Hé bonjour, bonjour la vie! Aujourd’hui, comment vas-tu? Cam aceasta este starea, deși au trecut mai bine de 2 săptămâni de la petrecere. Vă avertizez însă, nu voi continua nici cu celebra melodie, nici cu un subiect pe temă … euforică.

Tot despre promisiuni și onoare este vorba. Mai exact, mai aveam o promisiune de onorat: rochia de seară. În cele ce urmează exact despre asta este vorba și povestea, așa cum a fost. Vă cer doar să citiți până la capăt și apoi să lăsați comentarii. Mulțumesc anticipat!

Rochia de seară într-o poveste de vară

În urmă cu ceva timp, dar nu atât de mult încât să fi uitat, povesteam despre emoțiile pe care le aveam legate de rochia de seară. Emoțiile, stările și presiunea prin care treceam mă determinaseră să cred că planetele nu mă favorizau la acel moment. Marea dilemă era ”a fi sau a nu fi” (a avea sau nu) rochia de seară pentru eveniment.

A doua variantă era practic de neconceput și vă imaginați singuri de ce. Îmbrac ținute semnate de fashion designerul preferat cu alte ocazii sau/și evenimente. Cum ar fi fost să nu o fac acum?!? Răspuns corect: de- a dreptul inacceptabil.

Rochia de seară potrivită stilului personal

Nu știu voi, dar eu nu văd lucrurile atât de simplist, atunci când vine vorba de stil. Sigur, nu e misiune imposibilă să găsești rochia de seară care să se potrivească stilului personal. La un moment dat, vei reuși.

Doar că asta cere timp, nervi și duce inevitabil la epuizare. Adică exact ceea ce nu aveam eu nevoie, fix în toiul pregătirilor. Și toate astea, dacă e să ignori aspectul principal: conexiunea cu fashion designerul tău preferat, prin creațiile sale.

Evenimente pentru care ne pregătim

Știți la fel de bine ca mine dragi prieteni, există în viața noastră evenimente pentru care ne pregătim de când ne știm. Ni le imaginăm și creăm scenarii mai ceva ca renumiții scenariști de la Hollywood.

Cu absolut tot ce presupun acestea: costume, decoruri, makeup, hair styling, flori, muzică & dans etc. Evident, totul trebuie să fie la superlativ. Impecabil.  

Iar în cazul în care nu ești în rolul principal, îți dorești chiar mai mult decât atât. Ceva nereușit la evenimentul al cărui rol principal l- ai avut? Doamne feri’ să se întâmple din nou!

Viața bate filmul

La evenimentele în care nu mai ești protagonistul principal, totul trebuie să fie, mai mult decât… perfect (impropriu spus). Este dacă vreți, un fel de dublă satisfacție personală. O dată, că ai evitat ”reeditarea” eșecului și o dată, că ai fost util.

Noroc că perfecțiune nu există iar viața ne demonstrează că bate filmul. Firesc de altfel. Doar și acestea sunt inspirate din viață, oricâtă ficțiune s- ar folosi. În plus, mai adunăm ceva experiență și înțelepciune odată cu anii ce trec peste noi.

În tot cazul, în ceea ce mă privește, pot spune că aș fi fost un scenarist destul de bun. Atâta imaginație am consumat în legătură cu acest tip de evenimente, încât succesul ar fi fost garantat. S-ar fi bătut casele de producție pe scenariile mele (ha-ha, ce glumă!).

Povestea continuă

Dincolo de lipsa de modestie (nesemnificativă dacă luăm în calcul circumstanțele), nici realitatea nu a fost departe de imaginație. 

Puțin înainte de eveniment povesteam că ajunsesem în show room- ul fashion designerului Liza Panait. Primisem și promisiunea că voi avea rochia de seară, mi-au fost luate măsurile. Dar, așa e omul: până nu-și face vreun milion de gânduri și tot atâtea (apropo de) scenarii, nu e el.

Iar eu, trăiam fiecare clipă cu intensitatea și greutatea întregii lumi. Știam că este exclus să nu- mi fi plăcut rochia. Altele erau însă dilemele mele: model, material, culoare. Despre care nu știam nimic, dar absolut nimic. Parole d’honneur! Ceea ce oferea ocazia creierului să se zbenguiască în oceanul de idei.

Cine să (te) înțeleagă?!? 

Evitam elegant întrebările celor din jur legate de rochia de seară. Cu toate acestea, reușeau să țese o plasă fină, dar teribil de apăsătoare. Și- apoi, câtă eleganță, cât calm și diplomație să ai? Am rezistat (eroic) și nu am răspuns neconform- ca să mă exprim frumos (cum șade bine unei doamne:)).

Așadar, mi- am văzut de ale mele și m- am concentrat pe orice altceva. Deși, detaliile evenimentului erau în mare parte trecute la ”top secrets”. Astfel, am reușit să evit vâltoarea creată de gânduri și întrebări.

Cine să (te) înțeleagă?!? Numai cineva care a trecut prin emoțiile tipic evenimentelor de acest fel.. Și vă spun cu toată sinceritatea: Oricât de tare și de puternic ai fi, nu se poate să tratezi totul cu detașare.

