Cărțile pe care le citim și unii oameni pe care îi întâlnim în drumul nostru prin viață, lasă urme importante. Despre cărțile citite, despre prietenia mea cu ele cât și despre pasiunea mea pentru acestea am mai povestit. Am scris de asemenea și despre oamenii cu care m-am intersectat în viață, unii dintre ei lăsând o amprentă puternică asupra existenței mele.

Cum l-am cunoscut pe scriitorul George Șovu

Sunt două lucruri esențiale care te vor face înțelept – cărțile pe care le citești și oamenii pe care-i întâlnești. Jack Canfield

De data aceasta însă, povestea  pe care o aduc în atenția voastră este una care împletește cumva aceste aspecte. Un fel de, doi în unul, ca să fiu în pas cu vremurile: Povestea întâlnirii cu scriitorul George Șovu.

Îmi vine în minte o expresie pe care, tare sunt tentată să o folosesc. Aș numi-o poveste despre oameni și cărți, dar nu aș vrea să pară de împrumut. Și -apoi, e mai mult de-atât. Poate, este despre cum, ”cineva acolo sus”  aranjează lucrurile, cum ne favorizează uneori Universul (sau astrele, sau divinitatea), și cum se întâmplă totul cu un rost anume. Eu, așa am considerat această experiență.

Cred că, dintre toate minunile lumii, cea mai mare minune este Iubirea! – George Șovu

Plec de la prezumția că mulți dintre noi cunosc, au citit cărțile scriitorului George Șovu. Dacă nu le-au citit, au auzit sau vizionat măcar, celebra serie de filme Liceenii. Prin urmare, aceasta este povestea mea: despre întâlnirea – în ordinea cronologică a desfășurării faptelor- cu opera și, cu scriitorul George Șovu.

Scriitorul George Șovu

Pasionată de citit de când am învățat asta, descoperisem câteva dintre cărțile scriitorului George Șovu pe care le și citisem. Rectific: cumpărasem și citisem Declarație de dragoste, Întâlnire-n oglindă, Dimineața iubirii. Deoarece, visul meu, chiar din copilărie, era să am o bibliotecă mare, plină cu cărți. Și am început prin a cumpăra cărțile pe care îmi doream să le citesc. Să fie ale mele, să-mi fie aproape mereu, ca cei mai buni prieteni.

O casă fără cărți e ca o cameră fără ferestre. – Heinrich Mann

Citindu-i cărțile, am descoperit stilul deosebit prin care cititorul era purtat în lumea fantastică a adolescenței și a tinereții. Odată cu parcurgerea paginilor, simțeam cum eram atrasă și prinsă în mijlocul acțiunii, trăind, simțind tot ce trăiau și simțeau personajele.

Scenaristul

Vizionasem de asemenea filmele Declarație de dragoste, Extemporal la dirigenție, Liceenii, Liceeni Rok’N’Roll, Liceenii în alertă, ale căror scenarii aparțin scriitorului. Despre care, ce aș putea spune la cât de cunoscute și îndrăgite erau? Îmi place să cred că, încă mai sunt!

Poate doar întrebând ceva de genul: Cum să nu-ți placă să retrăiești primii fiori ai dragostei, curajul amestecat cu încrederea aceea pe care numai anii primei tinereți ți-o poate da?

Menținând abordarea (cea a întrebărilor), propun să fim sinceri cu noi: câți dintre tineri citesc despre autor? Eu una mărturisesc cu onestitate, în anii tinereții, puțini erau scriitorii contemporani cărora le citeam biografia. Prin urmare, nu știam nimic despre scriitorul George Șovu.

Stabilisem că George Șovu este unul dintre scriitorii mei preferați. Îmi plăcea stilul, îmi plăceau cărțile citite până atunci și aveau locul lor (de onoare) în biblioteca mea. Dar, nimic mai mult de-atât.

Întâlnirea cu scriitorul

Anii au trecut și, într-una din zilele acelea în care orele trec teribil de greu, în fața biroului meu a apărut un cuplu. Cei doi aveau o distincție, era o adevărată apariție. Asemenea personajelor celebre dintr-un film, la fel de celebru.

Sentimentul acesta l-am avut atunci când m-am ridicat în picioare întinzându-le mâna și răspunzând la salut. Nu-i cunoșteam, dar, împreună – doamna și domnul din fața mea- răspândeau în jur un fel de energie calmă, caldă, prietenoasă.

Știți scenele acelea în care personajele dintr -un film de epocă își fac intrarea? Ceva de acest gen se întâmpla în fața mea. Plutea parcă în aer un fel de aură de mister, ceva ce impunea, dar, în același timp atrăgea și incita la a afla mai mult. I-am plăcut din prima, fără să știu ce (cine) dăduse peste mine.

