luna noastră.

Îmi place să-l numesc ”September”, cu gândul la ”September morn” (Neil Diamond). Iată că am ajuns și în acest september! Cel în care Bunuțul ne-a ajutat să adunăm ani împreună. Frumoși, buni, grei, spectaculoși, frumoși, interesanți…și cum vă mai puteți imagina viața unei perechi.

Și, uite-așa și-a făcut loc nostalgia în sufletul meu. S-a strecurat ca o rază de lună din asta plină, mare, luminoasă care pare să mă privească. E o nostalgie plăcută, care mă bucură, care mă duce cu gândul la recunoștință și sărbătoare.

September – motiv de sărbătoare

Am convingerea că merită să sărbătorim. Nu, nu sunt deloc subiectivă, nu sunt genul care o ține într-o petrecere. Chiar avem ce sărbători. În concepția mea, anii adunați au fost așa cum am enumerat mai sus: cu de toate. Și nu regret nimic.

Iubirea, respectul, înțelegerea, încrederea au învins. Iar asta se traduce  cum numai noi știm. Sentimentul însă vine din concluzia clară, fără drept de echivoc: Nimeni nu poate trăi în locul tău. Indiferent de acțiuni, de alegeri etc. Ești singurul care își trăiește propria viață. Mănunchiul de vise, împliniri, eșecuri, de toamne stau mărturie. Buchetul de flori de September.

September is here! Și, iată, nici temperaturile nu au mai fost de speriat. Cu alte cuvinte, m-am înșelat și în acestă privință. Atunci când am spus că doar pădurea îmi amintește că toamna e atât de aproape. Septembrie nu s-a dezmințit și și-a făcut debutul cu mantia lui colorată. A fâlfâit puțin și câteva grade bune au dispărut din termometre. Cu toate astea sau mai ales cu toate astea, cum să nu-l iubești?

O nouă etapă, oportunități

Fără subiectivism, cred că septembrie este iubit pentru tot ceea ce este. Ceea ce oferă. Este un nou început. Pare să fie luna care îndeamnă la deschidere. Trecerea la o nouă etapă a planurilor minuțios alcătuite: punerea în practică.

Iar în ceea ce mă privește, realizările de până acum ale acestui an nu au fost deloc pe gustul meu. Dar, le accept și mă pregătesc să le primesc pe cele mai bune. Cele importante, remarcabile, oportunități ce vor veni odată cu al meu September. E al meu, cu tot ce mi-a adus în bucata mea de viață de până acum (formula preferată și deja consacrată).

Bune, rele, acceptabile. Le-am primit fără drept de apel. Cum spun adesea, viața nu este zugrăvită în roz. Așadar, l-am întâmpinat pe acest September again and again. Cu deschidere și împăcare! Cu recunoștință și blândețe. Bineînțeles, îl rog (și mă rog!) să fie blând la rândul său.

Debut promițător

Debutul și l-a făcut neașteptat de bun! Să fie de bun augur?!? Așa să fie. Eventual într-un crescendo, că tot a început Festivalul Enescu. Despre care, apropo, nu așteptați să scriu în acest an, deoarece nu am primit acreditare. Dar, faptul este deja trecut în contul lui august, ultima lună de vară. Din dragoste pentru muzică, artă și frumos, voi publica comunicatele pe paginile de facebook.

So, I’m ready for you, my September! Deja am adjudecat, deci please: be kind, be special, be Unique! Eu sunt pregătită și te voi iubi oricum, dar ceva mai mult dacă te vei dovedi așa cum te simt. La sfârșit, voi spune prietenilor mei cum te-ai descurcat. Până atunci, haideți să ne continuăm viața cum știm mai bine, dragilor.

Spre exemplu, propun să vă invit la o dulceață de pepene galben. Am tot spus despre această delicatesă, am pus chiar și fotografii. Reacțiile au fost multe și dintre acestea, un procent semnificativ exprima uimirea și curiozitatea. Ei bine, dulceața de pepene galben este unul dintre preparatele deosebite. Dar nu greu de pregătit. Deosebită în sensul de fină, de, delicatesă.

Dulceață de pepene galben

Dulceața de pepene galben am început să o prepar doar de câțiva ani. Iar prima oară când am făcut dulceața de pepene galben am făcut-o oarecum de nevoie. Aveam 2 pepeni galbeni care nu îmi plăceau prea mult, dar nu mă înduram să îi arunc. 

Trebuie să știți asta despre mine: nu risipesc, nu arunc alimente sau mâncare. Am un fel de cult în ceea ce privește acest aspect. Drept urmare, găsesc soluții pentru a întrebuința cât pot de bine și cât se poate din alimentele din cămară.

