Bun găsit, dragi prieteni! Continuăm seria articolelor care ar putea transmite starea de bine după lecturarea lor. Astăzi v-am pregătit un articol cam din aceeași zonă, a mâncării, dar căruia i-am găsit o complementară: filmul, cinematografia. Sinceră să fiu, privite din punct de vedere al artei, ambele sunt fascinante și, merită savurate ca atare. Iar confluența dintre ele este mai mult decăt evidentă și fermecătoare. Așadar, vă invit să descoperiți câteva capodopere cinematografice în care gastronomia este arta partener.

Confluența artelor care încântă simțurile: filmul și gastronomia

Într-o zi rece a sfîrșitului secolului XIX, la Paris începe istoria fabricii de vise care, în cele din urmă va deveni una dintre cele mai apreciate ale lumii. Ziua de 28 decembrie 1895 ar putea rămâne în istorie, ca ziua în care s-a născut cinematografia. Subsolul gran cafe-ului (închis la cea vreme), din Boulevard Des Capucines nr.14, era locul în care frații Lumiére proiectau pentru prima oară în public, o serie de imagini în mișcare.
Ca și cum totul ar fi fost un plan bine pus la punct, în același an, s-au născut doi mari compozitori care s-au remarcat profesional în sectorul cinematografiei. Aceștia sunt: Harry Ruby – coloanele sonore “Conflictul lui Marx -1930, “Walking on air” și Carl Orff – a compus mari lucrări folosite în unele dintre cele mai sonore filme, de exemplu: Troya.
Fără urmă de îndoială, cinematografia a devenit o sumă de discipline artistice. Iar printre acestea se regăsesc și cele gastronomice. Atât arta cinematografiei cât și cea a gastronomiei au mers pe căi paralele, traversând din când în când și acționând, împreună sau separat, ca motoare vii de comunicare. Chiar cu riscul de a manipula sau costrânge masele populare.

Bucătarii au crezut că putem schimba lumeaa, și am făcut-o.-Joan Roc

Despre gastronomie, se spune că, este singura artă care se mănâncă. Gastronomia este cea care stabilește prin delimitare, relația directă a omului cu mâncarea și natura. Scopul este acela de a aplica limitele perimetrului trecerii de la natură la cultură, în cazul în care condiția umană este definită în toate atributele sale.
Pe de o parte, calitatea sa ominvoră este relevantă pentru speciee: conferă libertate, autonomie și adaptabilitate, definid-o  ca ființă evoluată ce-și poate schimba propriul ecosistem. De cealaltă parte, intervine dependența nevoii de o varietate minimă de nutrienți. Exact acolo se naște arta culinară.

Asocierea simbolistică a cinematografiei cu mâncarea desăvârșește propriile condiții, atunci când se ia în calcul semnificațiile complementare ale utilizării culorilor. De asemenea, deloc de neglijat este și firul esențial prin care se transmite subliminal mesajul prin jocuri de cuvinte, titluri și imagini.

Alimentele  ca formă de provocare a râsului

Încă din perioada filmului mut, talentatul Charles Chaplin a folosit alimentele ca formă de a provoca râsul. Au rămas memorabile scenele create de marele actor, în care simbolul foametei acționează ca sursă emoțională. El este creatorul unor scene de neuitat în care simbolul acționează ca un izvor emoțional.

Adevărat geniu. În mod similar, reflectarea luptei de clasă și a modelelor sale de consum corespunzătoare sunt pe deplin apreciate în filmografia lui Buster Keaton. În itinerariul său cinematografic, renumitul regizor se ocupă de problema reprezentată de mâncare, prin asocierea sa cu semnul identității față de o țară.

Primulact uman de dragoste și dăruire este hrănirea

Știm că primul act uman de dragoste și dăruire este hrănirea, nu-i așa? Poate că, de fapt, este vorba de un legământ etern între hrană și plăcere, din moment ce tot ceeea ce este oferit cu dragoste este primit cu dragoste. Astfel, în timp ce celelalte simțuri pot fi savurate în singurătate, gustul are o componentă socială care marchează prezența gastronomică în orice fel de eveniment. Îl observăm în ”Cleopatra” (Gordon Edwards -1917) una dintre cele mai mari producții cinematografice care prezintă alimentele în detaliu, cu rafinament.

