Bun găsit, dragi prieteni! Cele mai frumoase și dragi amintiri din timpul copilăriei, cel puțin pentru mine, sunt cele de Crăciun. Toate sunt niște povești de neuitat iar cea pe care o veți citi este povestea unui Crăciun special, Crăciun de poveste.

Simt că sărbătorile de iarnă, în special Crăciunul, au ceva așa, extraordinar. Nici cuvintele par să nu poată exprima exact stările pe care le simt.

Crăciun special. Crăciun de poveste

Crăciun

Magie este cuvântul care vine primul în minte, dar și cel mai folosit, prezent pe buzele tuturor. Însă de când am ascultat un preot cu har care spunea că folosirea cuvântului acesta este batjocură la adresa lui Isus, nu mai știu dacă este cel mai potrivit. 

În concepția mea, în perioada aceea specială a Sărbătorilor de iarnă, lucrurile stau altfel. Cred eu, că întregul Univers se află într-o armonie nemaipomenită. Ca într-un dans pe o muzică sublimă.

Stele, planete, meteoriți etc. se aliniază într-o concordanță extraordinară, astfel încât transmit numai mesaje și energii pozitive. Altfel, cum se explică dorința de a face mai mult bine, de a ajuta, de a fi mai generoși, mai sensibili etc. de Crăciun?

Un dar de Crăciun pentru fiecare copil

Crăciun

Cineva m-a întrebat odată, într -un alt context, ce aș face dacă aș avea o superputere. În contextul sărbătorilor de Crăciun, răspunsul meu ar suna așa: dacă aș avea o superputere, aș dărui fiecărui copil ceva de care are nevoie. Mi-aș dori să îi pot alina pe cei care au nevoie de alinare, să aduc – măcar de sărbători-, puțină bucurie în viața fiecărui copil.  

Poate de aceea îmi sunt atât de dragi amintirile de Crăciun ale copilăriei mele. Pentru că, nu primeam cadouri multe și nici scumpe, dar eram atât de fericită când Moș Crăciun oprea sania în fața casei noastre! Când intra în casă cu sacul în spate, cu obrajii roșii ca haina de pe el și se așeza pe scaun să-și tragă sufletul.

IMG 20211122 204913 Crăciun special. Crăciun de poveste

Povestea unui Crăciun special

Trăiam sentimente greu de exprimat în cuvinte când colindele se auzeau dumnezeiește de pe ulițele satului, în liniștea nopții. Colinde pe care niciodată nu le-am mai auzit de atunci.

Dar, Crăciunul despre care am ales să povestesc, a fost cu totul și cu totul special. Pentru minem unic. Mai special, dacă se poate spune așa, decât toate celelalte de până atunci. Zăpada era mare cât gardul iar gerul își făcea simțită prezența prin florile și steluțele de pe geamuri și prin scârțâitul zăpezii sub ghete.

Până aici, nimic special. Însă ceva ce nu îmi amintesc sau poate că nici nu am aflat vreodată, se întâmplase, din moment ce nu aveam brad și Moșul nu ajunsese. Îmi amintesc cum plângeam cu nasul băgat în pernă, supărată că stăteam într-o casă pe deal, unde, cu siguranță Moș Crăciun nu putea urca cu sania lui.

Crăciun

Gânduri de copil

Mă frământam și mă întrebam de ce nu se întâmplă o minune, căci Moșul asta face: minuni. El poate orice. Vine de la Polul Nord, de ce să nu fi reușit să urce un deal? Poate s-a supărat pe noi sau, poate nu a primit scrisorile noastre – îmi imaginam în mintea mea de copil.

Eram supărată și pe tata, pe care îl credeam vinovat de toate. Din cauza lui ne mutam mereu și stăteam în tot felul de case. Mă mândream cu el și uneori, chiar îmi doream să -l urmez în profesie. Dar când ne mutam din loc în loc și din casă în casă și când ajungea târziu acasă, uneori spre ziuă, nu -mi mai plăcea.

pexels photo 3444345 Crăciun special. Crăciun de poveste

Tata

De multe ori nici nu știam când ajungea acasă, căci adormeam și doar simțeam ca prin vis, sărutările pe frunte și mângâierile în somn. Patrula sau avea cine știe ce caz de rezolvat ori prindea cine știe ce răufăcători.

