• Ohhh, cafeaua!

     

    Cafea
    Cafea





    Ohhh, cafeaua!

    Cred că este prietenul cel mai fidel.
    Definiția unei zile reușite!
    Nu te părăsește la greu, este acolo lângă tine, pe măsuță, te așteaptă dacă întârzii, îți ascultă gândurile sau chiar confesiunile și odată cu aroma ei te simți purtat pe alte tărâmuri.
    Cu fiecare cafea savurată mă văd într-o călătorie prin colorata Brazilie pe o plantație de cafea arabică, cea mai populară cafea.
    Îmi imaginez cum pașii mă poartă printre arborii unei mici plantații unde pot vedea cu ochii mei exact ce și cum se întâmplă cu aceste boabe – minune din care iese licoarea  cu gust dulce și persistent cu aromă plăcută și delicată.




    Brazilia este unul dintre cei mai mari producători de cafea din lume, cafeaua arabică având o pondere de aproximativ 74%, iar microclimatele din acele zone duc la producerea unei cafele extraordinare, ceea ce mă determină să o aleg ca destinație a călătoriei mele.


    Cafea
    Cafea


    Îmi imaginez cum ating frunzele lucioase de un verde intens, mă bucur de mirosul intens al florilor asemeni iasomiei și portocalului, despre care am aflat că sunt albe și se ofilesc în câteva ore, să culeg câteva fructe/boabe a căror culoare trece de la verde la galben, apoi la roșu deschis și roșu purpuriu la maturitate.
    Apoi să mă bucur de o cafea ”la botul calului” pregătită de ei, cultivatorii de cafea și să-mi potolesc curiozitatea pe care o am legată de rețeta folosită.

    Cafeaua este cea care îți poate deschide sufletul, mintea, îți dă starea de bine, de libertate, indiferent că te afli la o cafea cu un partener de afaceri, cu șeful sau cu prietenul, cu un părinte sau copilul, se stabilesc colaborări, se încheie contracte, se fac deal-uri, se deapănă amintiri sau se fac declarații de iubire.

    Indiferent de contextul în care o savurăm, aroma boabelor proaspăt rășnite, cafeaua preparată cu drag, implicare și cultură, îți creează exact atmosfera și trăirea de care ai nevoie.

    Cafeaua este pentru mine elementul zilei plin de aromă precum muzica, unduioasă ca apele limpezi și fierbinte ca lava vulcanilor, estea dătătoare de dragoste, pace, libertate și încredere.
    Cea alături de care (re)trăiesc bucuria prieteniei descoperite atunci când nu mai credeam în ea, trezesc sentimente ”adormite”, cea a cărei aromă mă provoacă să scot la iveală din memorie momente cheie din viața mea.

    Eram la început de drum în carieră, plină de entuziasmul caracteristic. Ritualul de dimineață al cafelei servite în familie a fost înlocuit cu al cafelei la birou (cancelariei), luat împreună cu noii colegi în mai multe reprize, în cele câteva minute din pauze rămase libere.

    Mă adaptasem din mers, nu mă plângeam deși îmi lipsea liniștea și timpul petrecut lângă ceașca mea de cafea, în fiecare zi promițându-mi că mă voi gândi la o soluție care să repună momentul cafelei la locul lui.



    Îmi plăcea ce fac, totul intrase într-un fel de normalitate, colegii mă ”adoptaseră” în mare majoritate cu drag, copii mă plăceau mult, dar de undeva din nu știu ce colțuri se strecura nevăzut un sentiment de teamă, de neîncredere ce încolțea și creștea tot mai mult.
    Teamă că (lipsa de) experiența nu mă va ajuta, că nu voi face față, nu voi reuși să mă impun, nu voi ști cum să atrag copii către școală/carte, etc., frământări, întrebări inerente oricărui început.

    Exact când incertitudinea ajunsese la cote destul înalte, primesc vizita (inspecția) directorului la una dintre orele mele.
    Emoțiile și stările prin care am trecut pe tot parcursul orei sunt lesne de bănuit, asemănătoare curcubeului, dar le-am ținut bine piept, păstrate bine de tot în interior, nelăsând să ”respire” nimic.



    Înainte de a părăsi sala, directorul mă invitase după încheierea orei în cabinetu său, unde urma să primesc feedback-ul, nota, dojana, etc.
    Mică de tot și sfărâmată de spaimă, mi-am luat inima în dinți și am intrat.
    În momentul în care am trecut pragul și am fost invitată să iau loc și mi-a oferit o cafea (și o țigară, deși nu fumam!!!), mintea mi-a fost pur și simplu eliberată de orice gând negru, de orice teamă.

    Era o aromă dulce – amăruie de cafea boabe proaspăt râșnită care se degaja în toată încăperea, aburul cafelei tocmai turnată în cești ne învăluia într-o stare relaxată și relaxantă, calmă, pe amândouă încât toată discuția care s-a desfășurat am perceput-o ca pe una între două prietene la o cafea. 




    Calitatea omului alăturat cafelei, momentul, aroma, nu știu exact ce anume s-a întâmplat, dar știu clar că din acel moment toate temerile mele au dispărut, am căpătat încrederea în mine cu care mi-am continuat drumul.
    Știu că este unul din momentele cheie, determinante din viață asociat cu o cafea a cărui aromă dulce – amăruie o păstrez în suflet.

    Vreți să știți care a fost feedback-ul?
    A fost pozitiv, a fost peste așteptările mele. Concluzia a fost că pe lângă pregătire am dăruirea și calități pentru a face această meserie.

    Vreți continuarea?

    Urmați – mă pe blog!

    Articol scris pentru SuperBlog 2017.






     

    Felicitări pentru că ai citit articolul.
    Dacă consideri că articolul a fost util, distribuie-l să afle şi prietenii tăi.
    Rate this post

    Categories: Blogging, Superblog

    Etichete: , , ,

    Lasă un răspuns