Mi-au explicat ce doreau, le-am prezentat la rândul meu toate opțiunile și i-am consiliat cu toată disponibilitatea. Au decis să-mi urmeze sfaturile și au început să completeze documentele.

George Șovu

Abia în acel moment am aflat că era vorba despre scriitorul George Șovu și soția sa. Am simțit că -mi iau foc obrajii, că mi s-au înroșit urechile, că inima îmi bubuie în piept gata să-l spargă.

Cum să mi se întâmple una ca asta? Stătusem preț de 15-20 de minute în fața unui scriitor pe care îl admiram pentru ceea ce crease și habar nu aveam? De ce nu citisem mai mult despre scriitorul care îmi crease emoție, bucurie, îmi umpluse sufletul de frumusețe și iubire?

Nu știu dacă acest lucru ar fi putut schimba ceva din punct de vedere al calității conversației sau comportamental. Mă gândesc însă, că l-aș fi recunoscut și, poate m-aș fi simțit mai în largul meu și nu aș mai fi roșit. Poate!

Scriitorul vs omul

Ulterior, când le-am mărturisit încurcătura în care m-am aflat, m-au asigurat că nu era niciun păcat. Dimpotrivă, se convinseseră de sinceritatea dezarmantă, nesimulată pe care mi-o descopereau. 

Au făcut asta în mod argumentat și atât de cald, prietenos, încât, din acel moment m-am simțit ceva mai relaxată. Ce aș putea spune decât ”calitate și educație”? Acesta era omul, scriitorul George Șovu și distinsa sa soție.

În vâltoarea întrebărilor și reproșurilor ce îmi invadaseră mintea,  i-am invitat în spațiul ceva mai retras. Acolo puteau completa în liniște formulare iar eu puteam da informații pe măsura cerințelor. Puteam oferi consultanță personalizată, într-un cadru privat, prietenos, se putea discuta pe îndelete.

Fără tratament de VIP

Regretam încă o dată că nu reușisem să conving conducerea să am un birou dedicat ”VIP”-urilor. Avusesem oportunitatea să întâlnesc oameni speciali, oameni deosebiți, de aceea am și pus ghilimelele.

Pentru acești oameni, mi se părea firesc să existe un loc dedicat. Cu siguranță, scriitorului George Șovu nu i-ar fi plăcut să fie numit VIP, dar era un om special și merita un tratament pe măsură.

Odată ce am aflat pe cine aveam în fața mea, am înțeles parcă puțin din sentimentele pe care le simțeam. Ne plăcuserăm de la prima vedere. Mi-au spus că mă aleseseră pe mine dintre colegele mele pentru că, ”așa au simțit”.

Prima carte cu autograf primită din partea scriitorului

La sfârșitul operațiunilor, domnul George Șovu a scos cu grijă din geanta pe care o avea, o carte. A deschis-o, a scris câteva cuvinte și a semnat ”prof. George Șovu”. Apoi, s-a ridicat de pe scaun și cu eleganță mi-a oferit romanul Misterele din vila părăsită. Eram posesoare primei cărți cu autograful scriitorului George Șovu care, pentru mine valora enorm, inexplicabil în cuvinte.

Cum l-am cunoscut pe scriitorul George Șovu

Ajungând acasă, derulam filmul evenimentului, citeam, reciteam cred că de o sută de ori, autograful. Mă simțeam atât de mândră că sunt contemporan cu asemenea talent! Că avusesem imensa șansă de a-l întâlni! Povesteam cu frenezie  copiilor, familiei despre tot ce mi se întâmplase!

Desigur, am citit cartea pe nerăsuflate. Imediat, am căutat informații despre scriitorul George Șovu. Așa am aflat că a fost profesor de limbă română, director, autor de manuale, inspector școlar, președinte de comisii didactice pentru perfecționarea pregătirii dascălilor de limbă natală și literatură.

Despre George Șovu

Era autor de manuale de limbă și literatură română, dar mai ales, scriitor. Un scriitor extraordinar, romancier, autor de proză scurtă și scenarist.

Înțelegeam perfect acum, de ce mânuia cu atâta iscusință condeiul, emoția și acea frumoasă nebunie a primei tinereții. Petrecuse ani printre liceeni, tineri exuberanți iar talentul scriitoricesc își găsise … muza.