Totuși, până în noaptea aceea de Ajun de Crăciun, oricât de târziu ar fi fost, tata ajungea întotdeauna cu bradul. Să se fi întâlnit oare cu Moșul și să-l ajute să ajungă?!? Supărată și cu lacrimile în ochi, cu dezamăgire enormă și mii de gânduri și întrebări, într-un târziu, am adormit. 

pexels photo 10049783 Crăciun special. Crăciun de poveste

Surpriza de Crăciun

Când m-am trezit dimineață, am alergat în camera de alături să văd dacă nu apăruse bradul și totuș fusese doar un vis urât. Bradul nu era acolo unde știam că îi este locul, dar un iepure imens, alb ca neaua de afară, stătea întins ca un covoraș. Era surpriza de Crăciun la care nci nu visam.

Iepurașul fusese împușcat într-un picior iar tata îl luase acasă. Desigur, explicația pentru noi a fost alta: i-l dăduse Moșul care îl salvase (nu știu în ce îmrejurări) și care ne ruga să -l îngrijim. Dar parcă mai contau explicațiile. Pentru mine însemna o minune. Însemna că Moș Crăciun există, că nu m -a uitat și nu m-a dezamăgit.

Crăciun

Pe măsuța mică din colțul camerei, niște mere mari, roșii și galbene își împrăștiau aroma, alături de bomboane de pom în staniol. Dar nimic nu ne mai putea atrage mai mult decât iepurașul rănit. L-am bandajat, l-am luat în brațe, l-am mângâiat, i-am cântat, în timp ce tremura și ne privea cu ochi mari.

Jucăria vie

Era cel mai frumos și cel mai grozav dar pe care îl primisem vreodată de Crăciun. Îl voi îngriji și îl voi face bine. Primiserăm cea mai minunată ”jucărie” (vie), poate chiar unica de acest fel din viața noastră de până atunci.

Cum aș fi putut să-i uit ochii ăia, în care nu știam atunci, că era atâta teamă? Cum să-i uit blănița atât de moale, atât de fină și albă? Cum să nu cred că era o minune și mai ales, cum să nu cred în Moș Crăciun? 

pexels photo 3980610 Crăciun special. Crăciun de poveste

Cel mai frumos Crăciun

Acela a fost cel mai fain Crăciun. Cel mai frumos și de neuitat. Deși a fost singurul Crăciun fără brad și printre puținele în care Moșul nu s-a înființat în carne și oase la noi în prag. Dar a fost atât de deosebit! Atât de special, unic! Și atât de drag sufletului meu! 

Desigur, vremurie acelea sunt de mult apuse și nu e nimic greșt în inovație, tehnică avansată și evoluție. Dimpotrivă, este chiar necesar și firesc. Cred însă că avem nevoie de poveștile ca cea pe care v-am spus-o. Pentru a nu uita că în lumea asta mare sunt și copii care au nevoi și dorințe care pot fi împlinite prin gesturile mici dar pline de bunătate ale celor care au suflet.

Povestea aceasta nu are nevoie de o altă încheiere. Cred că fiecare dintre noi are amintiri prețioase de Crăciun care pot fi împărtășite. Mai mai presus de orice, important este să dăruim: orice, oricât, copiilor sau oamenilor mari care au nevoie.

Până data viitoare, transformați o poveste în faptă reală!

Cu drag, MM

Mulțumesc pentru vizită!

Dacă v-a plăcut  ce ați citit, distribuiți și prietenilor

S-ar putea să găsiți ceva interesant și aici:

Înfrumusețare & stil – ISV Beauty Salon

Mâncarea și fericirea – cei mai buni prieteni

Recomandare și opinii: Dragoste și jaf

Rate this post