Bun. Odată lămurit acest lucru, pot continua povestea dulceței de pepene galben. Bineînțeles, îmi trecuse pe la urechi câte ceva despre dulceața de pepene. Dar habar nu aveam cum se prepară. Îmi imaginam că e ceva complicat, deloc la îndemână. Totuși, nefiind genul care abandonează din start, am început să caut informații, rețete, trucuri.

Rețetă inspirată

Desigur, nu oriunde, ci undeva, la cineva în care am încredere. Probabil știți deja, majoritatea rețetelor și sfaturilor despre rețete și preparate mi le iau de la Gina Bradea. Prin urmare, pe site-ul ei am căutat și rețeta de dulceață de pepene galben. Înarmată cu răbdare, speranță, dar și cu ceva strângere de inimă, m-am apucat de treabă.

Și tare bine m-am simțit când am încercat ce a ieșit! Fină, aromată, delicioasă! Ah, September! Te pot asocia dulceții, aspectului și chiar consistenței acestei dulceți! Una dintre bunătățile din cămară care încep să se adune din septembrie.

Totuși, mi s-a părut un pic cam dulce. Doar mie, căci restul familiei nu avea această problemă și nu mai prididea cu laudele. În fine, având și ceva probleme de sănătate, mi-am propus să aduc ceva ajustări rețetei inițiale. Dar, atenție! A nu se citi sau înțelege că rețeta inițială nu este în regulă.

Personalizarea rețetei

În nici un caz lucrurile nu stau astfel. Ce spun eu aici, e doar că am personalizat rețeta inițială. Ceea ce de altfel face fiecare gospodină. Se știe doar, nu sunt două preparate pregătite de doi oameni, la fel. Și în acest caz, pur și simplu am adaptat rețeta gustului și nevoilor mele. Și ale familiei. Așadar, următorul an am făcut din nou dulceața de pepene galben.

Cu cât exersezi, cu atât rezultatul este mai bun. Însă, la mine era o nouă încercare expusă emoțiilor, deoarece aduceam modificări. Spre bucuria și uimirea mea, dulceața mea de pepene galben a ieșit grozavă. De atunci, dulceața de pepene galben a devenit must have-ul din cămara noastră.

Ingrediente

Iar culoarea poate fi inclusă în paleta lui september. În plus, nu mi se pare costisitoare și nici greu de făcut. Iar eu ador pepenele galben! Pentru dulceața de pepene galben avem nevoie de:

1 kg pepene galben tăiat bucăți (miezul),

750 gr zahăr (sau zahăr brun),

zeama de la 3 lămâi

200 ml apă.

Pepenele galben cel mai bun este cel care răspândește mirosul ca un parfum bun. Cu excepția celor mai zemoși, după care nu mă dau în vânt, aleg pepenii copți bine. Pe cei crăpați, dar și cei din … al meu september.

Preparare

Curățăm pepenele de coajă și de semințe, și îl tăiem cuburi. Peste bucățile de pepene galben turnăm zeama stoarsă de lămâie și le lăsăm jumătate de oră. Punem apa cu zahărul pe foc și fiarbem până obținem un sirop. Pentru siguranță folosim metoda verificării. O putem face prin două metode.

Prima metodă: punem picături pe farfuriuță și observăm dacă siropul rămâne ferm sau se prelinge. A doua, încercăm siropul pus pe farfurie cu două degete. Dacă între degetul mare și arătător se formează un fir (2-2 cm), atunci totul este în regulă. Ceea ce înseamnă că este timpul să punem pepenele peste sirop și să lăsăm să fiarbă cam 5 minute. Evident, spumuim mereu. 

După cele 5 minute de fiert, oprim focul și lăsăm să se răcească. Acoperim vasul cu un prosop umed, udat cu apă rece și bine stors. Când dulceața se răcește, strecurăm fructele de sirop. Siropul se pune din nou la fiert, adăugându-se încă 50 g zahăr. Se fierbe încă 5 minute, după care adăugăm pepenele galben și lăsăm încă 10 minute să fiarbă împreună.

La final

Turnăm fierbinte dulceața în borcanele sterilizate. Eu le las 10 minute în cuptor la 100 de grade sau le bag la mașina de spălat vase. Asta este tot. Mai sunt doar câteva trucuri să le spunem sau nu știu, mențiuni. Spre exemplu, puteți înlocui zahărul cu zahăr brun sau stevia. De asemenea, puteți folosi diverse mirodenii care vă plac: păstaie de vanilie, cardamon etc. Abia aștept să-mi spuneți dacă ați făcut dulceața de pepene galben, dacă vă place și ce secrete aveți.

Până data viitoare, special september! 

Cu drag și bucurie,

MM