În vară, am primit împreună cu noua ediție a cărții Mihaelei şi un cadou supriză: Orizontul scris de Patrick Modiano, scriitor premiat cu Premiul Nobel pentru literatură în 2014.
Orizontul de Patrick Modiano -scriitor premiat Nobel
Patrick Modiano este un scriitor cu o activitate impresionantă, debutând în anul 1968, obţinând foarte multe premii pentru literatură. Cel mai notabil şi renumit, fără îndoială şi cel mai valoros este premiul Nobel pentru literatură obţinut în 2014 pentru întreaga sa activitate.
Primul roman citit din opera scriitorului
Mea culpa, dar nu am citit nimic până la Orizont din opera premiatului scriitor Patrick Modiano. Prin urmare e de înțeles curiozitatea de a -l descoperi. Cu toată nerăbdarea mea de a citi o carte scrisă de scriitorul cu asemenea “greutate”, nu știu cum s-a întâmplat, dar ori de cât ori o deschideam, nu reușeam să trec de jumătate de pagină.
După câteva încercări eșuate am lăsat-o deoparte pentru momente mai liniștite. Am lăsat cumva pentru “când îi va veni vremea”. Şi vremea (i-)a venit în timpul vacanței. Culmea, atunci am citit-o în câteva zile şi asta numai pentru că nu mi-am dedicat timp doar lecturii.
Orizontul
Orizontul a fost publicat în 2010 – L’Horizon © Éditions Gallimard iar în România, la Editura Humanitas Fiction în 2015.
Fără pretenţia de a fi o recenzie, voi scrie câteva opinii, cuvinte, despre acest roman. Scrierea nu este sofisticată, dar interesantă şi solicită atenţie maximă. Este genul care nu-ţi dă voie să te “rătăceşti” niciun moment cu gândurile în altă parte. Trebuie să fii “acolo”, să urmăreşti firul scrierii de la un capăt la altul.
Orizontul de Patrick Modiano -scriitor premiat Nobel
Bosmans- personajul principal- este un scriitor care, ajuns la vârsta când se trage linie şi se fac socotelile, hotărăşte să limpezească perioada din viaţa sa, pe care o consideră “materia întunecată” a tinereţii.
În paginile carnețelului de care nu se desparte niciodată, în nesfârșitele sale plimbări prin cartierele noi şi vechi ale Parisului, Jean Bosmans reînvie întâmplări, oameni, locuri, amintiri, trăiri, cioburi, vise, într-un mestec halucinant.
Povestea
În centrul acestui amalgam stă povestea de dragoste de la începutul anului 1960 dintre Bosmans şi Margaret Le Cox. Amândoi încearcă să scape de sentimentul permanent de vinovăție şi de fantomele dureroase ale trecutului, dar şi prezentului.
Un bărbat obsedat de Margaret, o hărțuieşte urmărind-o peste tot iar părinții lui Bosmans îl caută numai pentru a-i cere bani şi pentru a-l batjocori.
Împreună, cei doi încearcă să scape de aceste umbre, mai mult ca niște gemeni decât ca iubiți, oferindu-şi unul celuilalt, refugiul tandreții.
Scotocind în “materia întunecată”
Scriitorul începe să scotocească în “materia întunecată” a trecutului, în urmă cu patruzeci de ani. Era debutant, locuia în Paris când o întâlnește întâmplător pe tânăra Margaret. Se văd o vreme, se iubesc, dar brusc, Margaret dispare, întorcându-se la enigmaticele ei origini berlineze.
Bosmans se vede nevoit astfel să pornească pe urmele a ceea ce ar fi putut să fie povestea lor. Nu va căuta însă la nesfârșit trecutul, spre finalul romanului se simte aerul proaspăt care pătrunde pe ferestrele pe care autorul le deschide.
