”Plantează un copac, construieşte o casă, fă un copil şi viaţa ta n-a fost în zadar pe acest pământ”.

Mult adevăr în aceste cuvinte!

Chiar dacă nu poţi face toate cele trei lucruri, fă ce poţi, cât poţi dar fă.
Nu sta.

Toate iniţiativele de plantare sunt binevenite, mai ales în vremurile acestea pline de pericole care mai de care mai catastrofale pentru planeta Pământ.

Dar noi mai putem face ceva, mai avem timp să luăm decizii şi să contribuim la îmbunătăţirea lucrurilor.

Iubim cu toţii natura bucurându-ne de frumuseţile şi benficiile ei!

Şi nu ştiu cine nu poate fi iubitor de natură!

De aer, de verde, de calitate, de sănătate în final.

Iată că cei de la Daikin -lider mondial pe piaţa aparatelor de aer condiţionat- sunt preocupaţi de natură, de aerul curat şi de calitatea vieţii.

De aceea, campania ”Plantăm aer’‘ lansată de ei este demnă de toată aprecierea.

Campania are loc în perioada 5 iunie-15 septembrie 2017, şi are ca obiectiv plantarea  unui copac la fiecare aparat de aer condiţionat vândut.

Ţinta finală este plantarea a  10.000 de copaci în 15 judeţe din România.

Chapeau Daikin!

Mai multe detalii găseşti pe platforma www.plantamaer.ro iar clienţii Daikin se pot înregistra  dacă doresc ca voluntari la ziua naţională de împădurire din 18 noiembrie.

Celor de la Daikin le pasă, au iniţiativă şi au trecut şi la fapte.

Ţie îţi pasă?

Te simţi bine la umbra unui copac?

Dacă da, şi cred că acesta este răspunsul, te-ai întrebat şi cine l-a plantat?

Dar cine îl îngrijeşte?

Sau câţi ani i-au trebuit să crească atât?

Îţi place să te plimbi prin parcuri, păduri, grădini, pe cărările de munte printre copaci?

Îţi place să mergi prin livezi de meri, peri, pruni, vişini, etc şi să te şi înfrupci din fructele lor?

Atunci fă  primul  pas intrând aici  http://www.plantamaer.ro  şi află despre ce este vorba, sau accesează pagina de Facebook a  celor de la Daikin https://www.facebook.com/DaikinR0/.

Hei, dar nu mi-am propus să fac un test 😊.

Vreau doar să  evidenţiez puţin importanţa copacilor, a naturii în viaţa noastră.

Conexiunea noastră cu natura!

By the way, cred că răspunsurile erau afirmative.

Tu ai un loc în care simţi că te regăseşti?
In care simţi că te conectezi cu natura?

Dacă am ajuns aici, am să spun  povestea locurilor mele de suflet şi legatura mea cu natura.

Mă duc cu gândul la copilărie, când mă refugiam în livada cu pomi fructiferi a bunicilor.

 

 



Mai sus, livada se continua cu via,  în mijlocul căreia trona un nuc enorm.

Îmi imaginam că are sute de ani.

Era maiestuos, era unic.

Inspira atâta putere, atâta siguranţă că mă imaginam şi eu la fel:  sigură, de neatins.

Păream una cu el!

Îmi aşterneam o  pătură lângă el, la umbră şi citeam până auzeam strigătele bunicilor chemandu-mă la masă.

Împleteam visele mele cu poveştile imaginare despre nucul secular şi acţiunile eroilor din cărţi.

Scorbura dar mai ales aspectul trunchiului îmi dădeau mult material imaginativ😊!

Era lumea mea.

Aromele fructelor amestecat cu  mirosul ierbii şi al nucului, aerul curat, totul îţi dădea impresia de… ireal.

Mă inunda o pace binefăcătoare, o încărcătură extrem de puternică.

Era bucăţica mea de rai, părticica mea de frumuseţe, de linişte, de inspiraţie.

Nimeni şi nimic nu-mi putea strica ”universul” meu.

Puteam fi tot ce-mi imaginam, tot ce- mi inspira spiritul lecturilor mele.

Toţi anii copilăriei mele, abia aşteptând vacanţa de vară, nucul a fost elementul nelipsit din natura care a fost parte din mine, din construcţia/formarea mea.

 

Am suferit şi am simţit că ceva s-a rupt din mine când nucul meu nu a mai fost.

Mi-am jurat că voi planta altul.

Eeiii, nu te grăbi cu presupunerile!

Mi-am respectat jurământul!

Doar că mai târziu.😊

Am plantat mulţi pomi şi o mai fac şi acum când am ocazia, fie şi în curte.

Apoi, gândul mă poartă în parcul adolescenţei.

Aveam teribilă nevoie să-mi regăsesc echilibrul fiinţei mele din natură.

Şi l-am găsit.

Parcul de suflet în care mi-am purtat paşii, parcul cu banca de sub arinii, paltinii, teii înalţi, demni şi mândri.

Locul în care mă regăseam ca pe vremuri, lângă nucul meu.

Era cel mai frumos, blând şi deosebit colţ, în care îmi încărcăm bateriile pentru o bună bucată de vreme.

Parcul iubirii,  al tinereţii şi speranţelor, al viselor.

Al frământărilor oricărui tânăr pornit pe drumul vieţii.

Citeam sau stăteam la poveşti,  făceam planuri, ţeseam vise.

Adierile uşoare de vânt aduceau cu ele acordurile muzicii live din Grădina de vară.

”În urma ta, nisip…
Se pierde-n şirul paşilor …”

Acolo mă conectam din nou cu vibraţia naturii. 
Cu viaţa!

Dar nucul a rămas pentru mine copacul prieten, aliat.
Izvorul încărcăturii benefice, al inspiraţiei, al puterii.

De câte ori mi-e dor şi pot ajunge în zona aceea, merg şi fac un popas la umbra unui nuc.

Să ne bucurăm de natură, să sădim un pom, să urmăm gestul celor de la Daikino!

Felicitări pentru că ai citit articolul.
Distribuie să afle şi prietenii tăi.

Felicitări pentru că ai citit articolul.
Dacă consideri că articolul a fost util, distribuie-l să afle şi prietenii tăi.