Aleea cu licurici – Kristin Hannah (opinii) 

Bun găsit! Aleea cu licurici – Kristin Hannah este cartea pe care am citit-o de curând după care am decis să împărtășesc cu voi câteva opinii. O carte despre prietenie în adevăratul sens al cuvântului. Sensul acela pe care (în mod normal) ar trebui să-l găsim în definiția fiecărei prietenii în care credem.

„Cărțile bune te fac să-ți pui întrebări” – spunea Scott Westerfeld iar eu sunt ferm convinsă de acest lucru. Este un fapt dovedit după cele mai multe cărți pe care le-am citit. După Aleea cu licurici m-am  întrebat, printre altele, dacă am un prieten adevărat. Și ce înseamnă un prieten adevărat.

În definiția prieteniei nu cred că este vorba despre întâlniri sau convorbiri zilnice, în care povestim diverse banalități. Pentru că, o prietenie înseamnă cu totul altceva iar autoarea cărții Aleea cu licurici tocmai asta scoate în evidență.

Prietenia pură

Cred că suntem cu toții de acord, prieteniile cele mai frumoase, sincere și pure sunt cele din perioada copilăriei. În adolescență, când toată lumea e ”împotriva” ta, singurii care te înțeleg sunt cei din aceeași categorie de vârstă. 

Ceea ce face ca prieteniile să fie trainice și le sporește farmecul e un sentiment care lipsește iubirii: siguranța – Honore de Balzac

În adolescența lui Tully Hart, unul dintre cele două personaje cheie al cărții, apare exact atunci când avea mai mare nevoie, Kate Ryan. Împreună, cele două adolescente total diferite la prima vedere, construiesc o prietenie extraordinar de frumoasă. Plină de întâmplări fel de fel, de la tragice la comice, de la traumele care le marchează viața la visurile îndrăznețe. 

Prietenia celor două adolescente durează treizeci de ani și, cu siguranță ar fi continuat, dacă moartea nu le-ar fi despărțit. În tot acest timp s-au sprijinit una pe alta și, au reușit să treacă peste toate evenimentele și stările care le-au pus la încercare. Căci, nu-i așa, oameni suntem iar sentimentele de furie, gelozie sau frustrare nu lipsesc niciunuia dintre noi. 

Aleea cu licurici – Kristin Hannah

Prietenia nu cere să ne vedem sau să ne vorbim zilnic, ci să ne vrem binele mereu!

Prietene pe vecie

Tully și Kate fac un pact dea fi prietenie pe vecie iar acesta devine un fel de deviză atunci când provocările vieții vin peste ele.  În momentele dificile, ele își reamintesc mereu una alteia: ”Ții minte? Prietene pe vecie!” O viață care le pune în ipostaze de tot felul, plină de promisiuni, secrete, dragoste, pierderi și peste toate, magia unei prietenii. 

Romanul Aleea cu licurici – Kristin Hannah este unul emoționant, scris cu pasiune, care descrie complexitatea ți trăinicia unei prietenii. Un roman care te poartă în anii copilăriei, ai adolescenței, tinereții… L-am citit pe nerăsuflate și mi-am amintit de prieteniile mele. 

Aleea cu licurici – Kristin Hannah

Aleea cu licurici – Kristin Hannah este numele străzii pe care viața prilejuiește întâlnirea celor două adolescente și care vor deveni nedespărțite. Cu tot ce vine ”la pachet”, cu bune și rele, dar peste care reușesc să treacă împreună.

Mi-a plăcut stilul scriitoarei de a introduce muzica anilor în care se desfășoară acțiunea, în cea mai mare parte muzica adorată de mine. De asemenea, faptul că se simte nota personală a acestui roman iar acest lucru îl întărește chiar autoarea.

Kristin Hannah publică la sfârșitul romanului un post scriptum, o scrisoare,  lucru pe care nu l-a mai făcut în cei 20 de ani de carieră scriitoricească. Autoarea explică acolo gestul dar și elementele cu care se confundă în carte.

La fel ca în viața reală, cea a fiecăruia dintre noi, cartea are darul de a te pune pe gânduri și te face să-ți pui întrebări. Cum spuneam în introducere, doar o carte bună, bine scrisă reușește asta.

Cărțile bune te fac să-ți pui întrebări

Aleea cu licurici – Kristin Hannah te determină să – ți pui chiar multe întrebări de tipul: care este prietenul meu cel mai bun? De fapt, oare există prieteni buni și mai puțin buni? Sau există prieteni și atât? Când am luat ultima oară legătura cu prietenul din copilărie, din adolescență, din studenție …? 

Mi-a plăcut foarte mult romanul Aleea cu licurici scrisă de Kristin Hannah, deși, știu că este și un film cu același nume pe Netflix. Am văzut foarte puțin din el, începutul, înainte să citesc cartea și, nici nu știu din ce motive nu l-am reluat. Dar acum, după ce am citit romanul, nici nu știu dacă îmi doresc să-l mai văd cap coadă. 

O persoană care lasă propriile emoții să iasă la suprafață, nu este una emotivă, așa cum am putea găsi definiția în dicționarul limbii române. Este de fapt o persoană cu sentimente, o persoană cu inimă. Iar în romanul scriitoarei Kristin Hannah exact despre asta este vorba. 

Concluzie

Menționez ori de câte ori am ocazia atunci când scriu despre o carte citită, consider că acestea nu reprezintă recenzii. Sunt opinii exprimate și desprinse din lecturare și aduse în atenția celor care consideră că rezonează cu ele. De aceea, mai mult chiar decât în alte ocazii, mi-am expus părerea prin care se vede de la o poștă toată emoția pe care am simțit-o citind acest roman. 

Explicația, dincolo de evidenta calitate de om cu inimă, poate fi aceea că am simțit prin fiecare por toate trăirile de mamă, prietenă, copil, bunic. Recomand sincer, din toată inima romanul Aleea cu licurici semnată de Kristin Hannah. 

Până data viitoare, apreciați prietenii și prietenia !

UniquebyMM

Citește și: 6 moduri de preparare a cafelei

Călătorie și gastronomie: cartofii antici canarieni

5 recomandări pentru munca la distanță

Mulțumesc pentru vizită! Vă aștept cu alte povești, noutăți și experiențe interesante.

Mă găsiți și pe facebook, instagram, linkedIn, twitter