Inima bat-o vina!

Voință există! Chiar și antrenament, repetiții, calcule la milimetru. Totul în zadar! Există o inimă acolo, bat-o vina! care bate în același ritm cu starea de moment. Cu neprevăzutul și nefirescul care apar când ne așteptăm mai puțin. Cu lucruri care ”explodează” direct în față, în ultimul moment.

Prima probă

Și, a venit ziua cea mare. Sau ziua Z, sau cum să-i spun? Simplu și concret, ziua primei probe pentru rochia de seară. O, Doamne! A fost cea mai tare, cea mai extra…, nemaipomenită zi!  Ziua în care am simțit pur și simplu, eliberare.

Griji, angoase, plase fine, dar apăsătoare? Să fi fost și frânghii pentru vase maritime, și tot ar fi dispărut în acel moment. Atât de minunată a fost, încât acum pot spune că a deschis șirul reușitelor. 

Da, încrederea mi-a fost confirmată. După cum spuneam, nici nu existau dubii. Dar nu era doar atât! Era despre fericirea și bucuria pe care nu le poți înțelege, decât dacă ai fi fost în locul meu. Rochia de seară creată special pentru mine mi- a depășit imaginația.

Rochia de seară – mai mult decât vis

Firește, aveam așteptări. Dar, cu toată imaginația mea (mă mai și lăudam!), nu exista niciun element comun cu realitatea. Nici materialul, nici culoarea, nici modelul. Nimic nu se compara ce cu ceea ce îmi pregătise creatoarea de modă.

Mai mult de- atât, îmi pregătise nu o rochie de seară, ci două. Bineînțeles, ambele erau pe gustul și stilul meu și îmi plăceau. Una dintre ele era însă cea care m-a cucerit din prima clipă.

Ce vreau să spun însă, fără a trece peste acest moment, este starea pe care mi-a dat-o întregul context. A fost ceva de genul: WOW! Just wow! Pe scurt. Cu explicații, deși nu știu care sunt cele mai potrivite și relevante cuvinte, ar ocupa mult spațiu.

Fără laudatio, deși s-ar impune

Nu voi dezvolta totuși, pentru a nu se crede că fac un laudatio. Deși, nu văd ce sau de ce ar fi greșit. Mărturisesc însă puțin din casa sufletului: cu greu mi-am ținut lacrimile în frâu. Și pornirea de a o îmbrățișa pe creatoarea de modă. Să nu sar în sus, să nu dansez într-un picior. Să nu cânt de încântare și fericire: ”Hé bonjour,…”!

Despre rochia de seară

Fără pretenții de cunoscător, voi face o descriere succintă a creației. Rochia de seară este lucrată dintr-un material elegant, deosebit și în tendințe. Culoarea face parte dintre paleta de culori preferate, un bordeaux foarte frumos.

Modelul rochiei este potrivit siluetei mele, având o asimetrie interesantă. Mă avantajează și îmi dă încredere că ”imperfecțiunile” au dispărut. Căptușeala (tip furou) este din bumbac, special creată pentru disconfortul dat de temperaturile de foc.

Se vede ochiul de profesionist, mâna de fashion designer talentat. Și acel quelque chose care a contribuit la încrederea și aprecierea mea. Cred însă, că mai bine las imaginile să vorbească. Așa cum v-am promis.

Rochia de seară, final de poveste

Ce mai pot spune eu la finalul poveștii de vară? Ca orice poveste ar trebui să aibă o încheiere frumoasă, happy. Povestea mea nu doar că a avut un final fericit, dar este și foarte real. Ca întreaga poveste.

Rochia de seară într-o poveste de vară

Rochia de seară pe care mi-am dorit-o pentru eveniment mi s-a potrivit perfect. M-am simțit bine, m- am simțit frumoasă, elegantă, încrezătoare. Chiar distinsă! Fără a eclipsa mireasa, care a strălucit și a fost unică!

Creatoarea de modă Liza Panait nu are nevoie de publicitate sau de laudatio din partea mea. Este un nume și un brand consacrat, de succes, cu greutate în lumea modei românești. Și nu numai!

În loc de concluzii

Tot ce am scris a fost ceea ce am simți, ce am trăit. Fără niciun dram de exagerare. Aprecierile mele sunt nimic pe lângă cele ale cunoscătorilor și ale milioanelor de admiratori. Sunt însă picătura care umple oceanul.

Și mai am un motiv să mă simt îndreptățită să transmit aprecierile. Sunt susținute de cel puțin jumătate (aproximativ 70) dintre invitații la eveniment. Astfel, mulți dintre aceștia mi le-au transmis direct iar la restul am surprins reacțiile.

La final

Apropo, acum chiar am motiv să le spun ceva celor care m-au tachinat. Hei dragilor, ce spuneți? V- ați lăsa pe mâna creatoarei de modă? Nu este nevoie de răspunsuri. Le- am aflat din privirile admirative și exclamațiile care v- au scăpat. No offense! Doar  suntem femei!

Până data viitoare, fiți frumoși, fiți voi înșivă!

Cu recunoștință și drag, MM!