• Povestea unui inceput


                                           Povestea unui început!



    Astăzi voi scrie ceea ce de fapt am intenționat să scriu la început, în primul meu articol.
    Cum am ajuns să îmi construiesc blogul.
    De scris într – un jurnal, ca probabil multi alții, o mai făcusem, cochetasem oarecum cu scrisul, însă, nu ceva spectaculos.
    Rămăsese totul închis intr-un sertar al inimii mele, concentrându-mă să-mi construiesc o carieră în cu totul alt domeniu. Reușisem să ajung la performanțe notabile, dar cu ce preț?

    Acum câțiva ani însă viața, în generozitatea sa mi-a dat un test greu de trecut peste niște „munți” de obstacole care m-au invadat efectiv, din toate părțile.
    M-au demolat de-a dreptul.
    M-am trezit într-un hău mare,  întunecat din care nu am văzut niciun capăt și nicio  luminiță.
    Aveam nevoie,  pe lângă cei câțiva oameni adevărați, să vorbesc cu cineva altfel, cu cineva care să-mi cunoască toate frământările,  durerile,  înfrâgerile, reușitele,  absolut totul despre și cu mine, exact așa cum sunt. Era nevoie de cineva care să mă accepte, care să rezoneze cu mine.
    Și cine să fie acel cineva, dacă nu un jurnal? Nu el suportase și acum mulți ani toate destăinuirile?
    Dar mai era ceva: simțeam că trebuie să ies din letargie, că  trebuie să mă fac utilă, să pot ajuta oamenii cu experiențele mele. 
    Am cunoscut atunci, încă un om minunat: Ioana BudeanuAm citit-o, urmărit-o, am sorbit efectiv fiecare cuvânt, de parcă găsisem hrana vitală pentru sufletul meu în cuvintele articolelor ei. Iubește călătoriile și Tenerife☺!
    Nu m-a încurajat să – mi fac un blog, dacă asta vă imaginați, însă, prin ceea ce transmitea din textele ei, era un îndemn către deschidere, un îndemn la cunoaștere, Să mă descopăr, să mă cunosc
    Au urmat cursurile ei la care nu am reușit să mă înscriu, din motive lesne de înțeles, financiare.
    Îmi doream foarte tare, știam/înțelegeam cât sunt de importante pentru mine, îmi cunoșteam prioritățile, dar cum abia depășisem ‘criza’, nu era suficientă doar dorința, voința.
    Am urmărit în continuare tot ce scria, tot ce posta,  între timp făcând planuri financiare, tot felul de artificii, lucram la diverse alte proiecte handmade, cursuri de tot felul (care nu – mi foloseau), când a venit vestea cursului Ioanei, free☺!
    Oooo, ce veste! Ce fericire pe capul meu! Era ceva de neimaginat pentru mine,
    Cu câtă viteză am scris e_mail-ul, este ușor de imaginat, nu?
    Era fericire dar și dovada că nu m-am înșelat!
    Mai există șansă, mai există oameni.
    Am urmat cursul, am cântărit, m-am perpelit,pentru că în continuare situația nu era prea roz(!) era așa, un ușor rozaliu, un început de roz, aproape nedefinit (hi-hi).
    M-am hotărât în urma a tot ce am învățat, să dau frâu gândului acela care zăcea  de câțiva ani, vreo trei la număr și am pornit singură la construcția blogului.
    Taaa-daaam.
    Mulțumesc, mulțumesc, de o mie de ori mulțumesc, profa de Travel Writing Ioana !  (Citiți, urmăriți, este foooarte tare!)
    Cuvintele mele sunt sărace pentru a exprima cât m-ai ajutat și ce om cu suflet minunat ești !
    Buuun. Iată-mă și cu blog! Așa și, mai departe?
    Paralizasem de atâtea întrebări câte se învârteau în mintea mea. Erau atâția termeni noi, atâtea expresii tehnice, oare vin din limba chineză?, încât mă băgase într-o nebuloasă greu de imaginat. Nu mai știam nimic.
    Am respirat adânc, mi – am (re)amintit sfaturile profei, mi-am spus ” s-a născut cumva cineva învățat? toți greșim, cine sunt eu să nu greșesc?” etc. Până și Einstein a greșit 😂!
    So, let’s do it!.
    Pentru că, dragii mei prieteni probabil voi știți că nu ”nașterea” unui blog este partea cea mai grea ci construcția lui efectivă și ce urmează.
    Inițial, am dorit să fie jurnalul meu, cel pe care îl abandonasem undeva, în urmă cu anii, în care să scriu mai mult pentru mine, dar, am înțeles că pot transimite și altora ceea ce știu, ceea ce am.
    Iubesc oamenii, îmi place mult să dăruiesc,  să ajut și exact asta voi face și aici în lumea mea virtuală, pe blogul meu nouț, voi împărtăși cu voi dragi prieteni din sentimentele, bucuriile, experiențele, trăirile, impresiile mele sincere, reale, așa cum sunt ele, așa cum este viața. Fără poleială, fără șlefuire, brut, real.
    Investind mult suflet, sinceritate, dragoste, muncă, tenacitate, voi fi aici și pentru voi.

    Eu am primit, acum este rândul meu să ofer.
    Aceasta poveste este una reală, nu este ficțiune, nu este ceva poleit, esta o poveste simplă, neșlefuită, este un exemplu în acest sens.
    Este lecția pe care am primit-o și  pe care doresc să o transmit mai departe oamenilor buni și frumoși sufletește – despre ceilalți nu merită să amintim.
    So, this is my story.
    Din drag,

    Unique by MM

     

    Felicitări pentru că ai citit articolul.
    Dacă consideri că articolul a fost util, distribuie-l să afle şi prietenii tăi.

    Categories: Experiențe

    Etichete: ,

    Lasă un răspuns