• Interviul călătorului prin gânduri, Mihaela Loredana Mușetescu

    Bun găsit, dragi prieteni! Pregătesc de ceva timp surprize (plăcute) pentru voi iar acum este timpul să dezvălui una dintre ele. După primul interviu din viața mea de blogger am vrut să pot avea invitați de același calibru, pentru a cunoaște oameni grozavi. Mai un refuz, mai o teamă, mai o aglomerare a evenimentelor, timpul a trecut fără a reuși să se concretizeze. Dar, toate vin la timpul lor sau cum spun eu, nimic din ceea ce mi se întâmplă, nu este întâmplător! Așadar, acum a venit timpul pentru interviul călătorului prin gânduri, Mihaela Loredana Mușetescu.

    Interviul călătorului prin gânduri, Mihaela Loredana Mușetescu

    Interviul călătorului prin gânduri, Mihaela Loredana Mușetescu

    Pe Mihaela am întâlnit-o la Gala Superblog 2017. Cele câteva minute în care am stat de vorbă mi-au lăsat impresia unui  om cald și sensibil. Un copil mai mare care are la rândul său copil și pe care l-am descoperit mai mult după ce am început să-i citesc scrierile. Pentru a afla mai multe despre Mihaela vă invit să citiți răspunsurile pe care le-a dat câtorva întrebări pe care i le-am adresat.

    • Mi-am făcut tema  în ceea ce te privește și am aflat că scrii de mult timp, scrii mult și scrii bine. Te invit să povestești cititorilor un pic despre activitățile tale scriitoricești și nu numai. Pe scurt, spune-ne despre tine, Mihaela Loredana Mușetescu.

    Mihaela: Bună, Mira! Doresc, întâi de toate, să-ți mulțumesc pentru amabilitatea de a mă invita la o confesiune, un mini-interviu care mă onorează și îmi face plăcere. Cum nu știu cum să încep, voi lua întrebările pe rând și voi răspunde ca la școală, cu mici nuanțe pentru completare și pentru o perspectivă mai clară.

    Deci, spuneai că ți-ai făcut temele… Nu mă îndoiesc… Eu nu prea mi le fac în ceea ce mă privește, așa că este reconfortant să aflu că lumea crede că scriu bine. Le mulțumesc frumos tuturor ce au un cuvânt de laudă la adresa mea (nu vreau să spun elogios, elogii în ale scrisului merită doar marii scriitori).

    Pot să-ți spun că scriu sincer, scriu cu emoție cele mai multe articole/ postări. Încerc să nu scriu când sunt năpădită de emoții negative, nu vreau să încarc oamenii inutil, le au și ei pe ale lor, Apoi, nu vreau să dau apă la moară altora. Vreau să las un anume mister, dacă vrei, ceilalți să se întrebe, oare ce o calcă pe femeia asta pe nervi, pe facebook, pe blog și pe unde mai scrie are numai abordări cuminți, oare nimic nu o scoate din grădina ei înmiresmată, nicio buruiană, nimic?

    Nu e chiar așa, dar, cum îi spuneam și Ioanei Razk, într-un interviu de acum un an, parcă, am găsit o soluție inedită (despre care am citit anul acesta că este pusă în practică și de alții și este recomandată de psihologi), am un caiet cu înjurături, în care-mi vărs oful pe cel care m-a supărat. Mai este și familia, care face front comun cu mine… Și uite, astfel, am răspuns și la altă întrebare de-a ta, cea despre stres…

    •  Apropo de blog, cum s-a născut ideea de a avea un blog? Sau, de ce și blog?

    Mihaela: Ideea de blog… Am creat blogul întâmplător, cred că am ajuns pe o postare oarecare dintr-un alt blog și am văzut undeva pe sus un buton „creează un blog” și astfel am ajuns să creez, să postez etc.. Nu șterg primele postări doar pentru că ele arată o evoluție online, un curaj pe care l-am afișat pe măsură ce a trecut timpul (deși, nu în totalitate sau în complexitate). Nu știu de ce l-am creat, mă gândeam să fie un fel de „jurnal online”, dar, când am văzut că oamenii citesc, am dat mai mult, însă am fost și mai prudentă, în alegerea subiectelor, în felul în care spuneam lucrurile.

