Confluența artelor care încântă simțurile: filmul și gastronomia

Bucătarii au crezut că putem schimba lumeaa, și am făcut-o.-Joan Roc
Asocierea simbolistică a cinematografiei cu mâncarea desăvârșește propriile condiții, atunci când se ia în calcul semnificațiile complementare ale utilizării culorilor. De asemenea, deloc de neglijat este și firul esențial prin care se transmite subliminal mesajul prin jocuri de cuvinte, titluri și imagini.
Alimentele ca formă de provocare a râsului
Încă din perioada filmului mut, talentatul Charles Chaplin a folosit alimentele ca formă de a provoca râsul. Au rămas memorabile scenele create de marele actor, în care simbolul foametei acționează ca sursă emoțională. El este creatorul unor scene de neuitat în care simbolul acționează ca un izvor emoțional.
Adevărat geniu. În mod similar, reflectarea luptei de clasă și a modelelor sale de consum corespunzătoare sunt pe deplin apreciate în filmografia lui Buster Keaton. În itinerariul său cinematografic, renumitul regizor se ocupă de problema reprezentată de mâncare, prin asocierea sa cu semnul identității față de o țară.
Primulact uman de dragoste și dăruire este hrănirea
Știm că primul act uman de dragoste și dăruire este hrănirea, nu-i așa? Poate că, de fapt, este vorba de un legământ etern între hrană și plăcere, din moment ce tot ceeea ce este oferit cu dragoste este primit cu dragoste. Astfel, în timp ce celelalte simțuri pot fi savurate în singurătate, gustul are o componentă socială care marchează prezența gastronomică în orice fel de eveniment. Îl observăm în ”Cleopatra” (Gordon Edwards -1917) una dintre cele mai mari producții cinematografice care prezintă alimentele în detaliu, cu rafinament.
Confluența artelor care încântă simțurile: filmul și gastronomia
Un alt exemplu în care arta gastonomiei face casă bună cu arta cinematografiei este “Charlie and the Chocolate Factory” (Tim Burton, 2005). Produsul emblematic al filmului face aluzie – cu tonul său – la respingerea sărăciei și mizeriei, o situație din jurul micului protagonist și al familiei sale. De asemenea, stabilește relații cu antipatia emanată de proprietarul sinistru al fabricii și este asociată cu cenzura socială față de celelalte personaje portretizate în personajele copiilor: lăcomie, atitudine disprețuitoare și capricioasă, nesimțire și vanitate.
Ciocolata – instrument pentru citirea sufletului
În ”Chocolat” (Lasse Hakkstrom – 2000), filmul care pune în scenă alegoria intoleranței și consecințele sale dramatice, ciocolata este descrisă ca instrument pentru citirea sufletului. Întreaga producție se concentrează pe baza unei afirmații care ar putea fi extraordinar de utilă. Este vorba despre faptul că, în funcție de preferințe: pur, dulce, intens, cu nuci … , s -ar putea să descoperim cele mai profunde secrete ale oamenilor.
Și înțelegerea actului de a mânca ca un adevărat ceremonial de dragoste îl regăsim ca temă în producțiile cinematografice. Avem ca exemplu filmul ”Tapas” (José Corbacho și Juan Cruz – 2005), în care o pereche frumoasă ajunge într-un bar – barul lui Lolo. Aici, scena unei simple acțiuni de hrănire devine ceva complicat și amestecat cu nevoi afective care, rămân ascunse între încredere și credință. Tapas-ul gastronomic este firul de legătură iar mesajul dublu desprins din titlu este jocul de cuvinte și sensuri. Este vorba despre ideea de singurătate, monotonia de zi cu zi a personajelor și secretul rațiunii de a trăi.
Mănâncă, bea, iubește

Același concept îl regăsim în ”Tampopo” (1985), filmul cu aromă înduioșătoare de familie. Este o satiră de o reală sinceritate, o viziune complexă net superioară sumei ingredientelor sale. Tonul de chihlimbar al ramenului și rețeta dezastruoasă de supă constituie esența care zguduie pilonii unei culturi gastronomice.
