Gătitul cu suflet sau succesul unei rețete

Bine v-am găsit! Cred că a trecut suficient timp de la ultimul articol din categoria bucătăreală astfel încât să vin cu ceva nou. Sărbătorile cu  rețete sofisticate, fine sau tradiționale care ne-au răsfățat papilele sunt aproape uitate dar nu-i bai, suntem cu gândul la următoarele.  Prepararea mâncării solicită multă energie și consumă mult timp din viața noastră. Ceea ce nu înseamnă decât că avem motive în plus de recuperare. Cum am putea recupera altfel decât prin mâncare gustoasă, gătită cu suflet și sănătoasă? Despre gătitul cu suflet sau succesul unei rețete vreau să vă povestesc astăzi.

Gătitul cu suflet sau succesul unei rețete

Până să învăț că în gustul mâncării se pune un dram de suflet, adică până să iubesc, ratam cam trei sferturi din ceea ce găteam. Mama mă dojenea mereu: ”Mâine -poimâine te măriți și nu știi să faci o ciorbă. O să arunce bărbatul cu oala după tine”. Râdeam răspunzându-i că mai am timp până mă mărit și oricum voi găti numai după rețetele din cartea de bucate a Sandei Marin.

Timpul măritișului a venit fără să-mi dea timp de exercițiu în bucătărie iar cartea de bucate nu apucasem să mi- o cumpăr. Pusă în fața faptului împlinit, m-am apucat de gătit iubitului meu fără să stau prea mult pe gânduri. Primul fel de mâncare, borș cu fasole, felul doi friptură de pui cu sos de usturoi fiert iar ca desert, pandișpan.

Singură acasă, am început să mă desfășor în bucătăria mică a apartamentului în care locuiam. Mi-am pregătit materia primă sănătoasă adusă de acasă, de la părinți, oale, ustensile și condimente. Îmi aminteam perfect tot procesul tehnologic, toate ingredientele de care aveam nevoie și am realizat că îmi lipsește verdeața și usturoiul.

Ca la piață

Las fasolea boabe aleasă și spălată bine la înmuiat, morcovul, țelina, ardeiul și ceapa curățate în apă rece și plec în piață. În piață, ca la piață: multă lume pestriță, gălăgioasă, tarabe colorate cu marfă care mai de care. Îmi cumpăr pătrunjel, mărar, leuștean, usturoi când simt miros de căpșuni. Mare iubitoare de fructe, hotărăsc să cumpăr și eu din primele căpșuni apărute și mă așez cuminte și civilizat la rând.

Să fi trecut cincisprezece, douăzeci de minute de când așteptam la rând când s-a iscat o zarvă cu drăcuieli și înjurături ce nu-mi auziseră urechile. Am uitat să vă spun că sunt genul civilizat, cuviincios, educat și pudic. După opinia mea, nu se cădea ca doamnele să se certe ”ca la piață”, în termeni atât de vulgari dar asta nu era valabil într-o piață din București.

Gâlceava  s-a extins ca un foc de paie ajungând la persoanele de lângă mine. Cele din fața și din spatele meu își aruncau cuvinte greu de suportat pentru urechile mele. Mai mult de-atât, în burzuluiala și înverșunarea lor, m-am trezit înghiontită și împinsă de nu știam cum să ies mai repede. Speriată, stupefiată și supărată de toată pățania, reușesc să părăsesc piața și plec acasă. Mergeam și plângeam jurându-mi că nu mai pun piciorul în vreuna din piețele bucureștene în viața mea.

Ajunsă acasă, am stat puțin pe gânduri întrebându-mă cum va fi viața mea în acest oraș apoi am trecut la pregătirea felurilor de mâncare propuse. Ce bine că aveam timp suficient să-mi iau gândul de la întâmplarea din piață! Cât timp fierbea fasolea, m-am apucat de pregătit carnea de pui și ingredientele pentru chec.

Fără rețetele Sandei Marin, fără mama cu sfaturile ei, chiar și fără cimbrul pe care uitasem să-l cumpăr :). Alungasem orice gând ostil, îmi pusesem muzică și cu gândul la iubitul meu soț, mâncarea a ieșit grozavă. Chiar în momentul în care dădeam checul la cuptor am auzit cheia în yala ușii.

Preparate cu plus sau minus

Borșul cu fasole este ceva neobișnuit pentru partea aceasta a țării dar soțul meu știa despre acest fel și-i plăcea. Rețeta borșului de fasole este asemănătoare ciorbei de fasole boabe la care se adaugă borș. Friptura ar fi mers perfect cu mămăliguță dar am profitat de faptul că mămăliga nu era pe gustul lui câștigând timp pentru mine. Ați ghicit, mi-era teamă să fac mămăligă :). Făcusem o singură dată și dădusem chix.

Aromele umpleau bucătăria iar eu ardeam de nerăbdare să-i surprind primele reacții. Aranjatul mesei l-am finalizat împreună și ne-am așezat să încercăm bucatele pregătite. Trăgeam cu coada ochiului să-i văd fața părându-mi un secol până a exclamat: mmm, delicios. Mândră nevoie mare de alegerea meniurilor și reușita acestora aproape că-mi trecuse de foame.

Povestea din piață i-am spus-o în timp ce îi serveam câteva felii de chec. Emoțiile, lacrimile și întrebările mă năpădiseră din nou. M-a liniștit și m-a asigurat că vom reuși împreună să rezolvăm orice situație, problemă care va apărea. Și s-a ținut de cuvânt.

Gustul succesului

A doua zi am sunat-o pe mama să mă laud că reușisem să gătesc singură. La scurt timp mama mi-a dăruit cartea de bucate :) și mi-a mai spus câteva trucuri pentru reușită. Am continuat să gătesc în stilul meu, îmbinând zonele geografice respectând în linii mari regulile de bază.

După toate experiențele trăite pot spune cu mâna pe inimă: nu-mi iese niciun fel de mâncare dacă nu pun doza necesară de pasiune, suflet, dragoste. De fapt, așa cum se întâmplă în oricare altă activitate.

Astăzi mi-am amintit toate acestea în timp ce făceam împreună câteva cumpărături dintr-o piață bucureșteană. Am gătit borș cu legume, friptură cu sos de usturoi fiert și mămăligă iar în loc de chec am pregătit ștrudele cu mere și cu brânză. Rețetele folosite sunt vechi, din familie sau inspirate, inventate, adaptate, după caz.

Sunt tare curioasă ce feluri de mâncare ați gătit la începutul căsniciei sau relației voastre? Cum ați început, cum v-ați descurcat? La ce capitol excelați, cum vă influențează starea în care vă aflați în momentul în care preparați felurile de mâncare?

Până data viitoare, puneți un stop de pasiune, de suflet în tot ce gătiți sau întreprindeți.

P.s. Eu am învățat să fac mămăligă iar soțul o adoră :))!

UniquebyMM