Confluența artelor care încântă simțurile: filmul și gastronomia

Bucătarii au crezut că putem schimba lumeaa, și am făcut-o.-Joan Roc

Asocierea simbolistică a cinematografiei cu mâncarea desăvârșește propriile condiții, atunci când se ia în calcul semnificațiile complementare ale utilizării culorilor. De asemenea, deloc de neglijat este și firul esențial prin care se transmite subliminal mesajul prin jocuri de cuvinte, titluri și imagini.

Alimentele  ca formă de provocare a râsului

Încă din perioada filmului mut, talentatul Charles Chaplin a folosit alimentele ca formă de a provoca râsul. Au rămas memorabile scenele create de marele actor, în care simbolul foametei acționează ca sursă emoțională. El este creatorul unor scene de neuitat în care simbolul acționează ca un izvor emoțional.

Adevărat geniu. În mod similar, reflectarea luptei de clasă și a modelelor sale de consum corespunzătoare sunt pe deplin apreciate în filmografia lui Buster Keaton. În itinerariul său cinematografic, renumitul regizor se ocupă de problema reprezentată de mâncare, prin asocierea sa cu semnul identității față de o țară.

Primulact uman de dragoste și dăruire este hrănirea

Știm că primul act uman de dragoste și dăruire este hrănirea, nu-i așa? Poate că, de fapt, este vorba de un legământ etern între hrană și plăcere, din moment ce tot ceeea ce este oferit cu dragoste este primit cu dragoste. Astfel, în timp ce celelalte simțuri pot fi savurate în singurătate, gustul are o componentă socială care marchează prezența gastronomică în orice fel de eveniment. Îl observăm în ”Cleopatra” (Gordon Edwards -1917) una dintre cele mai mari producții cinematografice care prezintă alimentele în detaliu, cu rafinament.

Confluența artelor care încântă simțurile: filmul și gastronomia

Un alt exemplu în care arta gastonomiei face casă bună cu arta cinematografiei este “Charlie and the Chocolate Factory” (Tim Burton, 2005). Produsul emblematic al filmului face aluzie – cu tonul său – la respingerea sărăciei și mizeriei, o situație din jurul micului protagonist și al familiei sale. De asemenea, stabilește relații cu antipatia emanată de proprietarul sinistru al fabricii și este asociată cu cenzura socială față de celelalte personaje portretizate în personajele copiilor: lăcomie, atitudine disprețuitoare și capricioasă, nesimțire și vanitate.

Ciocolata – instrument pentru citirea sufletului

În ”Chocolat” (Lasse Hakkstrom – 2000), filmul care pune în scenă alegoria intoleranței și consecințele sale dramatice, ciocolata este descrisă ca instrument pentru citirea sufletului. Întreaga producție se concentrează pe baza unei afirmații care ar putea fi extraordinar de utilă. Este vorba despre faptul că, în funcție de preferințe: pur, dulce, intens, cu nuci … , s -ar putea să descoperim cele mai profunde secrete ale oamenilor.

Și înțelegerea actului de a mânca ca un adevărat ceremonial de dragoste îl regăsim ca temă în producțiile cinematografice. Avem ca exemplu filmul ”Tapas” (José Corbacho și Juan Cruz – 2005), în care o pereche frumoasă ajunge într-un bar – barul lui Lolo. Aici, scena unei simple acțiuni de hrănire devine ceva complicat și amestecat cu nevoi afective care, rămân ascunse între încredere și credință. Tapas-ul gastronomic este firul de legătură iar mesajul dublu desprins din titlu este jocul de cuvinte și sensuri. Este vorba despre ideea de singurătate, monotonia de zi cu zi a personajelor și secretul rațiunii de a trăi.

Mănâncă, bea, iubește