    Femlora blog

    Foarte rar îmi recitesc postările, uneori mă miră și pe mine, îmi vine să mai adaug ceva, să le corectez sau să le șterg definitiv. De aceea, ele rămân cum sunt acolo pentru cei interesați, poate, cândva, le voi reciti, le voi șlefui, nu știu… Dar, să revin, am creat blogul Femlora (rosamonat.bogspot.ro sau .com) în martie 2016, mai are puțin și face 3 ani. Din acest punct de vedere, nu am vechime online. Femlora a existat, însă, pe hi5, acolo postam videoclipurile preferate, nici nu mai știu ce este de acel cont … După hi5, Femlora a existat ca pagină facebook, alături de alte câteva pagini pe care le am și alte câteva pe care doar le administrez.

    Interviul călătorului prin gânduri, Mihaela Loredana Mușetescu

    De ce și blog? Crede-mă, doar pentru a trăi și această experiență, care, la început nu părea foarte roz, dar a fost (și este). Cu toate că nu iau niciun ban din click-uri (Google spune că am prea multe fotografii, clipuri etc., mai multe decât conținut propriu zis…), am obținut câteva premii (la SuperBlog și la Blogal Initiative), care mi-au adus reale satisfacții (poate nu sunt sume mari, dar a fost acea bucurie de a fi printre primii…). Pe lângă acestea, am avut și am câteva colaborări plătite. E bine. Per total, pot spune că am îmbinat utilul cu plăcutul. De scris, scriu demult, am absolvit și o facultate de profil, am scris și la câteva cotidiane…

    •  Ce înseamnă pentru tine SuperBlog și care este opinia ta cu privire la acestă competiție?

    Mihaela: Și am ajuns la SuperBlog… A fost o plăcere să particip și să întâlnesc oameni frumoși la Gală. Competiția în sine, eu nu am abordat-o corect, în sensul că am fost destul de presată de termenele limită pentru că lăsam articolele pe ultima sută. Sau, mă rog, fie le scriam imediat după ce erau afișate, fie cu câteva ore înainte de final. Mi-ar fi fost necesară o anume detașare, ar fi trebuit să fiu mai relaxată.

    Probabil că, în mintea mea, undeva, a rămas acea competiție din timpul examenelor școlare, deși nu pot să zic că-i duc dorul, nu știu… Inspirația? Scriu fix ce-mi vine în cap, mă agăț de o idee și încep să o conturez și să adaug amănunte plauzibile… Nu știu cum fac ceilalți, nu m-am interesat. Ce știu, însă, sigur, din comentariile de pe grup, ușor/ foarte malițioase, este că nu toată lumea iubește pe toată lumea, mă rog, trebuie să trăiesc cu asta, nici eu nu-i iubesc pe toți, ar fi chiar de mirare …

    Cineva se lega de faptul că nu stau să citesc toate comentariile de pe grup, ar fi chiar culmea să o fac, n-aș mai avea viață, timpul fizic nu-mi permite, îmi pare rău, cu toată bunăvoința mi-ar fi imposibil… Cam atât despre SuperBlog, este o competiție frumoasă, mi-a făcut plăcere să particip alături de oameni experimentați, cu drag. Cine știe, poate mă voi înscrie și anul acesta.

    • De curând ai scris și publicat o carte a cărei lansare a avut loc la Bacău, orașul meu de suflet. Mi-ai dăruit acestă carte și recunosc, aștept cu mare nerăbdare să o citesc. Cele câteva recenzii, opinii pe care le-am citit sunt la superlativ. 

    • Ce ne poți dezvălui despre subiect, despre idee, cum a început totul?

    Mihaela: Cartea, da, marea mea fericire de Crăciun, o frumoasă surpriză făcută de Editura Jurnal Spiritual și de preotul Petru Munteanu de la Fundația Împreună pentru Solidaritatea Socială. S-a lansat în cadrul unui workshop organizat de Radio Jurnal Spiritual la Bacău, orașul tău de suflet, un oraș care mi-a plăcut și mie, mare, animat, viu…

    • Se spune că scrisul schimbă omul. Tu crezi că așa este, că scrisul modelează omul? Cu tine s-a întâmplat asta și dacă da, în ce fel?

