Aniversare într-un colț al vechiului București

Aniversare într-un colț al vechiului București

Vremurile sunt teribile iar incertitudinea și teama plutește în continuare peste și printre noi. De ceva vreme îmi doream să ies la o terasă ca în “timpurile bune”, însă nu am reușit până aseară. A fost prima aniversare pe care am petrecut-o la o terasă din oraș, în “regim” de pandemie. Recunosc, am avut temeri, dar am scăpat oarecum de ele în momentul în care am aflat că numărul invitaților era mic în comparație cu cel din anii trecuți. În plus, personalul era echipat corespuzător noilor reglementări, cu măști și mănuși iar distanța între mese suficient de mare. E-adevărat, nu era nici aglomerarea de altă dată, când nu existau șanse să găsești o masă liberă și,  neapărat cu rezervare.

Vechiul și fermecătorul București

Este vorba de Casa Jienilor, locația din Agricultori, locație care are terasă și restaurant și este destul de cunoscută. Casa Jienilor are privilegiul de a se afla într-un colț al vechiului și fermecătorului București, cu Biserica Mătăsari alături și străzi cu nume de filme. Spun privilegiu, deoarece puține locuri ale orașului mai păstrează farmecul aparte, poezia, istoria “Micului Paris” ca acesta.

De altfel, noi nu ne aflam la prima experiență sau vizită la Casa Jienilor, dar acum a venit momentul să vorbesc despre aceasta. Locul este foarte frumos, bine amenajat, întreținut, chiar plăcut, atât în exterior cât și în interior.

Deoarece restaurantele sunt (încă) închise, am avut acces doar la terasă, unde aveam o rezervare pentru 6 persoane. Localul decorat în stil tradițional românesc plin de verde(ață) ne-a întâmpinat cu aerul său clasic, cumințel.

Casa Jienilor –  Strada Agricultori

Știam din vizitele anterioare că la Casa Jienilor (Strada Agricultori) este curat, frumos amenajat, cu multe flori naturale și spațiul destul de mare. Prin urmare, nu se schimbase nimic în această privință, așteptarea și curiozitatea era seara ardelenească anunțată. Personalul, fetele îmbrăcate în ie și pantaloni negri,  băieții în cămăși în carouri (roșu cu alb) și pantaloni negri ne-au întâmpinat cu prietenie. O domnișoară oacheșă, prima exprimare ce mi-a venit în văzându-i doar ochii de deasupra măștii, ne-a condus la masă.

În drum spre masă, la intrarea pe terasă, o mică prezentare cu feluri de mâncare ardelenești, țuică ( nu pot spune palincă!), pâine de casă, ceapă și slănină. Masa pe care ne-o pregătiseră inițial avea fața de masă cu motive naționale românești și niște trandafiri foarte frumoși în vase ingenios decorate. Arătau foarte bine, aș fi jurat că sunt naturali, bine că nu a fost cazul. :) Locul nu a fost unul pe placul nostru, așa că ne-am ales altul, și bine am făcut.

Attmofera

Atmosfera era întreținută de o formație de muzică populară. Dar sonorizarea, care nu era ceea ce trebuie, a reușit mai mult să strice atmosfera. Sau, poate asta e “noua normalitate”! Păcat de repertoriul ardelenesc cu cântece pe care mi-ar fi plăcut să le ascult și nu să fac apel la imaginație. Înțelegeți de ce ne-am felicitat pentru schimbarea locului. În rest, lumea era relaxată, profita de vremea îngăduitoare care oferea  adierea plăcută de vânt, voioșia și mâncarea bună.

Mâncarea

Revenind, restaurantul promovează mâncarea tradițională, dar meniul conține și diverse platouri din bucătăria internațională. Fiind seară ardelenească, aveau în meniu gulaș și varză a la Cluj. Cum niciunul dintre felurile acestea nu fac parte dintre preferatele mele, am ales șalău cu sos de lămâie, capere și legume. Peștele a fost bun, însă mă așteptat ca sosul de lămâie să fie…un sos. În fine, poate sunt prea pretențioasă, nu știu de unde mi se trage (hi-hi, știu dar nu spun), una peste alta i-aș da o notă de 9.

Dacă ar fi însă să țin cont de notele acordate de cei care au comandat gulaș, ar scădea drastic și s-ar alege cu o notă de trecere. Băutura aleasă -Campari orange- a fost bună, a avut exact ce și cât trebuie; apa rece, la fel berea, conform spuselor celor care au băut. Scade însă din nou nota când vine vorba de desert. Comandasem cu altă ocazie papanașii din meniu și nu s-au ridicat la așteptările mele, așa că am ales clătite cu dulceață de vișine. Ei bine, spun doar că nu le voi mai comanda cu altă ocazie.

Aniversare într-un colț al vechiului București

Noi ne-am simțit bine pentru că am fost în companie plăcută, pentru că atmosfera la terasă a fost frumoasă, pentru amabilitatea și serviciile personalului. Și mâncarea este bunicică, prețurile acceptabile iar farmecul locului merită din plin o vizită. Per total, având în vedere și vremurile atipice pe care le trăim, merită o experiență la Casa Jienilor, căruia i-aș acorda nota 8.

Trăiești o singură dată, dar dacă o faci cum trebuie, o dată e de ajuns!

Cam așa a fost prima aniversare petrecută în pandemie covid 19. Până la urmă va trebui să trăim, să ne vedem de viață în noile condiții și respectând măsurile impuse. Așa cum a făcut omenirea și în timpul altor pandemii și vremuri îngrozitoare. Responsabilitatea este în primul rând a nostră și alegerile trebuie făcute atent, inteligent. Sper ca următoarele sărbători, aniversări să le pot petrece frumos, tot la terasă, în aer liber. Personal aș alege alt loc, deși aerul Bucureștiului de altădată mă atrage ca un magnet. În orice caz, promit scriu și despre alegerea făcută cu aceste ocazii.

Până data viitoare, fiți încrezători, bucurați-vă, petreceți, dar cu responsabilitate!

UniquebyMM

 

Mulțumesc pentru vizită! Dacă v-a plăcut povestea, mai poftiți!

Pentru a nu le pierde pe următoarele, luați în calcul abonamentul la blog sau, dați like paginii de Facebook.