Un roman al căutării timpului pierdut, dar fără nostalgie
Orizontul este un roman al “căutării timpului pierdut”, dar căruia îi lipsește nostalgia, fiind mai degrabă o căutare filozofică, metafizică.
Vi s-a întâmplat să mergeți prin locuri foarte cunoscute, peste ani şi să trăiți senzația că aţi putea da peste oamenii pe care i-aţi cunoscut? Mai mult, aceştia să arate neschimbați, exact ca în momentul în care îi văzuserăţi prima oară!?!
Iată ce spune însuşi autorul romanului Orizontul:
“Bat Parisul în lung şi-n lat de jumătate de secol, astfel că fiecare cartier îmi evocă anumite lucruri, anumite întâlniri, dese rămase fără viitor. În memoria mea totul se amestecă: locurile şi persoanele, amintirile intime, lecturile. Nu prefer anumite zone, ci pur şi simplu uneori am ciudata senzaţie că aş putea să dau peste nişte oameni pe care i-am văzut cu decenii în urmă, împietriţi şi rămaşi la vârsta şi înfăţişarea de atunci, aşa cum se suprapun spaţiile -timpuri în unele romane SF.” -Ptrick Modiano.
Vă las însă pe voi să descoperiţi gustul lecturii romanului Orizontul scris de Patrick Modiano. Aţi citit ceva din opera scriitorului? Vă aştept opiniile!
Până data viitoare, vă urez spor la citit!
UniquebyMM
Bun, frumos întreg textul, aproape liric, foarte fluid, nici nu știu când l-am citit, a curs prin mintea mea ca sângele cald prin inima ce bate.
Nu îl știu deloc pe Modiano, și știu… știu, RUȘINICĂ ALEX, VINOVAT! Dar pare interesant, trebuie să fi avut. o carieră grea în spate să merite un Nobel în 2014. Bun, mulțam de cunoștință, Mira! E interesant, sună bine Modiano.
Felicitări Mira!
Frumos!
O lectura deosebita. Am inceput si eu cartea acum ceva timp. Inca o am pe lista celor neterminate, dar sunt sigura ca voi reusi sa o duc la bun sfarsit intr-o zi!
Scriitor premiat Nobel, bun asa. Spre rusinea mea eu nu am auzit de el. Imi place ideea aceasra de cautare a timpului pierdut.
Eu nu am citit cartea asta, însă subiectul este foarte interesant. L-am descoperit pe Modiano la facultate, chiar atunci câștigase Premiul Nobel și am citit câteva cărți scrise de el, are un stil aparte, chiar m-a impresionat.
Când găsesc un scriitor care îmi place caut mai multe cărți, așadar și de la Modiano am citit cam 6 romane. Mă bucur că ti-a plăcut surpriza. Te îmbrățișez.
Foarte frumos subiectul multumim pentru prezenater si recenzie.
Nu am citit dar imi doresc. Recenzia m-a convins! Multumesc pentru recomandare!
Nu am citit nimic din opera autorului,dar m-ai făcut curioasă în privința lui.
Ce fain ca ai si dedicatie pe carte, e fain sa primesti un cadou asa frumos. O sa retin si eu aceasta lectura. ^_^
Cu siguranta este o carte foarte buna din moment ce a fost si premiata ina cest mod. O trec pe lista pentru ca pare stilul meu!
Nu am citit cartea si nici nu cunosc autorul insa mi s-a intamplat sa merg prin locuri pe care nu le-am vazut de mult si sa mi se para ca vad persoane cunoscute, unele chiar decedate de multa vreme. Mintea umana … cunoastem atat de multe si totusi atat de putine despre ea, despre noi, despre universul in care traim.
Cartile cu dedicatie au un farmec aparte, eu asa zic.
Nu am parcurs această carte, însă citind recenzia ta, mi_a stârnit interesul.
Chiar nu am citit nimic scris de autor. Pare interesanta cartea.
Uite ca am mai descoperit o carte interesanta! Multumesc!