Confluența artelor care încântă simțurile: filmul și gastronomia

Un alt exemplu în care arta gastonomiei face casă bună cu arta cinematografiei este “Charlie and the Chocolate Factory” (Tim Burton, 2005). Produsul emblematic al filmului face aluzie – cu tonul său – la respingerea sărăciei și mizeriei, o situație din jurul micului protagonist și al familiei sale. De asemenea, stabilește relații cu antipatia emanată de proprietarul sinistru al fabricii și este asociată cu cenzura socială față de celelalte personaje portretizate în personajele copiilor: lăcomie, atitudine disprețuitoare și capricioasă, nesimțire și vanitate.

Ciocolata – instrument pentru citirea sufletului

În ”Chocolat” (Lasse Hakkstrom – 2000), filmul care pune în scenă alegoria intoleranței și consecințele sale dramatice, ciocolata este descrisă ca instrument pentru citirea sufletului. Întreaga producție se concentrează pe baza unei afirmații care ar putea fi extraordinar de utilă. Este vorba despre faptul că, în funcție de preferințe: pur, dulce, intens, cu nuci … , s -ar putea să descoperim cele mai profunde secrete ale oamenilor.

Și înțelegerea actului de a mânca ca un adevărat ceremonial de dragoste îl regăsim ca temă în producțiile cinematografice. Avem ca exemplu filmul ”Tapas” (José Corbacho și Juan Cruz – 2005), în care o pereche frumoasă ajunge într-un bar – barul lui Lolo. Aici, scena unei simple acțiuni de hrănire devine ceva complicat și amestecat cu nevoi afective care, rămân ascunse între încredere și credință. Tapas-ul gastronomic este firul de legătură iar mesajul dublu desprins din titlu este jocul de cuvinte și sensuri. Este vorba despre ideea de singurătate, monotonia de zi cu zi a personajelor și secretul rațiunii de a trăi.

Mănâncă, bea, iubește

“Eating, Drinking, Loving” (Ang Lee, 1994), prezintă viața complicată și antagonistă a 3 femei, în diferite scene de familie în jurul alimentelor. Filmul evidențiază culoarea galbenă, în versiunea ei cea mai caldă, care scoate la suprafață sentimente și emoții extraordinare. Fiecare personaj emană onoare și loialitate, fără a lăsa în plan secundar secvențele care valorifică atent și subtil, estetica.
Același concept îl regăsim în ”Tampopo” (1985), filmul cu aromă înduioșătoare de familie. Este o satiră de o reală sinceritate, o viziune  complexă net superioară sumei ingredientelor sale. Tonul de chihlimbar al ramenului și rețeta dezastruoasă de supă constituie esența care zguduie pilonii unei culturi gastronomice.
Autorul filmului nu doar că ia în serios alimentele, dar detaliază tacticile utilizate pentru a înțelege și prețui alte culturi. Pregătirea mâncării este ca o lecție de viață.

                                                       Niciodată nu e prea mult unt!

Continuând genul feminin ca standard, o altă creație cinematografică excelentă la nivel culinar este “Julie & Julia” (Nora Ephrom, 2009). Aici, vom descoperi istoria sentimentelor și a progresului, dar și a vieții. De fapt, este prezentat ca o epifanie pentru bucătăria autentică.

Filmul reliefează plăcerea de a mânca și pasiunea pentru gătit, toate tranmise într-o cheie dominantă. Printr-un flux rafinat de feluri de mâncare, cronici și o carte cu rețete, Julia este cea care a schimbat pentru totdeauna modul de a găti al americanilor. În multe rânduri, hrana este folosită ca mijloc de conservare a puterii și, ca strategie de supraviețuire pentru rutină și moarte. Cinematografia clasică oferă exemple clare ale acestor dovezi.

                                                    Hrana – mijloc de conservare a puterii

“The legend of the indomitable” (Stuart Rosenberg, 1967) este un film dur care, deși nu pare că are legătură cu gastronomia, în realitate păstrează una dintre cele mai faimoase scene culinare ale celei de-a șaptea arte. Scena are ca protagonist pe frumosul Paul Newman care, propune întrecerea de a mânca 50 de ouă fierte într-o oră. O secvență plină de simbolism.