Autorul filmului nu doar că ia în serios alimentele, dar detaliază tacticile utilizate pentru a înțelege și prețui alte culturi. Pregătirea mâncării este ca o lecție de viață.

Niciodată nu e prea mult unt!
Continuând genul feminin ca standard, o altă creație cinematografică excelentă la nivel culinar este “Julie & Julia” (Nora Ephrom, 2009). Aici, vom descoperi istoria sentimentelor și a progresului, dar și a vieții. De fapt, este prezentat ca o epifanie pentru bucătăria autentică.
Filmul reliefează plăcerea de a mânca și pasiunea pentru gătit, toate tranmise într-o cheie dominantă. Printr-un flux rafinat de feluri de mâncare, cronici și o carte cu rețete, Julia este cea care a schimbat pentru totdeauna modul de a găti al americanilor. În multe rânduri, hrana este folosită ca mijloc de conservare a puterii și, ca strategie de supraviețuire pentru rutină și moarte. Cinematografia clasică oferă exemple clare ale acestor dovezi.
Hrana – mijloc de conservare a puterii
“The legend of the indomitable” (Stuart Rosenberg, 1967) este un film dur care, deși nu pare că are legătură cu gastronomia, în realitate păstrează una dintre cele mai faimoase scene culinare ale celei de-a șaptea arte. Scena are ca protagonist pe frumosul Paul Newman care, propune întrecerea de a mânca 50 de ouă fierte într-o oră. O secvență plină de simbolism.
Pentru început, oul este universal considerat ca fiind germenul vieții; mărturia puterii creatoare; moștenirea strămoșilor. Așa este, dar cultura tibetană spune că oul găinii simbolizează haosul. Personajele se confruntă cu calea unei noi nașteri, crearea de alte universuri în cazul în care viața nu este ceea ce pare a fi. Și de ce 50? N-ar fi putut să aleagă alt număr? Nu! Iată și motivele:
Confluența artelor care încântă simțurile: filmul și gastronomia
50 au fost întrebările pe care Dumnezeu i le-a pus lui Iov despre natura creației. 50 sunt portalurile înțelegerii. Cincizeci este descris în Kabbala cu litera Num, perceput ca: ceva este pe cale de a fi dezvăluit. Dacă mergem mai departe și adăugăm cifrele, vom obține cifra 5. Astfel, expresia aparentă a unei lucrări de construcție interioară, nu fără prudență, implicit în scenariul haotic în care are loc filmul.
Tomata
În ciuda experiențelor culinare pe care le poate oferi, tomata este un ingredient care nu este văzut de obicei în cinema. Avem însă posibilitatea să-i reabilităm onoarea, în filme ca “Fried Green Tomatoes” (Jon Avnet, 1991), bazate pe cartea cu același nume a lui Fannie Flag. Sub strigătul “Towanda” filmul prezintă două povestiri situate în spații temporare inegale.
Acestea se desfășoară în paralel și, mai presus de toate, vorbesc de prietenie. Cum ne-am putea aștepta, mâncarea devine elementul principal, acționând ca un scenariu al succesiunii de neoprit a benzilor desenate. În același timp – folosind culoarea ca mijloc de exprimare simbolică, roșu, pe lângă stimularea poftei de mâncare, reprezintă curajul.
De asemenea, evidențiază valoarea personajelor prin preluarea frâielor propriei aventuri. Apoi, verdele care reprezintă creștere și speranță și, se reflectă în posibilitatea de a schimba ceea ce nu place.
Arta gătitului, la baza antropofagiei
Arta gătitului însă, stă și la baza distrugerii, antropofagiei(canibalismului) și morții, în unele filme reprezentative. Predominanța negrului, culoare regăsită în conținutul vizual, cât și în cel textual (rețetă, titlu, ingrediente) reprezintă motorul unui anumit tip de emoții. Acestea sunt asociate cu noțiunea tragică a expresiei ” a mânca până la moarte”.