George Şovu este considerat unul dintre cei mai remarcabili reprezentanți ai prozei pentru tineret, publicând 30 de volume: Cadența generației, Scrisori de acreditare, Declarație de dragoste , Dragul nostru Alex…, O vară de dor, Dimineața iubirii, Liceenii), Liceenii în alertă, Dialog tainic, Romanticii, Iubirea e mereu regină etc

Este de asemenea autorul a șase scenarii de filme artistice de lung metraj, constituite într-un ciclu al liceenilor, care s-au bucurat de un mare succes în rândul tinerilor. 

A scris poezii, dar și peste 2500 de articole, eseuri și pamflete.  Ultima carte a fost “Te rog, Făt-Frumos”  apărută în 2013, cu trei ani înainte să ne părăsească.

Special, minunat!

Foarte pe scurt, așa s-a petrecut prima mea întâlnire cu scriitorul al căror creații le apreciam și prețuiam. Dar dincolo de relația profesională, care a reprezentat și motivul, oportunitatea de a ne întâlni, s-a creat o relație de amiciție. Ceva special, ceva minunat!

Timp de, aproximativ patru-cinci ani, discuțiile și întâlnirile cu acești minunați oameni au fost extraordinar de interesante, plăcute, relaxante. Ba, mai mult, copilul (casa a XI-a – a XII-a ) a luat câteva lecții de la profesorii Șova. Simțeam că ne îmbogățim după fiecare discuție, ne simțeam binecuvântați, norocoși să-i întâlnim, să fim în preajma lor.

Cărți și amintiri extrem de valoroase

Anii următori am fost privilegiată să primesc încă două cărți cu autograful apreciatului scriitor. Romancierii și Picătura de viață sunt încă două bijuterii ale bibliotecii mele, dar și amintiri extrem de valoroase.

George Șovu este o voce, un condei și un raft de bibliotecă a copilăriei remanente din noi. – Nicolae Rotaru

Din păcate, scriitorul George Șovu nu mai este printre noi. Durerea și regretul sunt incomensurabile pentru mine, deoarece, în aceeași măsură în care viața a fost generoasă cu mine, a fost și dură, și necruțătoare. Partea din urmă a reușit să creeze situații care nu mi-au permis să păstrez legătura și nici să fiu alături de familie în momentul plecării scriitorului, printre stele.

Povestea întâlnirii cu scriitorul George Șovu

O neobișnuită și fermecătoare pasiune față de problemele tineretului … stilul economic și elegant, abilitatea alegerii temelor și nucleelor conflictuale adolescentine și îndemânarea prelucrării artistice acestora sunt câteva dintre calitățile cărților lui George Șovu. – Dan C. Mihăilescu

De ce am scris această poveste? În primul rând, pentru că am fost încurajată să o fac. Apoi, deoarece prea multe povești, experiențe rămân necunoscute, îngropate oarecum în memoria celui care le cunoaște sau trăiește. Ar mai fi și aspectul de nepăsare, de egoism. De ce să păstrăm doar pentru noi? De ce să nu afle toți, cei interesați desigur, despre oameni minunați care au lăsat o moștenire extraordinară semenilor săi?

Iată o poezie pe care o ador: Dimineața iubirii – George Șovu

Te iubesc

cum iubesc diminețile

care-mi urcă în vine

Pure și adevărate

Ca fiecare cântec închis

 în trupul meu!

Te iubesc

cum iubesc florile

ce-și înalță culoarea

spre ochii unui albastru

imens și greu

de strălucire!

Te iubesc

cum iubesc cerul

sprijinit de frunțile noastre

ca un cerc uriaș,

de senin,

Ce ne unește visurile!

… Te aștept ca pe o ploaie de primăvară

Cu buze însetate și mâinile întinse în adorare.

Te aștept smulgând promisiuni clipelor,

Strivind între degete nedumeririle și îndoielile!

Te aștept cu ochii îmbătați de dor,

Cu suflet fremătând și fruntea plecată,

Cu gânduri dospite-n aroma speranțelor!

… Setos îți beau mireasma

Și-ți cuprind obrajii cu palmele amândouă,

Cum cuprinzi în suflet o minune,

Și totuși tu-mi șoptești,

“Mi-e așa dor de tine!”

Povestea a ajuns la final, dar mi-aș dori, ca prin intermediul ei să descoperiți scriitorul, omul și opera lui George Șovu. În cazul în care, încă nu l-ați descoperit. Iar dacă v-a plăcut, aștept să-mi scrieți în comentarii, pentru a vă face cunoscute alte povești de acest fel.

Până data viitoare, păstrați cei mai buni prieteni !

Cu drag,

UniquebyMM

Mulțumesc pentru vizită! Găsiți lucruri interesante dacă citiți și:

Dincolo de stele de Kristin Hannah

Aleea cu licurici – Kristin Hannah (opinii)

6 moduri de preparare a cafelei