    Mihaela: „Scrisul modelează omul” este adevărat. Pentru mine, însă, scrisul este prilejul de a exprima ce sunt, de a mă arăta cum sunt. Dar și cum vreau să devin, așa că, din acest punct de vedere mă modelează, mă re-construiește, că tot suntem în această sferă semantică …

    Scrisul ar putea să te re-creeze, să îți redea pofta de a te îmbunătăți ca om, de a evolua frumos. Ar putea să te elibereze dacă te simți încătușat, dacă simți că ai adunat în tine prea mult, ești un prea-plin. Nu există limite, altele decât cele pe care ți le pui tu, nu există cenzură decât cea a decenței.

    Că e prilej de visare sau de redare a concretului, pentru mine scrisul este o manieră de a trăi. Și, indiferent ce alte soluții am încercat pentru a-mi câștiga existența, toate drumurile au dus/ s-au întors la scris… fie el public, fie în agendele mele (apropos, cel mai mult îmi place să scriu de mână).

    Interviul călătorului prin gânduri, Mihaela Loredana Mușetescu

    Călătorie prin gânduri sintetizează o parte din gândurile mele, fără a le aprofunda deplin. A nu se înțelege că nu mă explic suficient și las omul nelămurit. Simt, însă, că mai am multe de spus, de sondat mai mult în mine, de intrat mai în miezul problemei, cum fac filosofii cu o idee… Este o carte pozitivă pentru că așa trebuie să fie viața, senină, optimistă, altruistă, roz… Este un început frumos, un prim pas. Mulțumesc pentru întrebare.

    • Cred că scrisul este cea mai sigură metodă de a scăpa de stres, tu ce părere ai? Cum gestionezi tu stresul? Ai tehnici, metode speciale prin care îți găsești inspirația? Cum decurg la tine lucrurile, pentru că, știm cum este cu inspirația.

    Mihaela: „Scrisul e cea mai sigură metodă de a scăpa de stres”. Probabil sau nu… Eu nu pot scrie când sunt stresată. Când sunt supărată, tristă, da. Dar, când sunt sub presiune și stres, nu pot face nimic cum trebuie. Le amestec aiurea pe toate și, chiar dacă experiența în sine mă ajută să uit de stres, rezultatul nu merită expus decât după ce-l recitesc într-o stare de spirit mult îmbunătățită.

    Apoi, mai e ceva. Nu pot scrie orice. Când ai niște oameni în jurul tău (familie etc.) trebuie să fii atentă: să nu jignești, să nu insinuezi, să nu dai de gândit, să nu faci aluzii… Virginia Woolf era de părere că „o femeie trebuie să dispună de bani și de o cameră separată, dacă vrea să scrie ficțiune”. Eu cred că, pe lângă toate acestea, are nevoie de o anumită independență socială și de grup, de autonomie, de libertate de acțiune și decizie.. Niciun prieten nu se va regăsi cu bucurie în paginile unei cărți în care este criticat, niciunui membru al familiei nu i-ar conveni adevărul spus de tine, fără dreptul lui real la replică în același context… Așa că, e dificil să reușești să nu deranjezi.

    • Ce fel de oameni preferi? Faci o selecție a oamenilor pe care i-ai vrea în sufletul, (viața ta) gândurile tale?

    MihaelaCe fel de oameni prefer? Oamenii sinceri sau care se străduiesc să fie onești, măcar puțin. Selecție nu fac, se selectează singuri. Pe cei pe care îi iubesc îi port în suflet fără ca ei să facă ceva special. Sunt omul care crede că putem iubi precum respirăm, că putem iubi de mai multe ori (oameni diferiți, prototipuri diferite…), că iubirea este un râu ce curge din noi în primul rând, ca apoi să vină și de la cel căreia îi este destinată. Iubesc fără așteptări, dacă ele vin le primesc ca pe niște surprize, dacă nu, mă las dezmierdată de sentimentele și trăirile mele, cu care îmi umplu viața și care îmi creează visuri…

    • Au fost momente în care ai fost dezamăgită și ai vrut să renunți?

    MihaelaDacă au fost momente în care am fost dezamăgită? Cred că foarte multe, prea multe. De renunțat, nu am vrut să renunț, am șters întâmplarea din minte și am re-început. Putem vorbi mai multe despre asta, sunt atât de multe nuanțe, dar, totuși, confesiunea aceasta trebuie, cred, să ajungă și la un final…

    • Când suntem tineri, viața are alte culori. Dacă ar fi să te întorci în timp, există ceva din ceea ce ai făcut, alegeri, decizii, ce ai face altfel sau nu ai mai face?