”Caviar pentru bestii” (Cuba Gooding Jr. -2018) este o producție în acest sens care, prezintă cea mai mare slăbiciune constând în lipsa de convergență.
Confluența artelor care încântă simțurile: filmul și gastronomia
Urmărind “The Cook of the Last Wishes” (2017), privitorul va descoperi puterea unei fortărețe și rezistența pe care o aruncă sub perdeaua falsă a egoismului care construiește urmărirea fatidică a bunăstării cuiva. Darul natural al unui artist soba, face imposibil de uitat un fel de mâncare care a trecut prin palatul său. Aspectul este subliniat în tonuri portocalii de o prezentare gastronomică care arată reticența lui Mitsuru Sasaki de a o încălca. El testează voința de a merge mai departe, în ciuda pierderii pasiunii sale, spre o ceremonie importantă.
Mâncatul înseamnă să trăiești,la fel de esențial ca și respirația. La confluența sa cu cinematografia, gastronomia transportă interpretul de acțiune într-o lume fantastică, în special pentru sublimarea simțurilor. Gustul este echivalent cu sentimentul. Gustul și cunoștințele sunt totuna. Și, fără îndoială, cunoașterea înseamnă putere.
Până data viitoare, vizionare … apetisantă!
UniquebyMM
Surse:
Wikipedia – Wikipedia, enciclopedia liberă
Simbolismul… Ou – Noua Biblioteca Acropole (acropolis.org)
Simbolistica numărului 50 – francmasonii de Francmasoneria (weebly.com)
Alimente la | de filme Topia (topia.com.ar)
Cele mai bune filme gastronomice și culinare – Listă – decine21.com
Ce interesantă afirmația cu ciocolata care “este descrisă ca instrument pentru citirea sufletului”.
Am văzut o parte dintre filmele menționate de-a lungul anilor.
Wow! Cu siguranță nu știam aceste lucruri, modul și efectul în care se pot îmbina pentru o stare de bine.
Ce articol interesant, nu am mai citit asa frumos despre mancare.
Foarte interesanta paralela între aceste doua arte :) am citit cu mare interes și chiar mi-a plăcut mult articolul si legăturile dintre aceste doua domenii!
Wow ce articol interesant! Am citit cu placere, mai ales ca este despre 2 lucruri pe care le ador:)
Îi voi arăta acest articol și soțului meu! SUbiectul acestuia îl privește în mod direct! :D
Ce articol documentat! Ești o inspirație, mi-a făcut placere sa lecturez băndu-mi cafeaua.
Minunat articol! Da, mancarea merge de minune cu arta!
Așa este, mâncatul înseamnă să trăiești, dar trebuie sa invatam ca mancam pentru a trai si nu traim pentru a manca.
Un articol foarte bun. Felicitari!
excelent articol, felicitari! cum sa nu ii placa unui gurmand si sa nu il bine-dispuna? exclus!
Am văzut unele dintre aceste filme. Articolul tău e așa complex și bogat în amănunte, încât nu credeam că am să îl citesc pe tot. Dar uite că am ajuns la final și mi-a plăcut. De asemenea un film frumos cu și despre mâncare – The Hundred-Foot Journey.
Asa frumos ai scris despre mancare! Gastronomia chiar este o arta si merita tratata ca atare.
Adevarul ca in prezent gastronomia chiar a ajuns la un anumit nivel! Imi place mult analogiile facute!
Ce articol interesant! Mi-a placut comparatia facuta. Clar ca daca e aspectuos te atrage si mai mult mancarea.
Merg mana in mana cele doua :)
unele din filme le-am vazut si eu! interesanta analogie, imi place alaturarea celor doua
O abardordare foarte buna si interesanta. Nu mai vorbim de imaginile care mi-au lasat gura apa.
Felicitări pentru articol. Mâncarea umple goluri – stomacul gol, dar și goluri în urma unor experiențe cu emoții puternice: pierdere, abandon, singurătate.
Ce ma bucur ca ai scris articolul asta pentru ca am citit despre o groaza de filme pe care nu le-am vazut inca! Te pup!