Pentru început, oul este universal considerat ca fiind germenul vieții; mărturia puterii creatoare; moștenirea strămoșilor. Așa este, dar cultura tibetană spune că oul găinii simbolizează haosul. Personajele se confruntă cu calea unei noi nașteri, crearea de alte universuri în cazul în care viața nu este ceea ce pare a fi. Și de ce 50? N-ar fi putut să aleagă alt număr? Nu!  Iată și motivele:

Confluența artelor care încântă simțurile: filmul și gastronomia

50 au fost întrebările pe care Dumnezeu i le-a pus lui Iov despre natura creației. 50 sunt portalurile înțelegerii. Cincizeci este descris în Kabbala cu litera Num, perceput ca: ceva este pe cale de a fi dezvăluit. Dacă mergem mai departe și adăugăm cifrele, vom obține cifra 5. Astfel, expresia aparentă a unei lucrări de construcție interioară, nu fără prudență, implicit în scenariul haotic în care are loc filmul.

                                                                       Tomata

În ciuda experiențelor culinare pe care le poate oferi, tomata este un ingredient care nu este văzut de obicei în cinema. Avem însă posibilitatea să-i reabilităm onoarea, în filme ca “Fried Green Tomatoes” (Jon Avnet, 1991), bazate pe cartea cu același nume a lui Fannie Flag. Sub strigătul “Towanda” filmul prezintă două povestiri situate în spații temporare inegale.

Acestea se desfășoară în paralel și, mai presus de toate, vorbesc de prietenie. Cum ne-am putea aștepta, mâncarea devine elementul principal, acționând ca un scenariu al succesiunii de neoprit a benzilor desenate. În același timp – folosind culoarea ca mijloc de exprimare simbolică, roșu, pe lângă stimularea poftei de mâncare, reprezintă curajul. 

De asemenea, evidențiază valoarea personajelor prin preluarea frâielor propriei aventuri. Apoi, verdele care reprezintă creștere și speranță și, se reflectă în posibilitatea de a schimba ceea ce nu place.

                                             Arta gătitului, la baza antropofagiei

Arta gătitului însă, stă și la baza distrugerii, antropofagiei(canibalismului) și morții, în unele filme reprezentative. Predominanța negrului, culoare regăsită în conținutul vizual, cât și în cel textual (rețetă, titlu, ingrediente) reprezintă motorul unui anumit tip de emoții. Acestea sunt asociate cu noțiunea tragică a expresiei ” a mânca până la moarte”.

”Caviar pentru bestii” (Cuba Gooding Jr. -2018) este o producție în acest sens care, prezintă cea mai mare slăbiciune  constând în lipsa de convergență.

Confluența artelor care încântă simțurile: filmul și gastronomia

Urmărind “The Cook of the Last Wishes” (2017), privitorul va descoperi puterea unei fortărețe și rezistența pe care o aruncă sub perdeaua falsă a egoismului care construiește urmărirea fatidică a bunăstării cuiva. Darul natural al unui artist soba, face imposibil de uitat un fel de mâncare care a trecut prin palatul său. Aspectul este subliniat în tonuri portocalii de o prezentare gastronomică care arată reticența lui Mitsuru Sasaki de a  o încălca. El testează voința de a merge mai departe, în ciuda pierderii pasiunii sale, spre o ceremonie importantă.

Mâncatul înseamnă să trăiești,la fel de esențial ca și respirația. La confluența sa cu cinematografia, gastronomia transportă interpretul de acțiune într-o lume fantastică, în special pentru sublimarea simțurilor. Gustul este echivalent cu sentimentul. Gustul și cunoștințele sunt totuna. Și, fără îndoială, cunoașterea înseamnă putere.

 

Până data viitoare, vizionare … apetisantă!

 

UniquebyMM

 

Mulțumesc pentru vizită! Dacă v-a plăcut povestea, mai poftiți!
Pentru a nu le pierde pe următoarele, îndrăzniți un abonament la blog sau, dați like paginii de Facebook.

Surse:

Wikipedia – Wikipedia, enciclopedia liberă

Simbolismul… Ou – Noua Biblioteca Acropole (acropolis.org)

Simbolistica numărului 50 – francmasonii de Francmasoneria (weebly.com)

Alimente la | de filme Topia (topia.com.ar)

Cele mai bune filme gastronomice și culinare – Listă – decine21.com

Share and Enjoy !

0Shares
0 0