    Mihaela: Da, anii tineri… Sunt multe pe care le-aș schimba, foarte multe, prilej de care mă folosesc să-l rog pe Dumnezeu să mă mai nasc o dată 🙂 … Un lucru, atât, nu pot umple aceste pagini cu regrete și cu „ce-ar fi fost dacă”… Deci, acesta ar fi: să fie toți cei dragi (pe care i-am pierdut) în viață, să le pot arăta respectul, iubirea, prețuirea mea zi de zi, mereu…

    Interviul călătorului prin gânduri, Mihaela Loredana Mușetescu

    • Ce planuri de viitor ai, le poți dezvălui?

    Mihaela: Planuri de viitor? Planuri de viitor cu mine (și cu noi toți) are doar Dumnezeu. Eu am doar dorințe și idealuri. Și sunt muuulte… Să scriu, să am un program organizat, să reușesc să fac cât mai multe și cât mai bine într-un minimum de timp, să mai public, eventual, o carte, să merg în concediu în altă țară și să am bani pentru toate mofturile de moment (chiar dacă le voi găsi inutile, ulterior), să citesc, să citesc… să merg la cât mai multe piese de teatru, filme, conferințe… să mă implic în activitatea școlară a fetei … Aaa, și să citesc (am mai zis? N-am zis de-ajuns! 🙂 )

    • În încheiere, ai un gând, sfat pentru cititorii mei? Pentru mine?

    Mihaela: Un gând pentru cititori (sfaturi îi dau doar copilului meu, chiar dacă știu că va veni o vreme când va dori să experimenteze ea însăși și să acționeze contrar sfaturilor primite (uneori), doar așa, pentru a fi în discordanță 🙂 )…

    Când iubești, lumea are alte culori. Este un loc în care, în primul rând, te simți tu bine, iar ceilalți se armonizează cu tine. A fi tu însuți schimbarea pe care o vrei în celălalt înseamnă a pune tu primul o culoare caldă pe pânza aflată pe șevalet, la un moment dat.

    Alt gând… Să nu așteptăm de la alții să ne împlinească visurile. Celălalt trebuie lăsat doar să accentueze cromatica tabloului tău… El pune, ca și tine, iubire, se pune pe sine, te ajută să conturezi ceea ce vrei să reprezinți. Dar, niciodată, el nu îți va începe tabloul, nu-l va face pe tot și nici nu-l va semna. Aceasta este inițiativa ta, opera ta. Îi las pe alții doar să mă inspire, niciodată să-mi schimbe esența. Poate doar dacă-mi vor propune ceva infinit mai bun decât ceea ce sunt. Și nu a venit nimeni până acum să facă asta, așadar Dumnezeu m-a înzestrat cu ce (ce-mi) trebuie. Depinde de mine, așadar, să fac un tablou frumos din/ în viața asta. Doamne-ajută!

    Pentru tine:

    Ești, cum îți este și numele, o mirare. O forță și o putere de muncă de excepție, un om care se implică, face, acționează… Cum termină, începe altceva… Se re-creează pe sine pentru noi oportunități. Descoperi în tine argumente și idei noi. Spune-mi sincer, știai că ai în tine un coș-simbolic, biblic, din care lumea ia pâine și pâinea nu se mai termină? Astfel sunt și ideile tale. Ești o inspirație. Îți mulțumesc pentru această discuție și te invit să te dezvălui și pe Femlora, de-abia aștept să te cunosc mai bine.

    Mihaela Loredana Mușetescu (Femlora)

     

     Mihaela Loredana Mușetescu, mulțumesc tare mult pentru timpul acordat, pentru cuvintele și gândurile dăruite.

    Ai reușit să ne încânți, să arăți o părticică din tine. Să-ți împlinești dorințele și idealurile așa cum ți -ai propus!

    Până data viitoare, dragilor, vă îndemn să citiți cartea Mihaelei și să vă umpleți sufletele de iubire!

     

    UniquebyMM

    P.s. Promit să revin cu un articol după ce voi citi cartea.

    Rate this post

    Categories: Cultură/artă/carte, Interviu

    Etichete: , , ,

    26 thoughts on “Interviul călătorului prin gânduri, Mihaela Loredana Mușetescu

    Lasă un răspuns

    Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.